52,493 matches
-
metaforă unui impas lăuntric, echivalentul retoric al unei crize prelungi care are toate șansele de a deveni agonie. Cu alte cuvinte, conceptul tradițional de artă și obiectul (fetișul) artistic sînt ele însele în eclipsă, după cum și reperele noastre în spațiul artistic sînt din ce in ce mai fragile. Și tot așa poate fi înțeles și drumul spre muzeu. Din punct de vedere obiectiv, acest drum este un proces, un parcurs temporar la capătul căruia obiectul artistic încă ,,fierbinte" își prefigurează consacrarea și definitivă smulgere din
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
însele în eclipsă, după cum și reperele noastre în spațiul artistic sînt din ce in ce mai fragile. Și tot așa poate fi înțeles și drumul spre muzeu. Din punct de vedere obiectiv, acest drum este un proces, un parcurs temporar la capătul căruia obiectul artistic încă ,,fierbinte" își prefigurează consacrarea și definitivă smulgere din derizoriu care echivalează, în absolut, cu un act de mîntuire. Dar tot atît de bine Artă în drum spre muzeu poate însemna, printr-o altă distribuire a accentelor, o consacrare a
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
că terțul este inclus și că avem două eclipse și două drumuri, la fel de reale ambiental și la fel de eficiente simbolic; o eclipsă este de-adevăratelea pe cer și Arta aspiră sincer spre Muzeu, iar cealaltă eclipsă deconspira mecanismele obosite ale gestului ,,artistic" stereotip și lasă loc afirmației că drumul este o realitate în sine și nu doar antecamera vreunei vanități arogante, oricum s-ar numi ea. Spațiul în care cele două tipuri de percepție focalizează (și fuzionează), dînd contur unor acte artistice
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
artistic" stereotip și lasă loc afirmației că drumul este o realitate în sine și nu doar antecamera vreunei vanități arogante, oricum s-ar numi ea. Spațiul în care cele două tipuri de percepție focalizează (și fuzionează), dînd contur unor acte artistice egal disponibile pentru orice fel de lectură, este unul neconvențional. Expresia este tot neconvenționala, iar obiectul iese și el, inevitabil, din previzibil și din rutină lui cea de toate zilele. Folosind eclipsă că un element de spectacol, expoziția de la Râmnicu
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
reduce observațiile mele în continuare, în continuarea dialogului, la o singură tema, nu principala, ci secundară, dar omniprezentă chiar atunci cînd e subiacenta: e vorba de modernism. Mircea Cărtărescu nu se mulțumește cu definiția postmodernismului că un curent literar sau artistic, nici nu înțelege prin el doar o perioadă, ci și-l reprezintă că pe o schimbare radicală "de civilizație, nu numai de cultură", pe deasupra a ceea ce el consideră a fi fost "deraierea" modernista: e vorba de tradiția unei arte cu
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
și acela al "punerii la punct definitive" sînt deziderate ale pozitivismului în critică, cîtuși de puțin ale criticii moderniste. Toți criticii moderniști importanți - inclusiv cei români -, au polemizat îndelung cu susținătorii unor asemenea exigente scientiste neadecvate, în cîmpul literar și artistic. O mică paranteză referitoare tot la critică modernista: nu începe, oare, "fictionalizarea" ei și a istoriei literare chiar în modernism și nu în postmodernism, cum crede Mircea Cărtărescu? Ce altceva este "sinteză epica" a lui G. Călinescu? Cîteva precizări mi
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
Dumitru Avakian Sunt evocate în continuare, în mod aproape obsesiv, la noi acasă dar și în Elveția, personalitățile pianiștilor Clară Haskil și Dinu Lipatti, cea a etnomuzicologului Constantin Brăiloiu, pentru a marca locul muzicienilor români în peisajul artistic al țării cantoanelor în deceniile de mijloc ale secolului. În plus, nu se uită faptul că George Enescu însuși, cu aproximativ cinci decenii în urmă, a animat activitatea juriilor unuia dintre cele mai vechi și mai prestigioase competiții muzicale europene
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
va fi prezentată ultima lucrare a compozitorului, anume cea de a 3-a Sonata pentru pian, lucrare scrisă în mod special în vederea acestui eveniment. Rădulescu rămâne unul dintre marii reformatori în domeniul limbajului muzical, în domeniul valorificării cu sens muzical artistic a spectrului sonor. Iar Concertul pentru pian se constituie într-o sinteză a căutărilor atât în domeniul limbajului, a formei, dar inclusiv al căutărilor de sine. Muzică lucrării dezvolta un caracter incantatoriu cu efect quasi-hipnotic, este o muzică-ritual în care
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
