9,963 matches
-
oricum ar arăta drumul, sau drumurile care se deschid în față unui om, pasul ce pornește în acea direcție se poate opri ori-când, motivat de un alt gând, sau poate în așteptarea unui moment mai potrivit, pentru a-l continua”. Apăsă hotărâtă clanța și deschise ușa blocului, ieșind din nou în stradă. Parfumul teilor înfloriți invadase orașul. Inspiră adânc. Mireasma aceea dulce și lumina păreau să curgă peste ea, prin ea, și simți cum din nou o cuprinde acea stare de
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
relații dintre ei. Terminând de servit pizza, Condurache ajuns în fața localului se simțea parcă mai liber, chiar dacă era în mijlocul freamătului străzii aglomerate. Oameni de toate categoriile, bărbați și femei, mergeau grăbiți fiecare cu gândurile sale, cu grijile zilei care îi apăsau sau pur și simplu, sau doar ieșiți la plimbare pe bulevard, fiind început de weekend. - Fetelor, eu merg până la liceu să văd ce mai pot afla, așa că rămâne să ne auzim la telefon dacă apare ceva nou, oricum până luni
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
-mi dădea un ban. - Stai așa! Cuie nu mai reteza... I-a zis Petre Cacialma. * * * Când cu mine-a terminat, Un bacșiș mai gras i-am dat. Ș-am promis zâmbind discret, - Trece-mă client permanent Și pe clanță-am apăsat. - Veniți! Sunteți așteptat... - Dragul meu, sunt mulțumit... Tuns, mustață... bărbierit. - Să trăiți, sunt onorat... - Vă salut!... Sunt încântat, Și-nspre casă am plecat. * * * Dragii mei, ani treceau, Griji multe mă năpădeau... Iar de Bimbi am uitat, Pe la el de când n-am
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
Petre Publicat în: Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016 Toate Articolele Autorului DESCULȚ Din iarna supărării babei Dochii Se-adună lacrimi și se strâng și ploi, Pământul se îmbracă în noroi, Tristețea ne învăluie iar ochii. Pe umeri ne apasă, greu, nevoi Și vremea se îmbracă-n șapte rochii, Rămân săraci de flori caișii, plopii, Iar fluturii mai mor în orice joi. Cum ține apa multă să ne-nece Și norii să ne-ntunece mai mulți, Tot am putea să
DESCULŢ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363726_a_365055]
-
sau de către cei din jur... Mulți dintre ei cred că cei angajați sunt așa numiții ”bolnavi închipuiți”, neobservând că defapt în spatele acestor simptome semnalizate de cei în cauză, stă ascunsă realitatea tristă... De multe ori această situație de stres care apasă psihicul, este datorată cerințelor din ce în ce mai mari la locul de muncă: corectitudine, punctualitate, flexibilitate, calitate, cantitate și acestea din urmă, trebuiesc ”livrate” într-un timp cât mai scurt... Uniunea Sindicatului German ( Deutsche Gewerkschaftsbund- DGB ) a cerut guvernului federal să stabilească reguli
CÂND STRESUL... OMOARĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363688_a_365017]
-
la... o viață plină de greutăți în care lupta pentru existență este imensă; copilul sau copiii pe care-i crește și îngrijește singură, îi iau ultima fărâmă de putere și totuși ea, femeia, face față la această greutate imensă care apasă pe umerii ei firavi... Totodată, pe lângă grija pentru copii, pentru întreținerea lor, se adaugă și stresul avut la servici... Acel stres care îmbolnăvește încet, în liniște și care, deodată, izbucnește la suprafață, precum lava unui vulcan... Mai sunt și acele
CÂND STRESUL... OMOARĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363688_a_365017]
-
și pregătirii lor... Problema este că nici un patron sau o firmă nu angajează acești tineri fără ca ei să aibă anumită vechime în domeniul respectiv...; însă de unde să aibă vechime dacă ei au terminat abia facultatea...? Toate acestea sunt probleme care apasă și îmbolnăvesc noua generație și odată cu ea, îmbolnăvesc viitorul societății... O societate ”bolnavă de stres” este incapabilă să facă față greutăților vieții... Cine are impresia că aici viața este lipsită de griji și are culoarea... roz, acela poate citi aceste
CÂND STRESUL... OMOARĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363688_a_365017]
-
cu mâinile. Dacă mi-ai distrus saxofonul, te omor! Mike se ridică în picioare și primul lucru pe care-l făcu fu să se uite pe toate părțile la cutia care adăpostea instrumentul muzical. O luă, o învârti încet, apoi apăsă pe cele două încuietori, să vadă cu proprii ochi dacă piesa de mare valoare suferise vreun accident. Spre ușurarea lui constată că era intactă și nici măcar o zgârietură, fie cât de mică, nu era pe ea. - Plec. Ești un prost
