21,099 matches
-
rechinului ridicându-se la suprafață. Înotătoarea ieși iar din apă. Fidorous adoptă poziția de tragere, cu arma la umăr. Ludovicianul se ridică mai mult deasupra apei și eu i-am văzut capul mare și lat și botul, înotătoarele ca niște aripi, coada musculoasă, mare și plată, propulsându-l către noi, totul uriaș și cenușiu și de nestăvilit. — Vine drept spre noi, m-am auzit strigând. Atacă barca. Scout, apucă-te de ceva. Eu m-am prins de marginea punții de control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
n-ai vézut norii? - Nu sté el În nori, cé ar cédea, Iti zic eu. Ce, norii nu-s de aburi? Ce, n-ai Învéțat la școalé? Poți s-o Întrebi pe Nadejda Petrovna, dacé nu mé crezi. - Dé cu aripile și sté În nouri! Ce, pésérile nu stau În aer? - Dar obosește el sé dea cu aripile, ce, are motor sau ce? Numai avionul are motor. - N-are motor, dar dé din aripi. - Lasé-mé-n pace, cé n-are el nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nu-s de aburi? Ce, n-ai Învéțat la școalé? Poți s-o Întrebi pe Nadejda Petrovna, dacé nu mé crezi. - Dé cu aripile și sté În nouri! Ce, pésérile nu stau În aer? - Dar obosește el sé dea cu aripile, ce, are motor sau ce? Numai avionul are motor. - N-are motor, dar dé din aripi. - Lasé-mé-n pace, cé n-are el nici o scaré! - Are-o scaré mare! - Nu se poate! - Are! - N-are el nici o scaré! Ce-i trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Petrovna, dacé nu mé crezi. - Dé cu aripile și sté În nouri! Ce, pésérile nu stau În aer? - Dar obosește el sé dea cu aripile, ce, are motor sau ce? Numai avionul are motor. - N-are motor, dar dé din aripi. - Lasé-mé-n pace, cé n-are el nici o scaré! - Are-o scaré mare! - Nu se poate! - Are! - N-are el nici o scaré! Ce-i trebuie lui scaré, dacé zboaré? Ce, nu poate sé zboare În sus, de ce-i trebuie scaré? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
eu cred... - Ce, el poate sé taie cu toporul copacii și sé-i care În spinare că sé facé scaré, dacé poate sé zboare? Dar nu poate el sé zboare, ce fel de om Îi ésta care zboaré? Unde are el aripile? Ce, are niște aripi așa, mari cît casa? Și, ce, are și mîini, si aripi? Du-te méi de-aici! Cel mai bine, Îți spun eu, cé nu existé așa ceva. Asta-i o poveste. Întreab-o pe Nadejda Petrovna, dacé nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
poate sé taie cu toporul copacii și sé-i care În spinare că sé facé scaré, dacé poate sé zboare? Dar nu poate el sé zboare, ce fel de om Îi ésta care zboaré? Unde are el aripile? Ce, are niște aripi așa, mari cît casa? Și, ce, are și mîini, si aripi? Du-te méi de-aici! Cel mai bine, Îți spun eu, cé nu existé așa ceva. Asta-i o poveste. Întreab-o pe Nadejda Petrovna, dacé nu mé crezi. L-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
că sé facé scaré, dacé poate sé zboare? Dar nu poate el sé zboare, ce fel de om Îi ésta care zboaré? Unde are el aripile? Ce, are niște aripi așa, mari cît casa? Și, ce, are și mîini, si aripi? Du-te méi de-aici! Cel mai bine, Îți spun eu, cé nu existé așa ceva. Asta-i o poveste. Întreab-o pe Nadejda Petrovna, dacé nu mé crezi. L-ar fi vézut avioanele cînd zboaré. - Avioanele nu zboaré pîné acolo, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
obosealé, lehamite sau alté formé. Era o zi nemérginité cu vînturi calde și ușoare, care nu féceau decît sé legene capetele portocalii și galbene care-și deșchideau gurile la adierile plécute, ca niște pui de pasére la auzul bétéilor de aripi. Era o zi imensé care nu se mai termină, În care Întunericul nu era decît o parte neînsemnaté și noaptea se prelungea peste mésuré de puțin, fiind, Între a vedea și a nu vedea, ca o clipire de pleoape. Mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Iordana?" se aude vocea mea de-a doua, cum ai spune mamă de-a doua, mamă vitregă. "Chiar ăsta-i motivul? Pe cine prostești? Nu cumva ți-e frică să nu aluneci cu gîndul la timpul dus, scurs, apus? Ce aripi întinse mai aveai și ce pas de domnișoară! Și cît o invidiezi pe nubila aia în devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda în cercuri a lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
