3,212 matches
-
de la Nicolina, am făcut acolo, din nisipul ăla, am făcut grădinărie, irigații, irigații cu... păr de cămilă prin picurare, băgat într-un vas și tot ieșea apă afară. Deci, numai utilaj, tot. Toate lucrurile care le vedeți acuma, care înșiră asfaltul, rulourile, astea care întind, toate se făceau la Nicolina, înainte de ’89... Tot. Am făcut sute de reparații - cel mai greu produs care se făcea la Nicolina era repartizatorul de mixturi asfaltice - și pretențios, noi aveam echipă specială pentru ăla. Ăla
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
exportat autogredere. Autogrederul este mastodontul ăla mare, cu cupă-n față, cu gheare în spate, care poate fi folosit foarte bine la zăpadă, dar ei îl foloseau la nivelarea terenului, construcția de șosele. Compactoare, de asemenea, rulouri-compactoare, deci, care presează asfaltul și, mai erau încărcătoare frontale, deci, numai alea care au cupa aia mare în față și care ridică molozul. Toate erau produse de export. S. P.: - Așa numitele vole. C. G.: - Iran, Irak... mi se pare că și-n Egipt
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
daune. * De Ignat, unii taie porcul, alții îl îngrașă. * Dorul este starea naturală a românului. * Nimic mai presus decât dreptatea; adevărul - deasupra tuturor. * Unele mahalale se află în centrul orașelor. * S-au atenuat diferențele dintre sat și oraș, scoțându-se asfaltul din orașe. * La noi, socialismul era construit, dar nu fusese dat în folosință. * Peste prăpăstiile dintre oameni nu se pot construi poduri. * Nu granițele îi separă pe oameni, ci mentalitățile. * Vânătorii mint cu sânge rece, înfierbântați de vin fiert. * Ceasul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
parcă, a fugii timpului. Grădina de care am amintit era destul de întinsă; de fapt, erau două, una de zarzavat și alta de flori, structurate de prezența în mijloc a puțului american (cu roată), către care ducea o fâșie îngustă de asfalt. Ambianța era populată de simpatice animale domestice, dintre care, în ochii mei cel puțin, se impunea cu autoritate motanul alb-portocaliu numit Moșu. Când a apărut, nu se știe de unde, și un mic pisoi negru ca tăciunele, l-am botezat Mobutu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu segmentul ei autotrof, permit adaptarea la modificarea mediului prin simpla Înlocuire a unei specii de mușchi cu o alta. Dacă, pentru a da un exemplu concret, ne uităm la soclul de piatră al gardului parcului Copou sau chiar la asfaltul umed, vom vedea acele pete pufoase și verzi, mușchii care Încearcă să acapareze aceste corpuri străine. Vom vedea și primordiile de sol pe care ei le formează prin acumularea prafului și descompunerea părților lor vechi. Cândva, dacă mușchii vor fi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Numai că planta n’are nevoie doar de a fi conștiincioasă. Ea are nevoie măcar să fie lăsată În pace, dacă nu ajutată. Dar realitatea e alta, conform proverbului românesc “În calul care trage, În acela se bate”. Copaci Încorsetați În asfalt ori beton, Înnăbușiți de umbra construcțiilor ce-i depășesc cu masivitatea lor, ciuntiți din motive de circulație ori În Încercarea de a-i feri de vandalismul culegătorilor de flori de tei, de exemplu. Sau pur și simplu tăiați pentru a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din adâncul parcurilor, Încă verzi. Poate, În momentul difuzării emisiunii stadiul va fi mai avansat, dar sensul rămâne același: În vreme ce primii se vor fi scuturat, ultimii abia vor rugini. Sunt arbori din aceeași specie, numai că primii sunt Încorsetați Între asfaltul străzii și cel al trotuarului, pe când ultimii sunt liberi. Explicația fiziologică a diferenței e simplă și câte ceva am mai discutat altă dată. Anume, planta, ca orice organism, induce modificări În mediu, iar ca organism autotrof, adică cu acces direct la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