la "vîrfurile" de mare altitudine, occidentale, ale acesteia. Sub unghiul ideii "suveranității individualității", autorul Mărturiei unei generații se întîlnește cu "noocrația necesară" a lui Camil Petrescu, astfel cum acesta a statuat-o în coloanele revistei sale, Săptămîna muncii intelectuale și artistice (1924). Cu toate că sursele filosofice și estetice ale gîndirii celor doi autori sînt eterogene, "dictatură spirituală a intelectualității" provenind la Camil din teze platoniciene, trecute prin bergsonism și prin fenomenologia husserliană, iar la Aderca din energetismul unor teorii biologizante, ele converg
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
Aderca, provine din situația lui Gherea; existența burgheza pe care o duce concesionarul restaurantului din gară Ploiești (pui alintat al oligarhiei), de o parte, teoretician al socialismului, contestatar al burgheziei, pe de altă parte. ăEroareaă criticului literar (compensație în plan artistic a nerealizarii în ordine politică) e decisă de promovarea unei literaturi tributara tendenționismului social (metodă taineiană a mediului). Imposibilitatea de a lansa un talent, demersul explicativ exclusiv în jurul unor scriitori impuși anterior, vădesc, susține Aderca, ineficientă acțiunii critice a lui
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
ab initio un pericol pentru societate, indiferent cât de curați la suflet ar fi promotorii ei. Entuziasmul dus până la fanatism, intransigenta intratabila și, până la urmă însăși dorința de absolut sunt necesare oriunde în altă parte, de exemplu în actul creației artistice, nu în viața de fiecare zi. În viața de fiecare zi, în relațiile dintre oameni, este nevoie de "mediocritate". Ca și în alte cărți ale lui Z. Ornea, în Glose despre altădată nu se fac referiri la mișcarea comunistă din
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
spre profesorii săi Ormandy, Stokowsky, Charles Münch. Vorbim despre temperamentul lui Toscanini și abilitatea cu care Karajan a știut fie realizatorul extraordinar al înregistrărilor lui pe disc și în video. Despre ascensiuni mediatizate astăzi care devin mai glorioase decât faptele artistice. Lumea modernă trăiește din reclamă care susține produsul, chiar si artistic, cred eu. Iscodesc de unde vine artă de a construi programe individuale, dar și pe acelea ale unui întreg festival, cum a fost cazul, ăn de an, la Brașov. Cand
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
Toscanini și abilitatea cu care Karajan a știut fie realizatorul extraordinar al înregistrărilor lui pe disc și în video. Despre ascensiuni mediatizate astăzi care devin mai glorioase decât faptele artistice. Lumea modernă trăiește din reclamă care susține produsul, chiar si artistic, cred eu. Iscodesc de unde vine artă de a construi programe individuale, dar și pe acelea ale unui întreg festival, cum a fost cazul, ăn de an, la Brașov. Cand plecăm acolo ieșeam din prototipurile - accesibilitate, cântări patriotarde, muzici convenționale. Festivalul
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
valuri (că și Dan Desliu cu doi ani înainte). Un final bărbătesc pentru filmul unei vieți dramatice. * Interviul publicat acum este deosebit de interesant după ce ai aflat biografia lui Wolf von Aichelburg. În primul rînd prin luciditate, echilibru, modestie și efervescenta artistică. Avea 81 de ani și multe proiecte care îl pasionau și pentru care luptă. Un exemplu stenic de senectute activă, de forță creatoare nediminuată de timp, de încredere în prietenie: Se spune că omul bătrîn rămîne cu prietenii de odinioară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
voie, eșuații care privesc sau declară eșecul lor că un cîștig pozitiv. Să întrebuințez vocabula răsuflata de ădecadentă? Glorificarea artei copiilor, a bolnavilor mintali, feminismul normativ, interesul mult exagerat pentru artă primitivilor, de la Picasso încoace, pentru tot felul de expresii artistice pe o treaptă de evoluție evident primitivă, șunt decadenta, nimic altceva. Șunt optimist, dar socotesc cu jumătăți de secole!". Justiția și condamnarea generalilor Sentința Curții Supreme de Justiție prin care generalii Chitac și Stănculescu au fost condamnați la cîte 15
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
Marină Constantinescu După Iluzia comică de Corneille în regia lui Alexandru Darie la Teatrul de Comedie, sfîrșitul de stagiune ne-a mai adus o bucurie artistică: DaDaDans, un spectacol de Theodor-Cristian Popescu și Florin Fieroiu. Este, dacă vreți, un altfel de spectacol pe care Teatrul Nottara îl include în repertoriul sau, cultivînd a doua oară în această stagiune colaborarea cu Compania Teatrală 777, primul proiect fiind
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
această problemă urca direct pe scenă, într-un limbaj direct și percutant, din păcate într-o realizare scenica discutabila. DaDaDans este al treilea proiect al Companiei, și al doilea al Teatrului Nottara, si cu siguranță cel mai izbutit. Nouă formă artistică a dansului contemporan, plecînd de la Pînă Bausch și ajungînd la Karin Saporta și mai ales la Joseph Wadj a descătușat energii și tipologii mentale, creînd o formă de spectacol de o dinamică specială. În ultima vreme s-a născut un
