3,375 matches
-
prezența imaginilor fabricate sensibilitatea estetică. Spectacolul unui lucru nu este dat împreună cu existența lui. Dovada: Occidentul a avut nevoie de două milenii ca să încadreze, să reliefeze și să aducă în prim-plan această hulire față de Dumnezeu, această subversiune egocentrică, acest artificiu de interpretare, "peisajul". China taoistă îl practica încă de la începutul erei noastre, pe rulouri și paravane, în felul ei atmosferic, totalizant și dinamic. Dar, până în secolul al XVI-lea, Europa nu cunoștea nici măcar cuvântul, deși frumusețea lumii nu-l va
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lintourile sinagogilor primitive sau pe marginea mozaicurilor evreiești din Palestina de la începutul erei noastre). Criteriul este individualitatea asumată, activă și vorbitoare. Nu grifa sau pecetea, ci luarea cuvântului. Artistul este artizanul care spune "eu". Care livrează publicului, în persoană, nu artificiile meseriei sau regulile de învățare, ci rolul lui în cadrul societății în ansamblu. La limită, el poate să nu facă nimic cu mâinile lui cum este, astăzi, cazul "artiștilor comunicării" -, cu condiția să spună și să scrie: "Iată cum văd eu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de actori sau de scenariști pentru a simboliza. Direct de la un ins la altul, fiecare devenind propriul său mediator, fără transpuneri narative și totul cu mare economie, cu onorarii minime, fără drepturi de autor. Reality-show-ul, scurtcircuit genial și culme a artificiului, apogeu al acestei arte a involuntarului și accidentalului (care, firește, poate fi provocat sau trucat), la fel de opus față de premeditarea cinematografică precum documentarul față de melodramă sau crudul față de gătit. Imediatul sau culmea iluziei mediatice: să crezi că poți avea acces direct
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
În fața acestor imagini în direct și în timp real, trec spontan de partea cealaltă a ecranului, în realul înregistrat. Atunci imaginea se anulează ca imagine fabricată, prezența pseudonaturală se neagă ca reprezentare. Aici stă mistificarea: arbitrariul se prezintă ca necesar, artificiul ca natură. Căci există o subiectivitate în spatele obiectivului, o întreagă muncă de prezentare și selecție în spatele imaginii reținute dintre alte mii posibile și arătate în locul lor, un joc complicat de fantezii, de interese și uneori de hazard: de ce această țară
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ar fi, existând încă o infinitate de numere raționale. Acestea sunt peste tot. Însă ierarhia de infinități a lui Cantor avea să spună altceva: ea arăta, dimpotrivă, ce puțin spațiu ocupă numerele raționale în șirul numeric. Este nevoie de un artificiu inteligent pentru a face un calcul atât de complicat. Obiectele cu forme neregulate pot fi foarte greu măsurate. De exemplu, imaginați-vă că aveți o pată pe parchet. Ce suprafață ocupă pata? Nu este evident. Dacă pata ar avea forma
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de granițe teritoriale"511. Sau, pentru a utiliza termenii lui Robertson, statul-națiune și societatea pe care acesta o presupune apare în momentul în care sinele individual devine conștient de existența societății ca atare 512. Am putea spune că este ambiția artificiului să creeze ceea ce natura nu a putut realiza. Tocmai în acest sens, statul-națiune a fost creat pentru a defini diferența dintre ordine și haos, a propriului de impropriu. Statul-națiune omogenizează, cu alte cuvinte, ceea ce-i este propriu. În același timp
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ci și de veritabilul flux uman specific unei lumi de-teritorializate536. Se poate remarca faptul că mediul tehnic aflat la baza prezumtivei culturi globale implică faptul că aceasta, chiar și în cazul în care ar fi posibilă, ar suferi de condiția artificiului. Nu doar mediul tehnic al sistemului de comunicații globale îndreptățește această concluzie intermediară, ci și ideea relevată de existența nivelului hibridizării, care presupune o combinație între elemente diverse ale diferitelor culturi naționale participante la sistemul mondial. Dar, această hibridizare este
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de desfășurare a acțiunii, ea îi este esențială piesei atât ca spațiu mundan, ca ipostază a insularității, cât și ca spațiu magic, ca loc de interferență a două nivele de realitate fără a căror coalescență magicul ar rămâne fie pur artificiu exterior, fie o stare de lucruri fără raport cu întregul lumii și al omenescului. 156 Insula prin excelență este un teritoriu nu prea întins, înconjurat până foarte departe de apele pustii ale mării, un fragment de existență telurică însingurat în mijlocul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca închipuire și ca text, în lumea noastră. Și în univers. Poate trece în unele nopți printre constelații, departe, strălucind nevăzut, când aici, când altunde și când nicăieri. * Considerat în structura dramatică a piesei, Ariel riscă să pară un simplu artificiu, un fel de deus ex machina perpetuu, un feeric maître de cérémonies care, sub ordinele lui Prospero, asigură mișcarea scenică a personajelor, așa cum în masca mitologică din actul IV, o piesă în piesă, regizează întregul spectacol dat de spiritele subordonate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
