KorAP: Find »[drukola/base=articula & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...143 >

3,559 matches

Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870

1994a, 2001). Constructele colectivism/individualism descriu poziția pe care o persoană se plasează simbolic în raport cu ceilalți din mediul său (Vochin, 2004). Individualismul caracterizează culturile ce încurajează tendința individului de a fi motivat în primul rînd de scopurile și preferințele personale, articulînd la scara societății self-ul independent (Markus, Kitayama, 1998, apud Spector et al., 2001a, p. 817) și reprezintă expresia nevoii de autonomie. Individualiștii promovează exprimarea self-ului, gîndirea proprie, independența și realizarea personală. Individualismul este asociat cu relațiile de egalitate

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
de Triandis, pot fi caracterizate fiecare prin atributele de orizontalitate și verticalitate astfel: individualismul orizontal unicitate; individualismul vertical orientare spre realizare; colectivismul orizontal cooperare; colectivismul vertical simțul datoriei (Gouveia, Clemente, Espinosa, 2003, p. 47). în primul subtip, self-ul se articulează independent și este similar cu al celorlalți, în al doilea se construiește independent, dar este diferit de al celorlalți, după cum se alcătuiește interdependent și similar cu al celorlalți în al treilea subtip și interdependent, dar diferit de al celorlalți în

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
sine atribute negative. Toate aceste aspecte duc la concluzia că, în general, individualiștii au o stimă de sine mai ridicată în comparație cu colectiviștii (Triandis, 1995). Un alt aspect legat de stima de sine privește modul în care o asemenea dimensiune-resursă se articulează în luarea deciziilor: aceasta este mai scăzută în cazul celor din culturi colectiviste. De asemenea, un aspect important în percepția de sine este focalizarea pe eșec sau succes. Fenomenul evocat este legat de factorii induși de colectivism individualism, respectiv libertinaj-constrîngere

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
de cultură în care persoana respectivă este socializată. Trăsăturile de personalitate sînt în mai mare măsură un predictor pentru comportamentul individualiștilor. Determinanții situaționali joacă, în schimb, un rol mai influent pentru colectiviști în modelarea comportamentală. Nevoia de consistență cognitivă se articulează între procesele psihologice și registrul comportamental și se activează în mod universal, dar ea este mai puțin importantă în culturile colectiviste decît în cele individualiste. Realo și Allik (1999) au dezvoltat un instrument de evaluare a alocentrismului în Estonia și

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
organizațională. în școală, efectele DFP (Hofstede, 1986) se observă în ceea ce privește: distanța în relația profesor-elev, felul comunicării, tipul de educație, stilul de învățare, persoana care are de obicei inițiativa în clasă și critica profesorului. Astfel, distanța în relația profesor-elev este mare, articulînd relații de subordonare în culturile cu DMP mare; elevii își tratează profesorii ca pe niște autorități inabordabile, pe cînd în culturile cu DFP mică în relația profesor-elev fiecare îl tratează pe "celălalt" ca pe un egal. Comunicarea este predominant într-

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
preferințele, dorințele și trebuințele? Sau, de cele mai multe ori, acțiunile sînt determinate de nevoi și interese care intră în conflict chiar cu sistemul de valori pe care îl declarăm? Răspunsul la aceste întrebări este negreșit unul complex, deoarece nu poate fi articulat dintr-o perspectivă generală și impersonală fără a lua în considerare situația specifică în care se află individul la momentul respectiv. Să reținem, dincolo de aspectele contradictorii anterioare, unanimitatea cercetătorilor din registrul psihologiei sociale în a decide că valorile constituie cel

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
unor practici, norme și valori sociale. Pe o asemenea cale, subiectul urmărește identificarea unor argumente raționale pentru unele credințe și comportamente, acestea contribuind la construirea unui sistem de valori care să-i ghideze personalitatea. în cadrul descrierii rețelei de multiple interacțiuni articulate în vederea constituirii sistemului personal de valori, Meg Rohan (2000, p. 12) aduce în discuție conceptul de sistem social de valori, care se referă la percepția asupra priorităților valorice ale altor persoane sau grupuri. Ambele asamblări valorice se consideră a fi

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
ci pot fi și colectivități (precum subiecții individuali care aparțin unui anumit grup profesional), organizații sau culturi. Unii autori vorbesc chiar de valorile unor oameni într-o anumită regiune geografică sau geopolitică. Din motive metodologice, psihologia interculturală operează cu valori articulate la trei nivele: individual, de grup și la nivel național, cel din urmă exersat prin intermediul conceptului de cultură națională. Totodată, există un acord general în literatura de specialitate asupra faptului că valorile nu influențează direct activitatea oamenilor, ci indirect, prin intermediul

