6,712 matches
-
ÎMI TRECI PRIN TRUP Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1209 din 23 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Eu te urmez peste tot agățătoare prințesă de vâsc, te îmbrac în pielea cuvintelor mele într-o limbă străină. În aromă de mentă sălbatică se risipesc mirabile sclipiri, dans al cocoșilor pe zăpadă! Îmbătare a viselor, împărțită cu melancolia îngălbenită a pădurilor... Nu scapi voit de singurătate stă înfrigurată-n poemele nopții. Nu-ți voi dezvălui nicio ipostază niciun secret al
ÎMI TRECI PRIN TRUP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347887_a_349216]
-
Atîta ai muncit și ai trudit Ca marmorei să-i dai mărire, Când Somnul dulce ai cioplit, În bronz, Măiastra-ai dăltuit... I-ai dărui din suflet, nemurire. Prin forme vii, nepieritoare, Și-n ritmul muzicii cerești, Le-ai pus arome pământești Și murmur dulce de izvoare. Și-ai tot zburat spre infinit... Însoțit de Pasărea Măiastră, Din munți la marea-albastră, Pământu-ntreg ai cucerit. Oltean iubit, părinte drag! Oriunde-n univers vei fi; Din lumea sfîntă vei privi La noi când
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
populară cu Niculina Stoican e o feerie muzicală, un vis pe aripile muzicii, o bucurie în culorile sărbătorii. Ochii purtați pe scenă ori pe micul ecran, după Niculina Stoican, absorb frumusețea binefăcătoare ca vindecarea, pe când cântecele artistei trimise ascultătorului sunt aroma vieții în care e perpetuată sărbătoarea și bucuria pentru că, oricând se aude un cântec adevărat, se anină de mersul timpului bucuria unei sărbători. Cântecele Niculinei Stoican sunt și un dat și o condiție de viață deoarece-s un felinar cu
NICULINA STOICAN. REALITĂŢI DIN MĂDUVA VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347965_a_349294]
-
meu și Domn De ce m-ai părăsit când păsările dorm Mi-e dragostea văpaie și mi-e dor Să simt iar suflul tău mistuitor. Creatorul: 25 -Nu te neliniști, nu te întoarce, tu. -Mi esti, Frumoasa între frumoasele împărătești Cu arome amețitoare încântător mă străbați Purtate pe aripile cailor tăi înaripați! *** 26 Seara-n câmpie, în amurg, printre flori Când legănându-le, trece agale duhul, uneori Auzi cum cântă-n cor pe tot Pământul Tot ce e viu, de s-a
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
flori Când legănându-le, trece agale duhul, uneori Auzi cum cântă-n cor pe tot Pământul Tot ce e viu, de s-a înnoit în cântec vântul. Terra: 27 Oceanele și mările pulsează-n desfătare Iar serile sunt pline de arome și răcoare E pace în văzduh, desăvârșită armonie Efluvii de încântare mă inundă: ce să fie? 28 -E dragostea! Din nou îmi dă ocol O simt în aer, o respir, vreau să mă scol Dar, mă cutremură neliniștea trecând Peste
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
mai aleasă, mândră stea Cu cea mai verde mantie sub Soare Anotimpurile fi-vor cu noi, în sărbătoare! 38 Deasupra, cer senin voi porunci să fie Și cât pe dealuri vița va să fie vie, Miros de roze, tuberoze și arome rare Îți vor aminti de Domnul tău, pe orice cărare! Terra: 39 -O! Preafrumosul chip fără de chip În jurul meu te simt și mă preschimb La rându-mi în Împărăteasa Ta, O! Domnul meu, iubirea Ta veghea! Creatorul: 40 -Ce mândru
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
Ți le cânt Cât va fi lumină și viață pe Pământ! 47 Dar vreau dezmierd! Și iar mi-e dor știi că doar în alintul Tău mă înfășor, cuprinde-mă cu brațul Tău puternic, tandru să-ți simt vigoarea în aromele de leandru. Creatorul: 48 -Ah!, mândra mea mireasă, mamă, soră Îmi vine să te-nvălui iar în auroră Veșminte noi să-ți pregătesc de nuntă Căci tot ce te conține, în tine cântă! 49 Azi am colindat tainica pădure trează
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