una mutantă. Poate pentru că mi-e din ce în ce mai limpede că n-avem ieșire spre normalitate. Că n-am ieșire. Traiul în comunism, ca și cel "în tranziție", îmi amintește de-o proză a lui Márquez, Un domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme. I se dădea mîncare într-un coteț, ca unui animal de circ. Lui, înger foarte bătrîn, care uitase să zboare. Nu-și mai folosea aripile. Nu mai știa cum se folosesc aripile. Înger căzut, cu tălpile rănite nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îmi amintește de-o proză a lui Márquez, Un domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme. I se dădea mîncare într-un coteț, ca unui animal de circ. Lui, înger foarte bătrîn, care uitase să zboare. Nu-și mai folosea aripile. Nu mai știa cum se folosesc aripile. Înger căzut, cu tălpile rănite nu de cer, ci de pămînt. Mănîncă și taci, măi animalule! înghite ce-ți dăm! Ieri, întîmplîndu-se vizita lui Bush, toate posturile ne-au îndemnat hora NATO s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Márquez, Un domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme. I se dădea mîncare într-un coteț, ca unui animal de circ. Lui, înger foarte bătrîn, care uitase să zboare. Nu-și mai folosea aripile. Nu mai știa cum se folosesc aripile. Înger căzut, cu tălpile rănite nu de cer, ci de pămînt. Mănîncă și taci, măi animalule! înghite ce-ți dăm! Ieri, întîmplîndu-se vizita lui Bush, toate posturile ne-au îndemnat hora NATO s-o jucăm pe ruptele. Reporterițele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și ciclamă, în cea mai vară-nevară a viețucii mele și-a anului 1983. Trăiam într-un amestec dulce-acru de fericire și de nefericire. (Proustofilă cum sînt, vișina metisă e madlena mea.) O tresărire de fericire văzînd o vrabie dînd din aripi, cu căpșorul scufundat în ligheanul de tablă de la pompa din curte; o tresărire de nefericire că Iordan îmi lipsea și cum îmi mai lipsea! Aflasem de cancer, dar parte din mine mai spera că-i va trece. Nu eram pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
versurile despre "chiaburani". Luptase cu GAZ-ul pentru colectivizare, putea lupta și din JEEP pentru decolectivizare. "Ieu am fost numai temporar comunist. Am făcut rău sistemului din interior. Am fost obstaculat". Ceea ce numea "îndepărtarea de la actul editorial" i-a dat aripi. Ataca pe cei care au tipărit sub dictatură, așteptîndu-se cred la "un premiu pentru scriitori netipăriți în comunism". Culmea, l-a obținut. Volumul de Poeme refulate a obținut un premiu "ielocvent". Începe să fie mai onorant să fii nominalizat decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
comoara din vis ce se afla de fapt îngropată în spatele casei, a descoperit că viața ei atârnă de firul unui înger ce-o aștepta acasă și ținea timpul în loc pentru ea... L-am recunoscut după omoplatul lui ieșit ca o aripă frântă, lui îi datorez totul, nu ne iubim, dar ceva ne ține împreună și ne înțelegem foarte bine. Totuși, ce altceva decât iubirea, fie ea de orice fel o fi, ar putea ține împreună doi oameni care nu se iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu coaja lipită, pusă cap la cap ca un puzzle. Întinde degetul arătător cu unghia întoarsă înăuntru și arată către ou: Este oul de cocoș bătrân, clocit de o broască țestoasă, din care s-a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui erau adevărate, ale mele nu mai servesc decât ca podoabă explică el efectul imprevizibil al timpului chiar și asupra creaturilor fabuloase. Odată ieșiți din timpul mitic, a început alienarea, degradarea, diminuarea puterilor fabuloase. Bine, dar acest timp mitic s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adus eu aici, nici n-ai fi știut că ei mai există. Încearcă să iei partea bună a lucrurilor; ia aminte la picioarele desculțe ale Ielelor bătătorind iarba, la ținuta maiestuoasă a Licornului, la mersul agil al Centaurului sau la aripile măiestre ale Hipogrifului. În fond și tu te afli aici din aceleași motive ca și mine. Dacă ai fi complet în timpul tău, în familia ta, în viața ta actuală, nu ți-ai mai pierde vremea aici. Sau, în sfârșit, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nicio floare. Întoarce-te Aspidă, De unde ai venit, Din adâncurile firii, Căci