26,366 matches
-
e isteț. Numai zece ia la școală. Da’ eu tot am zis, omul fără pereche e fără căpătâi. N-ajunge doar banii. Tre’ să ai și tu acolo pe cineva să-ți deschidă ușa când vii acasă. Eu așa am apucat. Păi să nu ți facă și ție cineva o frecție cu carmol când răcești? Să nu te întrebe și pe tine cineva ce te doare? Viață-i asta? Da’ Ionel... - mămăița oftă și și întinse fusta de sub fund ridicându-și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Urâți și cu o casă plină de puradei și pături împuțite. Păi aia era fată pentru Ionel? Zi și tu! Se lăsă tăcerea. El își aminti iar de cei doi tineri. — Bine e să fii tânăr, se repezi el să apuce să spună până la capăt, de frica limbariței mămăiței. Ia uite cum mai dorm... Mămăița își potrivi ochelarii pe nas și-și scană victimele din cap până-n picioare. — Dorm... Ce griji au? zise ea vădit enervată de întrerupere. — Dar nu dorm
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
părea atât de ușor s-o lămurești... Se întoarse pe călcâie și-i privi pe cei doi pătrunzător, aproape absent, ca atunci când te uiți dincolo de lucruri, în esența lor invizibilă. Julieta și Romeo făcură un salt brusc, direct în picioare. Apucară dintr-o singură mișcare cele două rucsăcele de deasupra capului și ieșiră fără absolut nici un cuvânt din compartiment. Schimbarea aceasta grosolană de situație îl zăpăci pe profesorul Leahu atât de tare, încât își scăpă ochelarii pe jos. Se repezi după
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o călătorie ce vă va fi pe plac. Eu am mai făcut o și știu bine drumul. N-avem cum să ne rătăcim. E drept și e curat ca-n palmă. De altfel, veți ști singur înco tro s-o apucați. — Draga moșului, zău, nu înțeleg..., se fâstâci contele, dar nu îndrăzni să se împotrivească, așa că începu să înghesuie într-o traistă o cămașă albă. — Eu o să merg înainte ca să vă arăt drumul. Dumneavoastră doar să mă urmați îndeaproape. Calea vi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
când, într-un acces beletristic, recita versuri din Nichita, cla xona insistent în capul aleii, sprijinit cu un gest regal de geamul mașinii, și fuma. Până să se lămurească gunoierul Vasile în ce direcție ar fi fost potrivit să o apuce cu pantalonii suflecați feciorelnic până sub genunchi, juna Andreea, care se mutase la etajul doi, sub el, acum nu mai mult de trei săptă mâni, mai promptă în reacții, bătea deja cu vârful pantofului în ritmuri latine în ușa apartamentului
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ecranul teveului, năpădindu-mi scărița și ciocănelul. Te iubești de atâtea secole complet anapoda, de-a valma, fără noimă, dezlânat, cu pauze inexplicabile de simțire, pretinzând că iubirea e lucru mare și de când lumea și că doar nu te-oi apuca tu acum s-o reinventezi. A trebuit să vină alții să te scoată din papucii tăi uzați și să-ți arate că așa nu se mai poate. Noroc cu bisni smenii ăștia amabili și cu altruiștii din mass-media care își
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
când resemnarea, când plânsul, când curajul și iar furia. Întârziase binișor la serviciu. Se ridică de pe trepte și o porni aiurea pe maidan bombănind pe înfundate. I se făcuse rău de la stomac și îi venea îngrozitor de tare să verse. Se apucă cu ambele mâini de un copac și stătu așa o vreme până se simți în stare să o pornească iar. Zilele se scurgeau ca melcii. La fel și domnul Avram. În săptămâna care trecuse, nu mâncase mai nimic, dormise pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Viața ei o luase complet razna și nici măcar nu putea avea certitudinea că data viitoare nu o să încerce să se arunce de pe bloc ori să înghită un pumn de diazepam. Motivele? Nu, Melania nu înțelegea în ruptul capului ce o apucase. Dar, pentru că, din pricini de regulă de ordin estetic, viețile de sex feminin nu au obiceiul de a alege variante violente de sinucidere, Melania putea măcar să stea liniștită că nu se va găsi într-o seară cu un cuțit de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