păr, Atâtea sărutări furate, Eu iți intind cu drag un măr. Iubirea are culoarea toamnei Iubirea are culoarea toamnei, Mă-nvăluie-n marouri, rubiniu, Îmi dă să beau din viața viței, Mă amețește-ncet și e târziu. Din poală mă-mbie cu arome, De mere-mbujorate ca-n Eden, Sau alte dulciuri policrome, Și inima-mi scrie-un poem. Romanțe îmi cântă din arcușuri Și-mi picură în suflet dor, Valsuri mă-nalță în zboruri, Ce tainic mă pătrunde un fior! Mă-nlănțuie-n
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
toamnei Toamna se plimbă pe alei ca o doamnă, Distinsă, își flutură pletele de-aramă. Rochia lungă cu trenă, Frunze pastelate, brodate, șatenă. Își cântă romanța cu tainice viori, Parfumuri delicate și galbene flori. Crizanteme zâmbărețe în zeci de culori, Arome primenite în veri, o adori. În poală adună roadele toate, Ca zvelta fetișcană, pe toate le socoate. Fierbe mustul rubiniu în pocale, Frunzele valsează pe cărare. Soarele își cerne razele și o-ncălzește, Blând îi spune c-o iubește. Se
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
în: Ediția nr. 1189 din 03 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Căutarea propriului corp „O aventură acest corp, îl cauți, Nu știi unde este, Sunt doar un suflet cu ferestre, Care nu vine la raport.” ***************************** Năucitoare-storia Romei, O nucă risipind arome, Vă amintiți, Cinna vicleanul? O cină costă cât tot anul. Draga pescarului așteaptă Să o dragheze unul, Naphta, Avea în ea suflet fierbinte, Îndrăgostită de Melinte. Părinții ei, oameni cu stare, Se-mpotriveau la-nsurătoare, Asta vă spune Bjornstjerne Bjornson
CĂUTAREA PROPRIULUI CORP de BORIS MEHR în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347388_a_348717]
-
-i va țese, Din soarta mea, ce viscole mi-o rup. Vioaie, către lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu încape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
bun furat, - Iubea nespus bărbatul din alt vis adunat. Femeia care plânge de parcă ar cânta, Femeia care cântă de parcă-ar săruta, Femeia ce sărută de parcă vrea să râdă, Femeia care râde cu inima ei sfântă... LA MICUL ECRAN De unde așa aromă în trandafiri sălbatici, Și cine-i regizorul ce-a rânduit tulpini? Din palma lui Iisus coboară filosofii antici: Nu-n petale, în ghimpii dresați și arini. Vântul de-acasă, de la țară, cel de sub fereastră Mătură colbul de lângă Ștefan cel Mare
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
Și rugul nu-și mai află locul. Mi-i ținuta demnă de harul ce mi-i dat: În fața carieristului nicicând plouată-am stat, Și nici n-am spart cu fruntea pânză efemeră Ce-acoperă ținutul precum o emisferă... De unde așa aromă în trandafiri sălbatici? Și cine-i regizorul ce-a răspândit tulpini? De-a închis în inima mea ghimpii ostatici, Și tu la miez de noapte încerci să mi-i alini. CÂTE O ZI DIN MILENIUL TREI Mi-a ațipit surâsul
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
mă așez la masă. Scot cursurile, pe care le conspectasem toată noaptea, Coca-Cola light și napolitanele „Excelent” fără zahăr. Îi ofer gumă de mestecat. Ne apucăm de treabă. Ni se face foame. Ne propunem să inventăm guma de mestecat cu aromă de sarmale. Tramvaiele trec. Orele trec. Examenele trec... Sesiunile de iarnă, sesiunile de vară... Și tot așa, patru ani la rând. Cu noi două învățând. Fără ca nimeni să înțeleagă de ce. Mihai, ... Citește mai mult În timp ce aștept în fața ușii, încerc să
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
mă așez la masă. Scot cursurile, pe care le conspectasem toată noaptea, Coca-Cola light și napolitanele „Excelent” fără zahăr. Îi ofer gumă de mestecat. Ne apucăm de treabă. Ni se face foame. Ne propunem să inventăm guma de mestecat cu aromă de sarmale. Tramvaiele trec. Orele trec. Examenele trec... Sesiunile de iarnă, sesiunile de vară... Și tot așa, patru ani la rând. Cu noi două învățând. Fără ca nimeni să înțeleagă de ce. Mihai, ... XV. CAPACUL, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr.
