5,570 matches
-
PREJUDECATĂ, RASISM, Vulnerabilitate Zone de așteptaretc "Zone de așteptare" Zonele de așteptare au fost introduse În legislația franceză În iulie 1992, pentru a răspunde condamnărilor emise Împotriva Franței În martie același an pentru atingeri aduse libertății individuale și pentru sechestrare arbitrară. Aceste condamnări, pronunțate de Tribunalul de Mare Instanță din Paris, se refereau la reținerea, În „spațiul internațional”, a unor călători surprinși În neregulă În porturi sau aeroporturi și cărora le fusese refuzată autorizația de a pătrunde pe teritoriul național. ν
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
denumit prin el a atras atenția gînditorilor încă din epoca antică, remarcabile fiind pentru acel timp situațiile discutate în unele dialoguri ale lui Platon. Acest filozof arată că cele două școli sofiste existente atunci, deși rivale, dezbătînd problema motivării sau arbitrarului în atribuirea de nume lucrurilor, ajungeau la concluzia imposibilității de a distinge discursurile adevărate de cele false, aspect care consacra o retorică bazată doar pe eficacitate (pe latura pragmatică, prin urmare). Teza arbitrarului denumirilor a fost menționată deseori în secolele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atunci, deși rivale, dezbătînd problema motivării sau arbitrarului în atribuirea de nume lucrurilor, ajungeau la concluzia imposibilității de a distinge discursurile adevărate de cele false, aspect care consacra o retorică bazată doar pe eficacitate (pe latura pragmatică, prin urmare). Teza arbitrarului denumirilor a fost menționată deseori în secolele trecute, dar ea s-a impus numai după publicarea Cursului lui Ferdinand de Saussure, în 1916. Această teză este, de altfel, legată, în istoria lingvisticii, de ideea că limba are o organizare internă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a conceput semnul lingvistic (= cuvîntul) ca unitatea dintre semnificat (conceptul unui obiect) și semnificant (imaginea acustică a formei cuvîntului), adică într-o manieră mentalistă care nu are în vedere referentul (obiectul denumit) și forma cuvîntului, adică aspectele fizice. Ca atare, arbitrarul se află, în viziunea sa, în relația dintre semnificat și semnificant, fiindcă lipsește între ele situația de alăturare posibilă, întîlnită în cazul simbolului. În interiorul sistemului limbii însă, raportul dintre semnificat și semnificant este explicabil. Existența unor redări (iconice) ale realității
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și semnificant, fiindcă lipsește între ele situația de alăturare posibilă, întîlnită în cazul simbolului. În interiorul sistemului limbii însă, raportul dintre semnificat și semnificant este explicabil. Existența unor redări (iconice) ale realității (prin onomatopei și exclamații) nu pune în discuție problema arbitrarului, căci, dacă în aceste cazuri legătura naturală dintre sunete și sens este evidentă, corespondența nu este totuși universală, fiindcă rămîne marginală în interiorul unui sistem lingvistic, iar limbile nu le atribuie în mod identic caracterul iconic. Există apoi semne cu arbitrar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rămîne marginală în interiorul unui sistem lingvistic, iar limbile nu le atribuie în mod identic caracterul iconic. Există apoi semne cu arbitrar relativ, analizabile în limbă, precum zidar, alcătuit din zid și -ar, dar, arată F. de Saussure, componentele lor sînt arbitrare, încît motivarea nu este posibilă nici de data aceasta. Dacă relația dintre semnificat și semnificant nu este motivată, nimeni nu este totuși îndreptățit s-o schimbe, fiindcă ea este fixă. În același timp însă, dacă semnul este arbitrar, aceasta îl
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fragil, iar alunecările semantice în diacronie atestă caracterul schimbător al semnului. Problema arbitrarietății semnului, inițiată de F. de Saussure, a fost deseori discutată după aceea, E. Benveniste observînd că înaintașul său a confundat sistematic semnificatul cu referentul. Din acest motiv, arbitrarul s-ar situa în raporturile dintre semn și lucrul desemnat, iar nu între semnificant și semnificat, căci aceste aspecte ale semnului fiind consubstanțiale, legătura dintre ele nu poate fi necesară. De altfel, în 1933, lingvistul american Leonard Bloomfield a elaborat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
strănuta). Procesele din tipul stării se caracterizează prin absența limitelor inițiale și finale, precum și prin absența schimbării: ea are părul blond; el simte căldura soarelui; aici predicatele se prezintă ca fiind inerente actantului lor subiect. Aceste trăsături sînt lingvistice, adică arbitrare din punctul de vedere al realității referențiale. O stare poate primi însă limite extrinseci de la context, de exemplu, prin prepoziții precum de la - pînă la, dar ele nu le sînt proprii și transformă numai o stare necesară într-o stare contingentă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