oxidativ al biocenozei solului este mai slab decât acela reductiv al plantei, reușind doar să Întârzie reducerea excesivă a mediului, deci somnul plantei. Și tot cantitativ se pune problema și În cele două cazuri: ale plantei libere, respectiv claustrate În asfalt. Nu atât a ei, a plantei, care oricum are acces la energia Soarelui, cât a biocenozei solului aferentă celor două cazuri. Se știe că oxidarea pe care o realizează organismele heterotrofe, evident și acelea din sol, necesită mult oxigen. Dacă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a plantei, care oricum are acces la energia Soarelui, cât a biocenozei solului aferentă celor două cazuri. Se știe că oxidarea pe care o realizează organismele heterotrofe, evident și acelea din sol, necesită mult oxigen. Dacă solul e acoperit cu asfalt, accesul oxigenului e grav limitat. Ca urmare, În solul acoperit nu se poate dezvolta o biocenoză heterotrofă suficient de bine reprezentată pentru a face față modificărilor induse În sol de către arbore. Consecința directă este libertatea arborelui de a dispune În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
iarna, evident În sens oxidativ, asupra solului. Exact ce are nevoie arborele, la primavară, adică un sol oxidat, capabil a-i stimula deșteptarea. Deși așa ceva voi discuta la primăvară, Îmi permit o avanpremieră, arătând că dacă solul e acoperit cu asfalt, prin lipsa oxigenului, biocenoza heterotrofă a solului nu-și va putea Îndeplini complet rolul. Desigur, arborele se va trezi mai târziu. Dacă ar fi numai asta, mai treacă-meargă. Dar reacția organismelor e Încă mai complexă, iar acum voi mai discuta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trezi mai târziu. Dacă ar fi numai asta, mai treacă-meargă. Dar reacția organismelor e Încă mai complexă, iar acum voi mai discuta numai un singur aspect. Anume, odată cu modificarea temperaturii se schimbă și preferințele organismelor. Dacă solul e acoperit cu asfalt, temperatura lui va fi mai mare decât cea a celui liber din apropiere. În ceea ce le privește, organismele heterotrofe vor prefera, În această situație, un sol mai oxidat, ceea ce, așa cum am aflat mai Înainte, nu au. Deci activitatea lor de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
heterotrofe vor prefera, În această situație, un sol mai oxidat, ceea ce, așa cum am aflat mai Înainte, nu au. Deci activitatea lor de iarnă va fi, Încă o dată, diminuată. Una peste alta, prin grăbirea repausului și Întârzierea trezirii, arborele Încorsetat În asfalt trăiește mai puțin, zilele lui, adică perioadele de vegetație, fiind mai scurte decât cele ale confraților săi liberi; poate de asta ei au mai multe scorburi, adică răni nevindecate. Ce să mai spun când același lucru, adică arămirea frunzelor, o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lucru, adică arămirea frunzelor, o văd la arbori dintre cei cu frunze mereu verzi? Și care, așa cum spuneam cu alt prilej, nu prea excelează În acțiunea reductivă asupra mediului, altfel spus care menajează mediul. Exemple? Tuile de la “Super”, strânse În asfalt, dar și arămii, respectiv cele din parcul Universității, verzi de-al binelea. Ne place să trăim În natură. Mai bine-zis, să aducem natura În simbolul civilizației moderne, orașul. Dar uităm că natura Își are legile ei, care trebuie respectate și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
că, banalitate lângă banalitate conduc inevitabil spre un salt calitativ, adică răstoarnă paharul. Ne place să nu ne murdărim de glod și betonăm, asfaltăm peste tot. Dar, În același timp, dorim și umbra arborelui, care să ne ferească de dogoarea asfaltului. Vara Îi dorim răcoarea, parfumul și foșnetul frunzelor, iar iarna priveliștea crengilor acoperite cu omăt și chiciură. Dar nu-i simțim suferința. Ca și maiestuoasa cabrare a cailor Înhămați la cvadrigele romane ce a impresionat pe artiștii antichității și care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a câmpului se topește Încet, datorită reflexiei energiei solare, respectiv calităților de izolator termic, iar apa este absorbită de sol. Gheața Înnegrită a orașului, absorbind energia și transmițând-o În massa ei, se topește rapid; dedesubt nu se află decât asfalt ori acoperișurile clădirilor, astfel Încât apa nu poate fi absorbită. Iertați-mă că abia acum comentez astfel de lucruri, dar vor mai fi ierni și neam putea pregăti de pe acum. Oricum, ca să fiu cinic, ar trebui să mulțumim acestei ierni care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Săteanul recoltează gândindu-se la semănat, adică la viața de la anul a acelorași plante. La oraș, treaba se pune oleacă altfel, adică gândind la viitoarea recoltă de frunze. Am spus cu alte prilejuri că În solul acoperit cu beton ori asfalt, care ar trebui altminteri, adică dacă oxigenul ar avea acces, să refacă condițiile de viață pentru la anul, În acel sol deci, Viața e extrem de săracă și lentă. Consecința e mai timpuria adormire și mai târzia trezire a arborelui captiv