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
în Ediția nr. 1097 din 01 ianuarie 2014. Acest pahar Mai poartă Întreaga-mi fantezie În urmele licorii Pe care Ai plimbat-o De-atâtea ori Până la buze Că s-a evaporat Alcoolul... Doar dârele-ngroșate Rămase înăuntru Mai au Ceva Arome Din răsuflarea ta... E tot ce pot ridica Acum În cinstea ... Citește mai mult Acest paharMai poartăîntreaga-mi fantezieîn urmele licoriiPe careAi plimbat-oDe-atâtea oriPână la buzeCă s-a evaporat Alcoolul...Doar dârele-ngroșateRămase înăuntruMai auCevaAromeDin răsuflarea ta...E tot ce pot ridicaAcumîn
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
depărtare Trimisă solie grădinii Odihnei tale. Sunt aici, să te aștept Flacără vie În golful Poeților Să împlinesc ritualul Schimbării anotimpurilor. Cum încep ele noimele Cu o noapte magică Cloșca cu puii de aur Cățărându-mi -se Pe brațele goale. Arome se rotesc în juru-mi Într-un miraculos noptatic dans. Ursa Mare urcă Până în ochiul răcorii Steaua Polară zeița luminii nocturne Vine până în înfrigurarea mea Sunt aici ca un ecou Verigă într-un lanț al poruncilor! Stoluri de porumbei albi, Se scaldă
DINTOTDEAUNA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347452_a_348781]
-
autobuzul. A făcut cu mâna primei mașini ce se îndrepta spre Călărași și cum arăta „trăsnet”, ce șofer nu ar fi oprit pentru a o transporta câțiva kilometri? Acasă, bucuria angajării sale a fost sărbătorită cu un pahar rozaliu cu aromă de căpșunică, soiul de viță predominantă în curtea tatălui său. Cum de data aceasta nu a mai uitat să-și facă provizii de cafea, a făcut și câte o cafea, să-și răsfețe părinții care se mulțumeau cu surogatul din
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347416_a_348745]
-
-i va țese, Din soarta mea, ce viscole mi-o rup. Vioaie, către lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu încape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
-i va țese,Din soarta mea, ce viscole mi-o rup.Vioaie, către lume, zilnic, iese.Dezbracă de pe umeri nopțile uitate,Un vechi ecou - din ochii plini, cobor,O, ziua ei, închisă în cetate -Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor.Aromele pe gura-i aprinse zări adunăși zdruncină din neguri întinsuri sufletești -Încâlcit în vise, timpul mă sugrumăLăsându-mă cărare dorinței omenești.Femeia ce nu încape în propriul său trupși vorba-i strâmtorată între rude,Zadarnic anii din viața mea o
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
-i va țese, Din soarta mea, ce viscole mi-o rup? - Vioaie, către lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu-ncape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
-i va țese,Din soarta mea, ce viscole mi-o rup? -Vioaie, către lume, zilnic, iese.Dezbracă de pe umeri nopțile uitate,Un vechi ecou - din ochii plini, cobor,O, ziua ei, închisă în cetate -Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor.Aromele pe gura-i aprinse zări adunăși zdruncină din neguri întinsuri sufletești -Încâlcit în vise, timpul mă sugrumăLăsându-mă cărare dorinței omenești.Femeia ce nu-ncape în propriul său trupși vorba-i strâmtorată între rude,Zadarnic anii din viața mea o
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
îndeosebi când vine de la persoana iubită, și anume fericita rostire cu care să i se înmiresmeze sâmburele semantic: „m-ai invitat la masă/ farfuriile sunt pline de versuri/ de verbe răsfățate la foc molcom/ căldură multă flori de cais/ răpesc aromele metaforelor și ochii tăi/ lumină și blândețe într-o rafinată alcătuire/ orice gurmand așteaptă asemenea răsfăț /” („invitație la masă” ) Discursul poetic este brodat cu îndrăznețe asocieri de imagini, venind în avalanșă uneori, sau, dimpotrivă, punctând sporadic versul spre a-i
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
este că nu le văd mergând cu viteză, cu sunetul acela de roți de fier, frământând șinele cu zgomot, ca un amant gelos. Mirosul de unsoare amestecat cu fier patinat... îmi lărgește nările în încercarea de a mă îmbăta cu aroma de ... tren. Ritmul sacadat al roților de tren îl asemăn cu galopul cailor răscolind pământul reavăn. Simți parfumul pământului răscolit? E doar o amintire... ca și trenul în care m-am pierdut ca identitate pentru a mă reinventa. Un alt
UN NOU ÎNCEPUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348786_a_350115]
-
și Mircea cu sifonul într-o mână și cu platoul rece pregătit în grabă de mama sa. - O să plouă?, întrebă Mircea ca să spargă gheața discuțiilor. - Nu cred, răspunse doctorul în timp ce își aprindea pipa. Dintr-o dată în aer se împrăștia o aromă plăcută de tutun fin și rotocoalele ce le scotea tatăl său trăgând viguros din pipa din lemn de abanos, având sculptat un cap de leu, se spărgeau deasupra mesei din chioșc. Pipa era primită de la un căpitan de navă englez
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]