25,430 matches
-
mult. Și la pieptul meu, oricât încerc eu s-o înăbuș, își face loc vipera care crește și tot crește, ruinând sănătatea mamei. De-ar fi doar o boală temporară, de sezon, și nimic altceva! N-ar fi trebuit să ard ouăle de șarpe. Poate că și de asta sunt într-o asemenea stare. Tot ce fac pare să sporească nefericirea mamei și s-o slăbească și mai mult. Cât despre dragoste... însă odată ce am apucat să aștern cuvântul, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ce venea dinspre baie. Uitându-mă mai bine prin ușa de sticlă, am zărit ceva de un roșu aprins și am auzit un pârâit îngrozitor. Am ieșit afară prin spate, desculță. Grămada de lemne stivuită în apropierea cazanului de la baie ardea. Limbile de foc erau uriașe. Am dat fuga la vecini și am bătut în ușă cu toată puterea. — Domnule Nakai! Vă rog, sculați-vă! Incendiu! Se pare că domnul Nakai se culcase, dar a răspuns dinăuntru: — Vin imediat. Pentru că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Nakai! Vă rog, sculați-vă! Incendiu! Se pare că domnul Nakai se culcase, dar a răspuns dinăuntru: — Vin imediat. Pentru că l-am rugat să se grăbească, a ieșit din casă în pijama. Am luat-o spre grămada de lemne care ardea. Tocmai când începusem să scoatem apă din iaz cu gălețile, am auzit-o pe mama țipând. Era pe holul de lângă sufragerie. Am aruncat găleata și m-am repezit la ea s-o prind în brațe. Era cât pe-aci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
culcare. Am dus-o în cameră și am convins-o să se bage în așternut. Am fugit iar la foc. De data asta, am scos apă din baie și domnul Nakai a aruncat-o peste stiva în flăcări. Însă lemnele ardeau atât de tare, încât ne era imposibil să stingem focul astfel. Am auzit voci în vale. — Incendiu! Arde vila! Ne-am trezit imediat cu patru-cinci gospodari sărind în ajutor. Au doborât gardul ca să ajungă mai ușor la gura de irigație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
la foc. De data asta, am scos apă din baie și domnul Nakai a aruncat-o peste stiva în flăcări. Însă lemnele ardeau atât de tare, încât ne era imposibil să stingem focul astfel. Am auzit voci în vale. — Incendiu! Arde vila! Ne-am trezit imediat cu patru-cinci gospodari sărind în ajutor. Au doborât gardul ca să ajungă mai ușor la gura de irigație, au umplut găleți cu apă, una după alta, și le-au dat din mână-n mână. Au reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sărind în ajutor. Au doborât gardul ca să ajungă mai ușor la gura de irigație, au umplut găleți cu apă, una după alta, și le-au dat din mână-n mână. Au reușit să stingă focul în câteva minute. Dacă mai ardea puțin, prindea și acoperișul băii. „Ce bine că s-a terminat!“ am zis în gând. În clipa următoare, m-a apucat groaza. Mi-am dat seama că dezastrul fusese provocat de scoaterea din cuptor, cu o seară în urmă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ea. — Oricum, bine că n-a luat foc și casa! spuse polițistul Ninomiya, încercând să mă calmeze. Apăru și domnul Nakai, îmbrăcat de data asta cu haine de stradă. Începu să strige, să-l audă toată lumea: — Ce atâta agitație? Au ars niște lemne. Doar n-a fost incendiu! Era limpede că îmi lua apărarea, că voia să să-mi acopere greșeala. — Bine, bine, zise primarul, încuvințând din cap de câteva ori. — Noi plecăm. Te rog, transmite-i mamei tale sănătate din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a văzut, însă era înspăimântător de palidă. N-am avut putere să zâmbesc. M-am oprit în spatele fotoliului, fără un cuvânt. Mama a fost cea care a rupt tăcerea. — Nu s-a întâmplat nimic, nu? Erau niște lemne care tot ardeau până la urmă. Mi-a venit inima la loc. Mi-am amintit o pildă din Biblie, pe care o auzisem în copilărie: „Un cuvânt spus la momentul potrivit este ca un măr de aur sculptat în argint“. Ce norocoasă sunt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
-mi fie antipatică pentru că mi-a făcut observație? E adevărat că primarul și pompierul au încercat să minimalizeze fapta mea, ca să nu mă simt prost. Mama voia și ea să mă liniștească, făcând glume, spunând că lemnele sunt făcute ca să ardă. Însă dacă ar fi bătut un vânt puternic, putea să ia foc tot satul, așa cum a zis doamna Nishiyama. Și dacă s-ar fi întâmplat una ca asta, nici sinuciderea mea n-ar fi șters rușinea. Dispariția mea nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