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
se întunecă pământul atunci când, în mijlocul verii, un nor negru de ploaie se interpune între el și soare. Petru a privit-o, sesizându-i tristețea, durerea pe care încerca, cu greu, să și-o stăvilească. - Vrei să vorbești despre ce te apasă? - Nu! Poate altădată..., nu sunt pregătită, nu pot. - Bine. În altă ordine de idei, ca să știi și tu..., eu nu mi-aș dori asta. - Ce? Ce nu ți-ai dori? Întrebă Romelia, curioasă, făcând ochii mari? - Să-mi fii soră
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
19 august 2011 Toate Articolele Autorului Stimată doamnă, pic de somn Și veștile mă întristează Că vine iar același domn Și-mi bate-n ușă la amiază Lăsați-mi draperia trasă Și storurile fără fantă Că vin tristeți care m-apasă Cu energie radiantă; Și nu-nțeleg ce tot îmi spune, Adesea bate din picior Eu bănuiesc că nu sunt bune Aceste vorbe care dor I-am arătat și buletinul Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă Și-am să
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364626_a_365955]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Selectii > RETRO STORY Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului O zi grea la birou. Își apăsă ochii obosiți. Era aproape miezul nopții. Doar ea, omul de la curățenie și paznicii clădirii mai bântuiau prin zonă. A doua zi aveau ședință cu boss-ul, cel care preluase instituția. Dorea să lase toate actele in ordine perfectă. Resimțea presiunea
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
improvizat prins cu creionul. Se încălță în grabă și iși luă geanta pe umăr. Încăperea cu geamuri mari oferea tabloul unui oraș strălucind de luminile multicolore ale zgârie norilor! Se delecta, gândindu-se la o baie relaxantă cu multă spumă. Apăsă butonul liftului de mai multe ori. Nu avea răbdare. Urca și cobora dar nu ajungea niciodată până la etajul ei. Nu avea chef să coboare pe scări. Prea multe trepte. Într-un târziu, clinchetul binecunoscut al ascensorului deschidea ușile în fața ei
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
de mai multe ori. Nu avea răbdare. Urca și cobora dar nu ajungea niciodată până la etajul ei. Nu avea chef să coboare pe scări. Prea multe trepte. Într-un târziu, clinchetul binecunoscut al ascensorului deschidea ușile în fața ei. Intră și apăsă butonul pentru parter. Nu ințelegea, ce se întâmplă. În loc să coboare, liftul urca.Nu vroia, să intre în panică. Presă butonul de mai multe ori. Nu răspundea la comenzi. Probabil o mică defecțiune. Brusc, liftul s-a oprit clătinându-se usor
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
răcorești cât mai grabnic, te rog, fii bun cu mine. Corpurile celor doi parteneri ocupați cu jocurile erotice se potriviră unul peste celălalt într-o rugăciune tainică, iar fata conducând cu pricepere masculinitatea bărbatului pe făgașul făgăduinței, umplu golul dureros, apăsându-și fesele până pătrunse adânc în tainița sa feminină în mare suferință. - Nu te abține, te vreau în întregime, vreau să te simt cât mai adânc, să-mi răscolești toată dorința de a fi a ta, să pătrunzi prin cele
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
Câmpulung. “Dle maior, nu cunosc pe niciunul dintre aceștia, nici cel puțin din vedere, i-a răspuns ferm Sunt sigur de acest lucru cum vă văd și cum mă vedeți, am mai încercat eu să par calm. Atunci, maiorul a apăsat pe un buton de sub masă și imediat din camera de alături a apărut un securist cu grad mai mic, târând după el un copil cu părul ciufulit și mai mult speriat. “Spune, cine este ăsta !? se adresă el răstit către
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
din apartamentul din Brașov. Si lista continua. Astfel a fost determinat să-și părăsească țara pentru a supraviețui. Victor Roșca este un erou ca mulți alți români, chiar dacă vocile și chipurile lor sunt acoperite astăzi de zgura nefericirii care ne apasă. Se nasc și astăzi oameni care prin verticalitatea lor țin românismul strâns legat de coloana vertebrală a Carpaților noștri chiar și atunci când trăiesc pe alte meleaguri. Împins de grele suferințe în propria s-a țară, în 1988 a reușit să
PE URMELE EROISMULUI ROMÂNESC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364752_a_366081]
-