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
acestor cercetări derulate în trei etape succesive, între 2002 și 2010, asupra transferurilor valorice și atitudinale transgeneraționale din România postcomunistă, urmărind impactul unui eveniment istoric "de ruptură" Revoluția din 1989 asupra articulării atitudinilor fundamentale și valorilor sociale împărtășite. Trăsăturile psihologice articulate prin intermediul evaluării atitudinilor sociale examinate în cadrul acestei cercetări au fost: independență-interdependență; stimă de sine; internalism-externalism; autodeterminare, la care s-a adăugat, în plan secund, structura valorică a personalității. Probele aplicate unor eșantioane generaționale reprezentative ("generația 20", "35" și "50"), alcătuite

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
fi rezumat astfel: la colectiviști "se vorbește mult (despre sine)" (întindere a autodezvăluirii mare), dar "se comunică puțin", informația transmisă fiind "nerelevantă, superficială" (așadar, cu un grad de intimate și autenticitate al acesteia modest). Și mai interesante sînt tiparele relaționale articulate în zone de contact, precum în cazul întîlnirii dintre reprezentanții unor culturi cu profil cultural diferit. Se relatează, uneori cu umor, despre experiențele americanilor aflați în vizită pe teritoriile asiatice. Deseori, aceștia stîrnesc indignarea partenerilor de discuție, abordînd subiecte considerate

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
indvidual" deținea un înțeles cu totul diferit în limbile de cultură europene, și anume acela de membru al Trinității, alcătuită din Tată, Fiu și Sfîntul Duh. în imageria religioasă predominantă de pînă la sfîrșitul Evului Mediu, un individ nu se articula ca o entitate separată, ci era indisolubil legat de "celălalt", a cărui identitate era colectiv definită. Doar odată cu configurarea concepției occidentale moderne, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, prin asumarea cartezianismului, individul se impune ca autonom, separat de contextul social. De

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
chiar opuse, în culturi diferite (Lurigio, 2009). 11.7. Self-ul în contextul său fizic distanța proxemică întregi corpuri de cercetări asupra distanței proxemice, înțeleasă ca distanța fizică interpersonală care asigură o securitate psihologică în relația cu "celălalt", s-au articulat în ultimii ani, pornind de la intuițiile antropologului și sociologului american E.T. Hall (1966/2006), precum cele sistematizate de Little (1968), Smith și Bond (1998), Floyd și Voloudaki (1999) ori Littlejohn și Foss (2005). în figura 1 prezentăm distribuția spațială a

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
număr limitat de expresii faciale ale emoției sînt universal recunoscute (Ekman, 1992, 1994; Izard, 1971, 1992, 1994; Matsumoto, 1990, 1996, 1999a, 2007; Matsumoto et al., 2009; Schimmack, 1996; Fridlund, 1997; López, 2009; Krause, 2010). Totodată, în ultimii ani s-au articulat o serie de sinteze românești semnificative, concentrate asupra acestui subiect (Chelcea, 2008a, pp. 355 376; Iluț, 2009, pp. 553-594), precum și o monografie consistentă, care tratează problematica sociologiei emoțiilor în spațiul public românesc (Chelcea, 2008b). Cercetările asupra expresivității emoționale au fost

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
istoric și cu o anumită localizare spațială poate deveni derizoriu peste cîțiva ani în același loc ori chiar este deja condamnabil într-un alt tip de societate, contemporană celei de referință. Prin urmare, nici definirea comportamentului prosocial nu se poate articula într-o manieră universalizantă, care să-i asigure legitimarea în orice timp și în orice loc, în forme neschimbătoare. Conform unei logici instrumentale care guvernează relațiile interpersonale, în pofida determinărilor culturale și istorice asupra comportamentului prosocial, hotărîtor în acordarea unui sprijin

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
de fapt, "bucureștenii") sînt printre cei mai asociali și mai "lipsiți de inimă" cetățeni ai unei mari metropole (Levine, Norenzayan, Philbrick, 2001). Dar oare cum stau lucrurile în Timișoara? Iată un prim scenariu experimental explicit, indus ("trecătorul iute de mînă"), articulat pe baza unor descriptori comportamentali pentru actorii implicați: un bărbat între două vîrste complicele nostru "pierdea" din "greșeală" o bancnotă în timp ce își trecea haina peste umeri. Era vizibil modest îmbrăcat, iar banii "pierduți" păreau a avea o importanță semnificativă pentru

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741

liber/ personal, timp domestic/ familial - timp investit profesional/ timp public, social (bugetul de timp alocat pentru fiecare categorie) pentru femei și bărbați; opțiuni personale și modele sociale care v-au influențat evoluția. Echilibrul viață profesională-viață personală/ de familie: Cum se articulează viața personală și cea profesională? Cum se susțin reciproc sau, dimpotrivă, se "dispută" permanent? Cum percepeți această dinamică și cum realizați un echilibru? Ce raporturi puteți stabili între istoria dumneavoastră personală, familială, socială și propriile alegeri teoretice, epistemologice și metodologice