se șubrezește pe zi ce trece. Eu, dimpotrivă, parcă înfloresc și mă abrutizez totodată. Am senzația că mă îngraș din ceea ce pierde mama. Mama n-a mai adus vorba de foc. Mi-a plăcut gluma ei: lemnele sunt făcute ca să ardă. Nu m-a dojenit deloc. Ba chiar am avut impresia că-i era milă de mine. Însă șocul ei a fost, cu siguranță, de zece ori mai mare decât al meu. De când cu focul, mama geme în somn în nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pipăit nervos puloverul pe care-l tricotam. Mi s-a părut că aud limpede vocea unui bărbat, o voce de bas inegală, precum o voce de la telefon care spune: „Ce mai vrei? Are douăzeci și nouă de ani!“ Obrajii îmi ardeau de rușine. Mama n-a comentat în nici un fel și s-a apucat iar de citit. De câteva zile, purta o mască subțire pe față și asta era probabil cauza tăcerii ei neobișnuite din ultima vreme. Purta masca în urma instrucțiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Dacă ar fi atât de palid și de îndepărtat, n-aș mai suferi așa de mult și, pesemne, v-aș uita treptat. Curcubeul din sufletul meu este ca o punte de flăcări. E o senzație atât de puternică, încât îmi arde pieptul. Cred că nici nevoia morfinomanilor care rămân fără droguri nu este atât de dureroasă. Sunt sigură că nu mă înșel, că nu e ticăloșie din partea mea, însă chiar dacă sunt foarte convinsă, mă cutremur câteodată la gândul că-s pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și m-am uitat prin ușa de sticlă. Pe treaptă, se afla, la soare, un șarpe. M-a cuprins amețeala. „Știu cine ești. Un pic mai mare și mai bătrână decât data trecută. Ești șerpoaica ale cărei ouă le-am ars. Ți-am simțit răzbunarea apropiindu-se. Așadar, pleacă acum.“ M-am trezit implorându-l astfel pe șarpe, pe când stăteam cu privirile pironite asupra lui. Nu dădea nici un semn de viață. Nu știu de ce, dar n-am vrut ca asistenta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Doamna Uehara mi-a dat o curea de piele și am înlocuit-o pe cea ruptă. În timp ce mă luptam cu sabotul, a aprins o lumânare și a adus-o în hol. — Vă rog să mă scuzați, dar ni s-au ars ambele becuri. E revoltător ce mult s-au scumpit becurile în ultima vreme și ce repede se ard. Dacă ar fi soțul meu acasă, l-aș trimite să cumpere. N-a venit de două nopți, iar eu și fiica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
luptam cu sabotul, a aprins o lumânare și a adus-o în hol. — Vă rog să mă scuzați, dar ni s-au ars ambele becuri. E revoltător ce mult s-au scumpit becurile în ultima vreme și ce repede se ard. Dacă ar fi soțul meu acasă, l-aș trimite să cumpere. N-a venit de două nopți, iar eu și fiica mea ne culcăm devreme... N-avem nici un bănuț în buzunare. Pe când vorbea, pe chip îi flutură un zâmbet. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
atât de frică, încât nu-ți pot spune cum o cheamă. Simt că, dacă mor păstrând secretul absolut și părăsesc lumea asta cu el încuiat în suflet, după ce voi fi incinerat, pieptul îmi va mirosi a jilav și nu va arde. Atât de mult mă tulbură gândul acesta, încât trebuie să-ți mărturisesc, ție și numai ție, indirect, imprecis, ca și când aș povesti o aventură stranie. Chiar dacă îmi vine s-o numesc ficțiune, sunt sigur că vei recunoaște imediat despre cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de timp pentru a învăța cum stau și cum sunt lucrurile în companie. Cu cât timpul este mai scurt, cu atât este mai bine pentru companie. De aceea, o cultură de mentoring, o organizație care are competența de mentoring va arde mai repede etapele în obținerea angajamentului față de brand. O cultură de mentoring înseamnă existența unor mecanisme de suport, de comunicare, de dezvoltare a performanțelor individuale și organizaționale, dacă ar fi să o privim din punctul de vedere al activității de
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
branding to build employee satisfaction", Journal of Integrated Communications, www.medill.nwu.edu. Bernard Hodes Global Network (2006), Global employer brand study, http://www.iventa.at/ps/tmp/iventa docudb/IVENTA GlobalBrand Study.pdf. Borțun, D. (2002), Bazele epistemologice ale comunicării, București, Ars Docendi. Brown, M. (1969), "Identification and some conditions of organizational involvement", Administrative Science Quarterly, 14, pp. 346-355. Buchanan, B. (1974), "Building organizational commitment: The socialization of managers in work organizations", Administrative Science Quarterly, 19, pp. 533-546. Campbell et al. (1990
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
S. Barrow și R. Mosley, op. cit., p. 67. 46 Ibid., p. 62. 47 Ibid., p. 86. 48 Idem. 49 Ibid., pp. 131-132. 50 U. Eco, Limitele interpretării, Ed. Pontica, Constanța, 1996, p. 5. 51 D. Borțun, Bazele epistemologice ale comunicării, Ars Docendi, București, 2002. 52 S. Barrow și R. Mosley, op. cit., pp. 135-136. 53 I. Goffman, Viața cotidiană ca spectacol, Ed. Comunicare.ro, București, 2003, pp. 233-234 și passim. 54 Șt. Stanciu și M.A. Ionescu, op. cit., p. 39. 55 S.