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
noptiera, o foaie de hîrtie și un creion pentru a-și putea notă, la trezire, visurile avute noaptea? Ceva, a observat în 1992 și dl. Ion Pop, din atmosferă românească avangardista interbelică s-a sedimentat în straturile străfunde ale conștiinței artistice ionesciene. Deși aceasta n-are nimic programat. Undeva dramaturgul Ionesco mărturisește: În piesele pe care tocmai vi le-am citat, am folosit imagini onirice, numai că, dacă le foloseam, le aprofundam insuficient. Vreau să spun că aceste imagini erau într-
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
din 1991, poate și din pricina contextului de atunci și din aceea a interesului excesiv pentru politic și pentru evenimentul cotidian, s-a consumat în grabă și a fost receptata șters, cea de la Palatul Parlamentului redeschide cu adevarat discuția despre patrimoniul artistic contemporan, despre valorificarea lui, despre cunoașterea și circulația operei de artă, despre prim-planul și despre fundalul artei românești actuale. În mod evident, Lucia Ioan este un artist cu o energie morală și cu o putere de exprimare ieșite din
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
un artist cu o energie morală și cu o putere de exprimare ieșite din comun; nici una dintre cele aproape 130 de lucrări (pictură și grafică) expuse aici nu este motivată superficial în expresie sau nesusținuta profund la nivelul angajării conștiinței artistice. Și, cu toate acestea, artista trăiește un proces neîntrerupt de revelații, de abandonuri. Lumea să este multiplă, fragmentată formal și dispersa stilistic, proaspătă prin începutul continuu și deja cunoscută ca imagine sinoptica. Construcțiile monumentale și aproape acromatice, gîndite riguros și
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
Gh. Saru, si pensulația amplă a lui Sălisteanu, si rafinamentul lui Octav Grigorescu și lumea văzută cu lupă a Getei Năpărus. Toate aceste incizii stilistico-formale ar putea să creeze suspiciunea că Lucia Ioan este un pictor nesigur și o conștiință artistică fluctuanta. Nimic mai fals! Lucia Ioan este o artistă de o coerentă impresionantă și opera sa are o unitate profundă, dincolo de expresia imediată. Ea este unitară prin fervoare, prin forță limbajului și prin capacitatea de a-i conferi picturii statutul
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
se aseamănă, psihologic și comportamental, cu Alexandru Tipoia. Între ei este, însă, atît o deosebire de manifestare temperamentala cît și una de acoperire geografică: în timp ce Tipoia privește artă europeană și sintetizează totul într-un spirit cartezian, Lucia Ioan contemplă peisajul artistic românesc și formulează într-un limbaj dezlănțuit și imprevizibil. O face însă cu o forță enormă și cu o candoare de artist care nici nu spune totul dintr-o dată și nici nu se lasă descoperit doar dintr-o singură privire
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
și titlul românului, Morminte străvezii). Cititorul accepta toată această aglomerare de fantastic, considerând-o deopotrivă un delir al personajului și o satiră funambulesca a autorului la adresa caricaturalelor vestigii de credință din România postdecembrista. Apoteoza satirei Dan Stâncă merge cu îndrăzneala artistică foarte departe, imaginându-si că în România s-a inaugurat controversată Catedrală a Mântuirii Neamului. El nu face obiecția, meschina, ca un asemenea edificiu monumental costă prea mult, ci se întreabă - epic - cum ar putea fi mântuit un "neam" care
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
îi corespunde o "fereastră deschisă" spre labirintul industriei de vise, programatorul avînd grijă să introducă, la dreapta comenzii plasate în debutul fiecărui capitol, explicația ei în română. Adrian Otoiu e un profesionist, dar și un hedonist al metafictiunii; IQ-ul artistic foarte ridicat, hedonismul picant al scriiturii, aerul de prospețime amuză(n)ta, tandrețea ușor cinica (à la Kurt Vonnegut) și naturalețea alternării registrelor imprimă prozelor sale un "high touch" de o calitate puțin obișnuită. Se pricepe de minune să atragă
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
și au fost aduse la aceeasi condiție de efemeritate că și sursele lor primare. Călcata în picioare, ștearsă prin chiar actul de comunicare, această lume de imagini se reintegrează, prin descompunere, purtată aleatoriu pe tălpile celor care au ,,consumat" actul artistic, în lumea amorfa și anonimă de afară. Așadar, ceea ce desparte fundamental desenul lui Perjovschi de un desen oarecare sînt situarea artistului față de propria să opera, față de real și de convențiile simbolice, dar și faptul de a asocia limbajului consacrat un
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]