figură, în realitate, conține un proces de decodare în doi timpi, dintre care primul este percepția anomaliei, și al doilea, corectarea ei. Retoricii au făcut mai multe clasificări ale figurilor de-a lungul secolelor, multe dintre ele avînd un caracter arbitrar sau neștiințific. César Chesneau Du Marsais împarte figurile în figuri de gîndire (ce țin numai de ceea ce se petrece în imaginație) și în figuri de cuvinte (dacă se schimbă cuvintele, figura dispare). La rîndul lor, figurile de cuvinte sînt de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adecvați și unanim acceptați. Dincolo de argumentarea critică în ceea ce privește criteriile aplicate și de încadrarea tipologică a frazeologismelor, se constată că, din cauza nueroaselor puncte de vedere de la care se pornește, cele mai multe divergente, se ajunge la o terminologie lipsită de unitate, la utilizarea arbitrară a termenilor sau la accepțiuni multiple ale unor termeni. Astfel, inventarul denumirilor aferente frazeologiei a cunoscut, în timp, o mare diversitate, motivată de eterogenitatea criteriilor aplicate, generatoare de terminologie și de exigențele impuse de cercetători în formularea unor termeni mai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obiectivată. Pe terenul lingvisticii, teoria despre semnul lingvistic elaborată de Ferdinand de Saussure a fost apreciată ca fiind idealistă, fiindcă semnificantul și semnificatul sînt ambele de natură ideală și, de aici, decurge idealitatea semnului lingvistic și, implicit, o concepere a arbitrarului semnului în cadrele acestei idealități. De obicei însă, în tradiția lingvistică, nu se pune problema idealității sau materialității din perspectiva unui idealism sau unui materialism consecvent, dar din faptul că limba a fost considerată de cele mai multe ori ca fiind cosubstanțială
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de denumire, fiind corelat cu noțiunile. Cu această primă accepție, cuvîntul a fost numit în lingvistica modernă lexem (invariantă), respectiv alolexem (variantă). Ceea ce definesc dicționarele explicative ale unei limbi sînt lexemele, titlul unui articol de dicționar avînd rolul de simbol arbitrar al unui lexem. V. cuvînt, morfem, termen. COSERIU 1964; DÖRSCHNER 1996 ; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. VI LEXICALIZARE. Proces lingvistic de codare (codificare) care constă în crearea unei noi unități lexematice (cuvînt sau sintagmă), prin atribuirea de etichete lexicale cu cuvintele unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semnificatul (sau conținutul) lui sau între un cuvînt și alt semn. Motivarea nu este, prin urmare, înțeleasă ca o simplă stimulare a expresiei prin conținut, ci, mai restrîns, ca existență a unui raport natural și justificabil între expresie și conținut, arbitrarul reprezentînd absența legăturilor naturale și justificabile. Ferdinand de Saussure a susținut că, în afara onomatopeelor, semnele limbii (cuvintele) nu sînt motivate, dar, mai tîrziu, Emile Benveniste a contestat această opinie, arătînd că raportul dintre semnificant și semnificat nu este arbitrar, ci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
expresie, ce se poate explica și justifica în afara sistemului semiotic. Dacă un asemenea raport între conținut și expresie nu există în afara sistemului, atunci semnul este arbitrar, adică simbol în ierarhia lui Ch. Peirce. În această interpretare, se poate constata că arbitrarul nu este atenuat în cazul unor cuvinte compuse sau derivate, căci motivarea "relativă" care se admite uneori în asemenea situații este una care ține de sistemul înglobant (sistemul lexical), iar nu de relația nemijlocită dintre expresie și conținut. V. actualizare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
astfel apariția gîndirii. Deoarece el concepe această structurare ca fiind internă prin sistem, constatarea variabilității decupării realului după limbi apare ca o consecință logică și ca o confirmare a analizei structurale. De aici, F. de Saussure a ajuns la principiul arbitrarului semnului care domină lingvistica limbii. V. logosferă, nominație, praxem, reprezentare. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO RELAȚIE INTERPERSONALĂ. Pe lîngă textul care se construiește în mod colectiv, conversația este și locul în care se construiește între participanți o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teoretică, căci limba nu este o sumă a lor, ci un agregat care există și funcționează prin solidaritatea și interdenedența lor. Afirmînd că "limba este un sistem care nu cunoaște decît ordinea proprie", Saussure a creat premisa pentru a enunța arbitrarul semnului lingvistic, deoarece relațiile dintre semnificant și semnificat se pot explica numai prin raportare la organizarea sistemului, valoarea lingvistică a semnului avînd aici singura întemeiere. Concepția despre limbă ca sistem a cunoscut o largă răspîndire, majoritatea teoriilor lingvistice europene din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Cursul de lingvistică generală (Cours de linguistique générale, 1916, publicat după moartea sa de foștii studenți; trad. rom. Curs de lingvistică generală, Polirom, Iași, 1998). Raportul limbă-vorbire, natura duală a semnului lingvistic, distincția dintre lingvistica sincronică și cea diacronică, caracterul arbitrar al semnului lingvistic și multe alte concepte și principii reprezintă achiziții fundamentale pentru evoluția științelor limbii, dar și a altor domenii ale științelor umaniste. Recent, au fost identificate cîteva scrieri manuscrise și publicate cu titlul Ferdinand de Saussure, Ecrits de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