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
curat Te chem la casa ta, Și gâdelui m-am prosternat, Tu - fiu și spaimă-a mea. Ce-i fiară, om - nu mai pricep Și nu știu să deznod Arcanul tragic și sirep Izbind spre eșafod. Și numai flori - buchet arzând, Și tămâier cadelnițând, Și pași spre undeva, Și-n ochi mă cată înțelept Să-mi pro-rocească moartea drept O uriașă stea. VI Zile trec,- ușoare-n pene, În celula ta strivit, Fiule, cum te-au privit Albe nopți leningrădene? Iar
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
pînă la trufia paradoxală a unei depersonalizări (formă a spleen-ului), pînă la mînuirea imponderabilelor de către o făptură hibridă, "omul simbiotic" al lui Joel de Rosnay cyborgul: "clipești și îmi spui că doi oameni care fac dragoste / se scufundă și ard fiecare în privirea celuilalt / mă tocmesc cu tine să nu ne amestecăm cenușile / bine bine dar cenușa mea strălucește mai tare spui / ce ipocrit ești uite un animal costeliv / oase virtuale de cyborg" (oameni cenușă. efect de lasou ). Artificiul: o
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
un mesaj ironic și la adresa Adrianei Bahmuțeanu, legat de reclamă pe care aceasta o face la tigăile Dry Cooker. "Aia cu țigaia draicucăr* au cerut românilor un FEEDBACK la vânzări, pe un eșantion reprezentativ de babe românești. Iată raportul primit: "arză-o-ar focu' de bahmuțanca asta, numa cu ea în cap i-aș da". E greu de tradus pentru șefii americani, dar, ne bazăm pe google translate - we suggest to burn this miss bahmuteanca , while we would practice smashing her
Mihaela Rădulescu, comentariu acid la adresa Adrianei Bahmuțeanu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72012_a_73337]
-
notă burlescă, precum concursurile de azi în care diverși indivizi încearcă să zboare cu felurite obiecte ciudate. Cronicarul își notează însă cu acribie evenimentul spre deliciul protocronist al cititorului de azi, familiarizat cu vechile campanii ale revistei "Săptămâna" : Cuptoarele au ars un munte de cărbune și ciocanele au bătut fier încins pe nicovală, aruncând mai multe scântei decât sunt stele pe cer. În urmă a ieșit un soi de bute de oțel cu roți și horn, iar deasupra Ștefan puse un
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
cu scrierile anterioare sau surse din cele mai neașteptate Buculei urmărește cronologic dezvoltarea fostei urbe devenită un oraș prosper, un port și una dintre așezările cele mai importante ale României. Autorul raportează întâmplările dramatice ale acestei urbe greu încercate (fiind arsă ori bântuită de ciumă), sărăcită de armata turcească sau devastată de ocupanții germani (în 1917), raportează, deci, toate acestea la istoria țării, scoțând în evidență trecutul eroic al orașului de la malul Dunării. "Brăila este un loc din cele mai vechi
Trecutul unui oraș by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/7204_a_8529]
-
noi și față de alții. Sunt oare toate acestea sufletul nostru? Sau sunt doar haine pe care le purtăm până la moarte și apoi le lepădăm iar sufletul, eliberat de toate aceste măști și poveri zboară altundeva? Sufletul e o flacără care arde continuu și ne susține trupul o vreme. Apoi flacără arde în altă parte, fără a se stinge vreodată. Dar sufletul e invadat de elanul vital al existenței, acel suflu inteligent purtat de memorie și imaginație, care duce la adaptare și
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]