vreau "ca sufletul să-mi vindec" "De durerile iubirii". Aspida ca și Sfinxul. Sfatul îngerului Totul s-a petrecut din cauza Aspidei. Numai îngerii te-ar putea purta pe aripile lor pe deasupra Vasiliscului și a Aspidei. Ferește-te de privirea lor ucigătoare, de uneltirea lor vicleană de șarpe, de iubirea pervertită a Aspidei, cu chip alunecos de femeie fatală. Ea intră în tine și te chinuiește până la epuizare, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de femeie fatală. Ea intră în tine și te chinuiește până la epuizare, dacă nu e exorcizată la timp. Dar tu nu pari a fi fost atins de înger, deși îngerul s-a aplecat deasupra ta și te-a mângâiat cu aripa lui neputincioasă. Ai refuzat protecția îngerului. Dacă ai fost tu primul care ai privit intens în ochii Vasiliscului, nu vei muri, dar îți vei vedea imaginea deformată, ultragiată a sinelui în ochii lui și din acel moment vei fugi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deosebit de complex, e ca un instrument muzical, pentru că în mod esențial vibrează. Totuși, nu oricine înzestrat cu el știe, însă, să-l și folosească. Bine, dar tu mai poți să zbori? Am crezut că... Hipogriful și-a deschis deodată larg aripile și a bătut de câteva ori rapid și zgomotos din ele, la fel cum ar scutura un scut înainte de bătălie. E drept că n-am mai zburat de nu-mi mai aduc aminte când, dar ar trebui să pot, putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a-ți cumpăra bilete de la o companie aeriană, dacă ți se face chef de zbor, decât să lași un hipogrif să-ți citească gândurile. M-am uitat lung la trupul greoi al Hipogrifului, la pulpele lui flasce și groase, la aripile lui prăfuite. Apoi mi-a venit imediat în minte calul lui Harap-Alb. Nu știu cum ai să poți să zbori... Eu nu am jăratic să-ți dau! am râs către Hipogriful ce a început să necheze, răzuind cu gheara iarba de sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
apoi i-a asmuțit cu perfidia ei și pe ceilalți doi pămpălăi; unul cinstit și sincer și celălalt nebun recalcitrant. (Intră Philomena prin spatele scenei, se așază pe scaunul inculpatului cu spatele spre judecător și fața spre scenă. Poartă două aripi pe spate, acoperite cu un fel de șal; ele nu sunt vizibile până când nu se întoarce în profil. Philip se ridică și se apropie de Philomena.) Sinele Mare: Tu, aici, Philomena? Parcă erai plecată în delegație? Judecătorul: (Privindu-i intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să dea din cap în ritmul muzicii și stă cu ochii pironiți în ceafa Philomenei. Nu pare deloc interesat de conversația dintre Dora și Philip. Philomena este vizibil tulburată și se șterge la ochi cu șalul, dezvelindu-și ușor o aripă.) Judecătorul: Doamna Philomena, îndrăznesc să fac remarca că anumite transformări bizare au survenit și în fizicul dumneavoastră. Pesemne relaționarea dumneavoastră puternică cu soții Philip să fi condus la aceste modificări!? Philomena: Vă referiti la aripile mele, domnule? Judecătorul: La ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
șalul, dezvelindu-și ușor o aripă.) Judecătorul: Doamna Philomena, îndrăznesc să fac remarca că anumite transformări bizare au survenit și în fizicul dumneavoastră. Pesemne relaționarea dumneavoastră puternică cu soții Philip să fi condus la aceste modificări!? Philomena: Vă referiti la aripile mele, domnule? Judecătorul: La ele mă refer. La ce altceva? (Philomena își trage șalul de pe umeri și se întoarce în semiprofil spre sală, auditoriu, judecător și restul lumii.) (Din auditoriu...) Este un înger! Un înger! (Philip consternat... în cor) Philomena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
audiență...) Formidabil! Formidabil! Este într-adevăr un înger! Sinele Mare: Așa se explică, dragă Philomena, că te-ai întors așa repede... Philomena: Aoleo! Ai dreptate. Ar fi trebuit deja să mă întorc. Am întârziat groaznic! (Începe să dea nervoasă din aripi. Se înalță încet către tavanul scenei ce o înghite în întregime, trasă de sfori.) Avocatul acuzării: (Sentențios...) V-am spus eu că ăsta e un ospiciu, nu o Curte de judecată. Mărturisesc că de pe vremea comunismului n-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]