aduce și înșiră gătelile strălucitoare care urmau să-i ispitească pe cei trei ticăloși porniți pe rele, îl ajută să-și îmbrace veșmântul ducal, aducându-i sabia și pălăria, îi spune în mai multe rânduri care este ora zilei (un artificiu al lui Shakespeare care subliniază în felul acesta, cu maliție și ostentație polemică, unitatea de timp a piesei). Dar lucrul cel mai important este că Ariel are un rol hotărâtor în evoluția morală a lui Prospero. După ce îl adusese pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de desfășurare a acțiunii, ea îi este esențială piesei atât ca spațiu mundan, ca ipostază a insularității, cât și ca spațiu magic, ca loc de interferență a două nivele de realitate fără a căror coalescență magicul ar rămâne fie pur artificiu exterior, fie o stare de lucruri fără raport cu întregul lumii și al omenescului. Insula prin excelență este un teritoriu nu prea întins, înconjurat până foarte departe de apele pustii ale mării, un fragment de existență telurică însingurat în mijlocul unei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ca închipuire și ca text, în lumea noastră. Și în univers. Poate trece în unele nopți printre constelații, departe, strălucind nevăzut, când aici, când altunde și când nicăieri. * Considerat în structura dramatică a piesei, Ariel riscă să pară un simplu artificiu, un fel de deus ex machina perpetuu, un feeric maître de cérémonies care, sub ordinele lui Prospero, asigură mișcarea scenică a personajelor, așa cum în masca mitologică din actul IV, o piesă în piesă, regizează întregul spectacol dat de spiritele subordonate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aduce și înșiră gătelile strălucitoare care urmau să-i ispitească pe cei trei ticăloși porniți pe rele, îl ajută să-și îmbrace veșmântul ducal, aducându-i sabia și pălăria, îi spune în mai multe rânduri care este ora zilei (un artificiu al lui Shakespeare care subliniază în felul acesta, cu maliție și ostentație polemică, unitatea de timp a piesei). Dar lucrul cel mai important este că Ariel are un rol hotărâtor în evoluția morală a lui Prospero. După ce îl adusese pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
efectuate În stadiul anterior. Mai mult, se creează imaginea deformată că mărimea acestui impozit depinde de prețul de vânzare a bunurilor sau serviciilor și nu de valoarea adăugată reflectată În preț. Aceasta, Însă, nu corespunde realității, fiind vorba despre un artificiu tehnic de evidență și calcul, iar taxa În sine operează, totuși, asupra valorii adăugate, deși apare ca un adaos la prețul de vânzare. În una dintre accepțiunile date, taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit pe cifra de afaceri netă
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
o propun, si pentru care am incercat sa avansez atât argumente de factură sistematică, cât și argumente de ordin istoric, este acela ca permite receptarea textelor tomiste despre cunoașterea umană așa cum sunt ele, fără a fi nevoie de tot felul artificii interpretative pentru a le adapta unei singure grile de lectură. De asemenea, coordonată reprezentationalista de la nivelul conceptului scoate în evidență un Toma modern în gândire, unul la care ne putem întoarce fă ra a-l privi doar ca pe un
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Emoționant. x x x VJ Day, documentar BBC din 1996 de 150 de minute, cu flash-uri ale unor evenimente importante privind cel de-al Doilea Război Mondial și cu sărbătorirea oficială la Londra (inclusiv paradă, regată și focuri de artificii pe Tamisa) a 50 de ani de la sfîrșitul războiului în Extremul Orient. Interesant. x x x Statesmen of Britain, Pavilion Records Ltd., 1993. Un CD de 78 de minute cu înregistrarea unor discursuri ținute inter alia Ramsay MacDonald, Lloyd George
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sfaturi au perit (sau) se-au schimbat Crăia Ungurească, puternică foarte în vremile sale, lată și avută, cât de-abia de are soție atocma din toate alte crăii” (p. 277). Implicațiile etnolingvistice ale schemei descălecatului. Înlocuirea istoriei vii cu un artificiu a însemnat denaturarea istoriei poporului român și a limbii sale. Nucleul istoriei române îl constituie, în teoria lui Costin, coloniile romane retrase din exteriorul arcului carpatic, din cauza barbarilor, în locuri anterior nepopulate de peste munți. Aceste colonii, în înțeles de baze