așa, zise Vasile Elisav. Ceea ce facem noi, aici, e un brainstorming. În rest, cred că ați și băgat de seamă că și rotitor e palindromic. Băgat-am, zise Nora Aron, cam înțepată; numai că bla-bla-ul anterior este de-a dreptul arbitrar. — Într-adevăr, zise Vasile Elisav; dar palindromul este un construct în care arbitrariul sau hazardul fac casă bună cu necesitatea. — Necesitatea, zise Carmen Carpen, ar consta în faptul, dom profesor, că și bla-bla este un termen palindromic. Citit pe dos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
din punctul de vedere al dreptății oamenilor. De ce să spunem că există o dreptate imanentă, că orice punere la încercare este consecința unei greșeli? Deja de pe vremea lui Iov această concepție a fost lichidată. Trebuie să recunoaștem că nenorocirile sunt arbitrare, că distribuirea lor nu are nimic rațional. Trebuie să recunoaștem că lumea este absurdă, dacă trebuie să judecăm lumea după dreptatea oamenilor. Dar este altfel dacă lumea depinde de o altă dreptate, mai bună. Și tocmai acesta este însuși sensul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
al narațiunii. În terminologie lingvistică, ne putem plînge că această simplă calculare de durată se vrea numaidecît firească cel puțin în cadrul narațiunii, și nu recunoaște că normele de lungime ale textului în prezentarea diferitelor tipuri de întîmplări pot fi destul de arbitrare și convenționalizate. Cînd se analizează ritmul, comparațiile supratextuale reprezintă un domeniu interesant, care cere mai multă atenție. De exemplu, am putea să calculăm cu folos ritmul amintirilor doamnei Dalloway cu reveriile similare din alte romane ale Virginiei Woolf, cu alte
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și în măsura în care fiecare caz național face obiectul unei analize ce cuprinde perioada de dinainte de 1939, de după 1946 precum și o sociologie electorală. Chiar dacă fiecare capitol, luat în particular, nu îndeplinește obiectivele propuse de autori și chiar dacă se poate constata o selecție arbitrară probabil întrucât este fortuită a cazurilor naționale discutate, lucrarea oferă avantajul de a propune o definiție clară și operatorie a conceptului de clivaj. Astfel, Andrea Römmele afirmă: "Cleavages are long term structural conflicts that give rise to opposing positions that
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
data primei suprimări a pluralismului și instaurării partidului unic), viața partidelor s-a desfășurat în niște cadre sociale foarte restrânse, rezervate elitei centrale, notabililor locali și birocrației de stat. Constituția instituia o logică potrivit căreia regele organiza într-o manieră arbitrară partidul însărcinat cu formarea guvernului, guvern care organiza ulterior alegeri generale al căror singur scop era acela de a confirma alegerea făcută de rege. Niciun partid nu a pierdut un asemenea scrutin care convoca o populație pe jumătate analfabetă și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
sistemul în ansamblu. Clivajul dintre victime și călăi devine chiar de la început foarte important pentru identificarea responsabililor represiunilor și izolarea lor în mod simbolic de comunitate. Dar acest efort rămâne mai curând simbolic: un mic număr de rsponsabili de condamnările arbitrare, de morți din lagăre, de torturi și de presiuni psihologice au fost condamnați. Ceea ce este mai interesant este că tema clivajului dintre victime și călăi este utilizată în discursurile politice ale noilor elite postcomuniste, dar foarte rar de adevăratele victime
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
lor (anabazie sau catabazic - înaintare sau retragere) și năzuința formativă (individual, tipizant, stihial). Viziunea lui Blaga, rod al meditației lirice, dar si emanație folclorică, este seducătoare și pînâ la un punct convingătoare, mai ales pentru spațiul cultural românesc, dar destul de arbitrară, pentru spațiile mai îndepărtate. Ea are, însă, aceeași doză de arbitrar și grandios ca și clasificările esteticienilor germani discutați de Wellek și Warren, fiindu-le un demn egal. (c) p. 183. Greu de clasificat printre teoriile discutate în acest capitol
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
de toaletă încărcat cu pudră", iar despre Filimon nu ni se spune decât "pronunțați vocativul și veți fi edificat: Filimoane!" Dincolo de aleatoriu și carnavalesc, putem intui existența unei dinamici de creație ce urmează alte traiectorii ordonatoare decât evidenta cursivitate alfabetică. Arbitrarul asocierilor dintre nume și caractere implică, în același timp, o relativizare a trăsăturilor specifice genurilor literare clasice, iar Mircea Horia Simionescu traversează aceste registre într-o deplină cunoaștere a rolului său în raport cu lumile textului. Orice pare, astfel, posibil - schițe-fulger de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]