prin localuri rău famate, înhăitat cu un țambal scandalagiu, recunoscut pentru bețiile crâncene de care se făcea vinovat, cu două viori cu apu cături reprobabile și patru clape de clavecin pe care nu reușea nimeni să le mai tempereze odată ce apucau să tragă ceva la măsea. Așadar, fagotul se veselea nerușinat în pofida oricărei lipse de cuviință și, de ce să nu o recunoaștem, în pofida evidenței din titlu. Degeaba încerca proaspăta autoare de romane să i bage mințile-n cap. Fagotul trecea printr-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
norocul de a locui pe bulevardul Dacia, de pildă. Primarul de atunci, un insensibil evident plictisit de veșnicul alb-gălbui al foilor pe care le semna sau nu zilnic, i-a ascultat exact cât să nu-i dea afară înainte de a apuca să spună ceva. După ce primele rotocoale de abur subțire s-au împrăștiat în biroul neîncălzit al domnului primar, acesta a zâmbit cum numai portarii mai știu, adică așa, superior și profesoral, și le-a explicat de la obraz că dacă, să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
simplul motiv că nu avea idee ce e acela un frazeologism. Se scotoci prin buzunarele de la pantalonii prea groși pentru canicula ce îl mânase încă de dimineață de pe stradă înapoi în casa scării blocului 48A și scoase două chiștoace. Îl apucă delicat pe cel mai lung dintre ele și-l privi câteva secunde dus pe gânduri. Făcea asta de fiecare dată când avea norocul de a găsi un astfel de chiștoc bine păstrat. Ce să mai, era aproape intact. Își imagină
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pumn în stomac, așa că Plescăială, care deja nu mai suporta gândul că uneori i se mai zice și Plictiseală, reveni la imaginea cu floarea care se deschide. Femeia, noțiune pe care începuse să o cam uite, avea darul de a apuca țigara de filtru și de a o presa foarte puțin în fundul scrumierelor, încât aproape că particulele roșii nici nu se împrăștiau, darămite să se stingă. Dacă era suficient de rapid, salva chiștocul dintre celelalte, gata scofâlcite sau arse până la filtru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tine parcă te știu de undeva... Și, zău, de câte ori te văd, mă ia cu râs. Și uniforma asta... stă pe tine ca pe gard, măi... Păi, preluă ca un ecou sfătuitorul de taină al împă ratului, cum să nu vă apuce râsul, Luminăția Voastră, cum să nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume mai făceam pe vremea când eram bufonul curții... Pe timp de pace... Și cu câte ghidușii vă îndulceam traiul! — Ah, nu..., nu..., făcu Luminăția Sa un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de câte ori te văd, mă ia cu râs. Și uniforma asta... stă pe tine ca pe gard, măi... Păi, preluă ca un ecou sfătuitorul de taină al împă ratului, cum să nu vă apuce râsul, Luminăția Voastră, cum să nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume mai făceam pe vremea când eram bufonul curții... Pe timp de pace... Și cu câte ghidușii vă îndulceam traiul! — Ah, nu..., nu..., făcu Luminăția Sa un gest de pro fundă disperare împărătească. Atunci erai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
între partea stângă și cea dreaptă a corpului autorului. Se ajunsese până acolo încât partea stângă bătea furioasă cu piciorul în podea și, în cârdășie cu ochiul stâng, încerca să-și impună punctul de vedere în fața părții drepte. Aceasta nu apucase nici măcar să scoată o vorbă și icnea scurt dând să se apere. De altfel, partea stângă, prin natura ei, era nu numai îndărătnică și încăpățânată, dar și evident mai stângace decât partea dreaptă. Astfel, măcinată de complexe, făcea întotdeauna atmosferă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cele ce se petreceau. — Cum, nu vrea nimeni un roman în care să nu se întâmple nimic? se miră el destul de inoportun în timp ce-și ferea capul ca să nu primească vreo roșie ori vreun cartof în față, înainte de a apuca să-și spună punctul de vedere. Punct care, i se părea lui, odată expus, ar fi fost acceptat nu numai cu ușurință, ba chiar cu ușurare de către cititori. Autorul era sincer dezamăgit. Dar, pentru că o viață întreagă se lăsase păgubaș
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
școli de țară, dar despre care de fapt nimeni nu a spus nimic niciodată, adevărul ăsta în numele căruia îi facem pe atâția să sufere și după care eu însumi am alergat ani de-a rândul ca un descreierat, fără să mai apuc să fac ceva pe lume, acest adevăr nu face nici cât bucuria de a te privi în oglinda din baie în timp ce te speli surâzător pe dinți. Un pietroi ascuțit porni vertiginos spre autorul ce devenise între timp neatent la propria