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
2.1. "Potrivirea" lor / 79 4.2.2. "Asemănarea" lor / 79 4.2.3. "Statornicia" lor / 81 4.2.4. "Caracterul ales" / 83 4.3. Verosimil și limbaj dramatic / 83 4.3.1. Versul în discuție / 84 4.3.2. Artificiul monologului și al aparteului / 86 4.3.3. Motivarea povestirii / 90 5. "Iluzia de prezență" / 92 5.1. Unitatea de timp / 93 5.2. Unitatea de loc / 98 6. Estetica purității / 104 6.1. Definiția tradițională a genurilor dramatice / 105
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
improprii de a face să se nască emoția tragică, aceste două tipuri de recunoaștere în care deznodământul nu este motivat. Ele vor fi, în schimb, de-a lungul întregii istorii a teatrului, abundent exploatate în comedie care admite cu ușurință artificiul. Recunoașterea poate de asemenea apărea prin amintire, fie plecând de la semnele exterioare pe care eroul le descoperă (un tablou, de exemplu), fie plecând de la un lucru care îi este povestit. Atunci scena este înzestrată cu o puternică încărcătură emoțională. Când
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
parte, să disprețuiască arta scenei, care nu este, pentru el, decât o afacere de regie. Nu există nicăieri, în Poetica, o analiză a jocului actorului. Teatrul de text își ajunge lui însuși, fără să mai aibă nevoie să recurgă la artificiile reprezentației. "Cât despre spectacol, care exercită cea mai mare seducție, este în totalitate străin artei și nu are nimic de-a face cu poetica, căci tragedia își realizează finalitatea chiar fără concurs și fără actori. Mai mult, pentru execuția tehnică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a face să acționeze (mașinăriile) cum trebuie". Matematician, arhitect, mecanic, pictor și poet, acest italian a meditat la lecțiile lui Sabbatini, al cărui tratat din 1637, Practici pentru fabricarea unor scene și mașini de teatru, adună la un loc toate artificiile tehnice permițând să se creeze iluzia. Celebru în întreaga Europă, de când a conceput mașinăriile pentru Teatro Novissimo din Veneția, el le realizează la Paris, reprezentată în 1647, pe cele ale majorității marilor spectacole. Sunt decoruri grandioase pe care le concepe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sustrage sacrificiului și determină omorârea în locul său a unei căprioare sau a unei alte victime de acest fel. Ce fel de reprezentație este asta, scrie Racine, să sfârșești o tragedie cu ajutorul unei zeițe și a unei mașinării (adică al unui artificiu scenic) și printr-o metamorfoză, care putea găsi ceva credit pe vremea lui Euripide, dar care ar fi prea absurdă și prea incredibilă printre noi?" Racine a preferat să adopte o interpretare mai credibilă a legendei, cea a lui Pausanias
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asemenea sfârșit i se potrivește mai bine lui Racine căci, după cum explică el însuși, "astfel deznodământul piesei este scos din însuși fondul piesei". Corneille, în 1660, condamnă și el deznodământul cu deus ex machina, dacă nu este altceva decât un artificiu comod la care recurge autorul dramatic pentru sfârșitul piesei pe care altfel nu ar fi în stare s-o termine. El acceptă totuși, ca și Aristotel, intruziunea miraculosului, când preexistă în legendă. De aceea își apără prima tragedie, Medeea, aspru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
versului în teatru, se vor înmulți la sfârșitul secolului. Asupra lui apasă o adevărată discreditare, din cauza pompei și emfazei care îl caracterizează, în secolul al XVIII-lea, când este considerat ca impropriu pentru a imita limbajul vieții. 4.3.2. Artificiul monologului și al aparteului În teatru, se presupune că actorii dialoghează în fața spectatorilor, ca și cum între ei s-ar stabili o adevărată conversație. Monologul, aparteul, care, ca și versul, contribuie la sublinierea artificialului, distrug acest efect căutat. De aceea teoreticienii dramaturgiei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asupra efectului pe care ea îl dorește. De aceea, oricât ar fi de lungă această Narațiune fără nicio întrerupere, ea nu plictisește; ornamentele de Retorică cu care am încercat să o îmbogățesc nu o fac de condamnat pentru prea mult artificiu, iar diversitatea figurilor sale nu te face deloc să regreți timpul pierdut cu ea." Povestirea are totuși apărători printre docți. Chapelain ia cu atât mai multă bunăvoință partea povestirii împotriva celor care o judecă plictisitoare, cu cât ea satisface verosimilul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]