Masculin: povestiri de carieră-viață (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
publică și cea profesională? Se vorbește, adesea, despre "dubla zi de muncă" sau despre "dubla prezență"23, ca fiind o caracteristică a muncii femeilor și o componentă importantă a inegalităților de gen. Care sunt modalitățile practice prin care poate fi articulată/ echilibrată viața profesională cu viața de familie și privată, pentru femei și bărbați? Care sunt actorii sociali (statul-familia-piața-întreprinderea/organizația) care pot și este nevoie să-și asume un rol în acest sens? Cum vedeți implicarea acestora? ▪ Cum apreciați dinamica relațiilor

Masculin: povestiri de carieră-viață (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
patriei". Formal, regimul comunist promova egalitatea de gen. În plan informal, familia medie românească era una în care modelul patriarhal era (și cred că, în continuare, este) cel dominant. Curios este că, în familia mea, deși mama era cea care "articula" pedepsele ce ne reveneau, mie și fratelui meu, pentru diversele năzbâtii, nu pe ea o percepeam ca autoritate. Rolul acesta îi revenea tatălui meu, despre care nu am amintiri conflictuale, cu excepția celor din perioada adolescenței, minore însă. Violența nu a

Masculin: povestiri de carieră-viață (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
și al scriiturii. Citea foarte mult, clasici, dar și romane "ușoare" (mai cu seamă în postcomunism) și ținea un jurnal (pasiune pe care, din câte știu, o menține). Ea mi-a recomandat cărțile copilăriei și m-a învățat cum să articulez primele compuneri. În preadolescență și în prima parte a acesteia, am fost fascinat de literatura documentară despre cel de-al Doilea Război Mondial. În liceu am citit filosofie, de-a valma, fără metodă, iar pe literatură am urmat recomandările extraordinarului

Masculin: povestiri de carieră-viață (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
în proiecte cu finanțare europeană, își susține cursurile și seminariile la universitate. Ne împărțim timpul - adevărat, mai mult timp alocă ea - pentru a supraveghea evoluția școlară a fiului nostru 1. Mi-este foarte greu să-mi dau seama cum putem articula viața profesională și cea privată în absența unei foarte bune comunicări. Altfel, legislația românească nu este permisivă în acest sens. Noi lucrăm, totuși, într-un domeniu în care timpul poate fi, cu suficientă inteligență, bine gestionat, încât să permită o

Masculin: povestiri de carieră-viață (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183

fi precedată de o serie de exerciții care antrenează motricitatea nearticulatorie a structurilor implicate, cum ar fi exerciții pentru buze, obraji, mandibulă, limbă și musculatura respiratorie. Exercițiile respiratorii vor fi axate pe controlul fluxului expirator, dat fiind că fonemele se articulează în expir, lungimea mesajului vorbit depinzând de capacitatea menținerii unui expir prelungit. Motricitatea articulatorie a musculaturii poate fi antrenată în situațiile fiziologice de mobilizare nearticulatorie, în realizarea unor acte fiziologice cum ar fi: căscatul, tusea, gargara sau imitării unor sunete

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
mari a orbicularului buzelor și lipsei coborârii mandibulei în dezocluzie. Se sugerează ca atingerea buzelor una de alta trebuie să fie foarte fină, demonstrându-se că bucățile de hârtie așezate pe dosul palmei nu se împrăștie când fonemul m este articulat corect, în schimb pronunția explozivă le împrăștie. În ultimă instanță, se poate recurge la introducerea degetului logopatului între buzele logopedului care articulează fonemul m, atrăgându-i atenția, prin comparare, asupra gradului de apropiere a buzelor. Alăturarea buzelor este lejeră, fără

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
fină, demonstrându-se că bucățile de hârtie așezate pe dosul palmei nu se împrăștie când fonemul m este articulat corect, în schimb pronunția explozivă le împrăștie. În ultimă instanță, se poate recurge la introducerea degetului logopatului între buzele logopedului care articulează fonemul m, atrăgându-i atenția, prin comparare, asupra gradului de apropiere a buzelor. Alăturarea buzelor este lejeră, fără să se realizeze o presiune de strângere înaintea dezocluziei articulatorii, iar mandibula coboară ajutând dezocluzia. Demonstrația este mai mult decât elocventă în

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
și percepute prin palparea laringelui. T-ul este transformat direct în d. (figura 2.5) - A doua tehnică de articulare pornește de la achiziția sunetului b care se rostește de mai multe ori pentru a se exersa fonația laringeană, apoi se articulează sunetul t, ca în final să se exerseze grupul biconsonatic bt la care se micșorează distanța temporală interfonemică în articulare până la obținerea unei suprapuneri sonore unice similare sunetului d. - A treia tehnică de articulare se bazează pe transferul vibrațiilor din

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
în cuvinte în care ocupă o poziție finală, întrucât deseori în cuvintele: dud, cad, ud, vad, pod, nod se desonorizează. Corectarea deformărilor de articulare a fonemului d - Desonorizarea este cel mai frecvent defect de pronunțare a fonemului d, care se articulează t în loc de d și care poate fi corectată prin reluarea exersării consoanelor sonore: v, b. După consoana d a fost achiziționată corect în alt cuvânt, se reia exersarea acelui cuvânt sau se apelează la tehnica transferului sonorizării vocalice ca în

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]