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sunt bine. Am ieșit în oraș fără să mănânc și mi s-a făcut rău, am amețit. Nu am leșinat, stai liniștită. Karina evită să-i povestească despre tentativa eșuată de a susține un interviu în vederea angajării. Bine că nu apucase să-i spună nimic înainte să meargă, când doar se hotărâse să încerce. Cât despre bărbatul cu care trebuia să dea interviul, ce ar fi putut să-i spună? Era o poveste mult prea lungă și cu siguranță ar fi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
unii ard de dorul libertății, pe când de cealaltă parte, altora le-a ieșit libertatea pe nas! Criza (nu aia de ficat, sau și aia...) e un moment istoric, un fel de răspântie când trebuie să chibzuim bine pe ce drum apucăm ca să nu ni se înfunde! Mișcarea înseamnă, la urma urmei, bucuria de a exista, de a fi, așa că în poziția „cu mâinile în sân” se recomandă a sta cât mai rar! Când valoarea-i în căptușeală și nu în stofă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
în seamă de un... consătean (concetățean biped pentru a obține niscai ciozvârte!) S-ar zice că astfel el, câinele, muncește să-și câștige bucățica de pâine! La oameni e puțin diferit: flămândul dă de-a dreptul, sare gardul și s-apucă de jefuit tot ce-i iese în cale! O fi și asta o formă de muncă, de luptă pentru existență, pentru pâinea cea de toate zilele... Când susții o idee cu toată vehemența, pare că ceva te nemulțumește, că te
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ca să ne întoarcem înapoi la natură! Pe fete le usucă dorurile și pe băieți îi ard călcâiele! Este bine ca din când în când să mai aruncăm câte o privire în urmă spre a vedea dacă drumul ales n-a apucat pe căi greșite..... N-azvârli la gunoi ce-ai agonisit cu trudă, să nu regreți mai târziu, pune deoparte, cine știe la ce-ți va folosi!... De obicei nu lumea se pierde de tine, doar tu de ea! Când totuși
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
isprăvit de scris o carte, autorul se cade a reveni asupra ei, deoarece ea, cartea, e ca și un copil al lui care, nu-i așa, se cere supravegheat! Odată meșteșugit cuibul, rândunica se așează la locul ei și se apucă de cântat fericită, comunicând oamenilor, în legea ei, despre starea vremii... Omul după ce, la maturitate, se strânge la casa lui se gândește la câte și mai câte (bune și rele!), el având de reglat socoteli nu ca vremea ci ca
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
fericirii! Deschizând bine ochii la tinerețe, vei avea mai puține dureri de cap la bătrânețe. Vinovați pentru multele rele ce se întâmplă într-o colectivitate nu sunt numai răufăcătorii ci și tăinuitorii faptelor acestora. Crezând în ziua de mâine, vei apuca și ziua de poimâine! Oricât ar avea unii automobiliști mania vitezei, nu le vor crește niciodată aripi... Oricum însă, șansa lor de a se ridica mai repede la cer și fără aripi este considerabilă! Natura („mama natură”!) are multe feluri
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pulsație, întoarce capul și după rafala acestor ochi, vede doar două cosițe blonde care îi cad pe spate ca două ramuri ale unui copac înflorit, iar jos, începutul trunchiului. Sărmana inimă îi dă alarma, ce e asta? Întors acasă se apucă să scrie concepția sa despre univers, dar trebuie să se întrerupă pentru a scrie versuri. Versuri? Versulețe, fiul meu? exclamă tatăl, suprinzându-l, și cum el tace, adaugă: Ca exercițiu, pentru a proba totul... treacă! Nu-i așa că poeții nu sunt
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-o... îmi place. Îți place? Da, Luis, îmi place... E aici papá, Apolodoro. Și Apolodor se retrage pentru a lucra la o povestire lungă sau un mic roman, sentimental și poetic, pe care-l ține-n mâini, pentru că l-a apucat, în ciuda tatălui său, o mare mâncărime să fie literat, nici gânditor, nici filosof, nici sociolog, ci poet, chiar și prozator și povestește neliniștile primei dragoste, dar îi lipsește forma, căci vrea să fie drăgăstoasă și dulce auzului și își dă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]