sânge. E-o rană albăstrie limpede și rece, Când cade în țintirim din raftul zării o stea, Iar gândul mi-e rană pe drumul care trece Copilăria înspre clipa ce-o ademenea. Gheața din scânteia-i cu zvonul ei m-apasă Pe când și-amână tata, din nou convalescența; Nu boala simte el, zăcând acum în casă, Ci datoriei simte, că i-a venit scadența. Așa cum stai culcat cu fața la perete, Acolo pe măsuța mică pusă lângă pat, Așteaptă resemnate palide rețete, Și
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
de panseluțe mov, pe un fond crem. Visul meu se împlinise! Ceea ce căutam de atâta timp se afla chiar în fața mea! Neliniștile mele aveau să ia sfârșit! Eram în extaz și mi se tăia respirația! Îmi tremura mâna când am apăsat clanța, pentru a intra în magazin. Clinchetul unui clopoțel ce s-a auzit când am deschis ușa, mi-a anunțat prezența. Cu toate acestea, înăuntru nu m-a întâmpinat nimeni. Am zăbovit un timp, privind rând pe rând, de aproape
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
Miruna Lepuș, Nae Ionescu sau împlinirea prin tineri Tudorel Urian, Viețile lui Alexandru Paleologu DEBUT Cartier Maria-Paula Erizanu, Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o, ediție trilingvă - eseu Cartea românească Dan Petru Cristea,Scaune de pluș - proză sorin despoT, apasă - poezie M. Duțescu, și toată bucuria acelor ani triști - poezie Dragoș Ghițulete, Gluma rusească - proză Casa Cărții de Știință Ioniță Geo, Bufnițu` lu` Cleopatru - poezie Casa de pariuri literare val chimic, umilirea animalelor - poezie Ion Cucu, cum ar arăta viața
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]
-
dintr-un anume motiv, nu vei muri. Dar (supremă pedeapsă!) să o vezi pe fata cu vioara altfel decât o știai. Ca o fiară sălbatică, înecată în propria gelozie. Urându-te atât de tare încât să fie capabilă de a apăsa pe trăgaci. Descompusă de ură. Feroce. Atunci, totuși, am știut că nu se terminase. "Faci o mare greșeală... Dacă ești capabilă de atâta ură, e pentru că încă mă mai iubești... Iubita mea, noi doi nu vom muri... Sufletele noastre se
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
Uite, facem un târg: te las în viață, dar îmi spui exact din ce organizație faci parte. Cine sunteți? Îngerii Morții? Justiția Divină? Hai, sunt nerăbdător să te ascult”. „Ce... ce mama dracului e asta? Idiotule, te omor!”. I-am apăsat și mai mult tăișul în pielea albă, ca de eschimos. „Ca să mă omorî, va trebui mai întâi să scapi cu viața”. A încercat să mă lovească cu cotul, dar m-am aparat bine și l-am imobilizat și mai tare
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Uite, facem un târg: te las în viață, dar îmi spui exact din ce organizație faci parte. Cine sunteți? Îngerii Morții? Justiția Divină? Hai, sunt nerăbdător să te ascult”. „Ce... ce mama dracului e asta? Idiotule, te omor!”. I-am apăsat și mai mult tăișul în pielea albă, ca de eschimos. „Ca să mă omorî, va trebui mai întâi să scapi cu viața”. A încercat să mă lovească cu cotul, dar văzând că nu reușește, a scos un cuțit alb, lucios, ca
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
sau fie de tristețe, nu le mai putem lăsa libere ci, ne surprindem singuri cum le ascundem de cei din jur. Poate de aceea pașii caută un loc de ”refugiu”, un loc unde sufletul să-și alunge greutatea care îl apasă. Viața noastră este un Dar primit de la părinții noștri și ei la rândul lor, de la bunicii noștri... Din momentul în care l-am ”luat în primire”, am început o ”luptă” pe care oricât ne-am strădui și ne-am zbate
CÂND OCHII PLÂNG... de DOINA THEISS în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350391_a_351720]
-
pe front în linia întâia. - Oprește-te, nebuno!... Vrei să mă sperii?A-nceput să-și maseze zona din partea stângă unde-i zvâcnea inima, dar când trecea cu degetele peste golul din capul pieptului, se oprea. Îi era frică să apese, fiindcă-i spusese lui cineva: Dacă te lovești din întâmplare în furca pieptului, poți să leșini, sau în cazul că ești mai slab de îngeri..., ai nefericita ocazie să nu te mai scoli”. Tot plimbându-și mâna pe sub cămașa umedă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
gros, care se formase în câteva minute, când norii cerului își lăsaeră urgia peste ogoarele oamenilor, făcând una cu pământul legumele, viile și zdrențuind porumbul... de nu mai rămăsese nimic, îi ardea tălpile picioarelor învinețite. Când mergea, avea impresia că apasă pe o pernă cu mii de ace, iar picioarele desculțe se transformau în saboți de lemn pe care-i târa după el cu mare greutate. Răceala i se cuibărise în oase, că dârdâia ca piftia. Cam din vara aceea păcătoasă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]