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
biserici, precum recent la Mirăuți, nu și În cimitirele sătești, invadate de arbori... Știu un arbore la fel de captiv și deci chinuit fără vină, unul cel puțin particular. Anume Teiul lui Eminescu, de care nu ne putem apropia decât pășind pe asfalt. El, Teiul lui Eminescu și atâția alții care suferă Încântându-ne În același timp privirea, sunt captivi doar pentru că noi suntem comozi. Nu ne place, de exemplu, să ne zgârâiem sau murdărim tocurile Încălțărilor. Și totuși, dacă am reveni la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
tocurile Încălțărilor. Și totuși, dacă am reveni la aleile de odinioară, doar acoperite cu pietriș, care Îndeplinind un rol ecologic bine definit permite accesul oxigenului În solul de dedesubt și care scrâșnește mai romantic sub pași decât răsună betonul ori asfaltul? “Radiosfera”, 16 septembrie 1996, ora 11, 54 99. Ecologia Între Ea și El Știu un parametru capabil a caracteriza starea mediului În modul cel mai adecvat; deși de multe ori pur calitativ, acel parametru permite luarea În discuție a oricărui
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o panaramă de Dacie și-acuma și-a luat Merțan! Se duce de râpă Bingo! În dimineața asta, Gigete a făcut rost de o minge. Minge cu petice. A dat-o cu cremă de ghete. Să se poată juca pe asfalt. Dar, acum, noi mergem în Dumbravă. În pădure. Jucăm pe iarbă. Pe pământ și pe iarbă. Pe iarba abia ieșită. Duminica dimineața, iarba începe să crească. Să dați pase că vă sparg! Să nu-l luați p-ăla în echipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
merită nuanțe pentru cei din cartier. Cartierul e ultrasuficient. Ai aici tot ce-ți trebuie. 21. „La lemne“ Un ger amăgitor, fals, sec. Sterp. Sau un ger blând, neserios. Nouă grade, zice termometrul din intersecție. Mai bine ar ninge, naibii. Asfaltul gri poros și câini care moțăie peste guri de canalizare aburinde. Plus câțiva aurolaci rufoși, parcă mototoliți, folmotoace de aurolaci ciufuliți. - Sfârșit de secol în București, zice Bălănescu voit, studiat patetic, și trebuie să recunosc că cel puțin cronologic are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Bucu reștii ăștia, pot spune, ca la mine acasă, călcând ca În ograda tatii străzile acestui oraș În care Îmi recunosc și astăzi răsune tul pașilor de odinioară pe vechiul pavaj din dale largi de piatră, așternute pe bulevarde În locul asfaltului de mai târziu, iar caldarâ mul străzilor din calupuri mari de lemn muiate În smoală, anume pentru liniștea orașului și cru țarea nervi lor noștri. Acest București de altădată, familiar, ospitalier și În găduitor cu toată lumea, În care am copilărit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din monument, urmașii lui s-au mulțumit cu bucăți mici, tăiate noaptea cu bomfaierul. „Cam modernă - ziceau străinii aduși cu autocarul să vadă monumentele importante ale urbei -, dar nu e rău că-n România găsești și artă abstractă.“ Copii de asfalt Iată ce-i relatează Vasile V. psihologului Mariean Turbatu, la care se tratează încă de la revoluție de draci în familie, lipsa prietenilor, leafă mică și alergie la proști: „Eu sunt copil de asfalt, domnule Mariean. M-am dus câteva zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
România găsești și artă abstractă.“ Copii de asfalt Iată ce-i relatează Vasile V. psihologului Mariean Turbatu, la care se tratează încă de la revoluție de draci în familie, lipsa prietenilor, leafă mică și alergie la proști: „Eu sunt copil de asfalt, domnule Mariean. M-am dus câteva zile la munte să respir aer curat și mi-au trebuit alte câteva ca să-mi revin. Fără miros de benzină, rahați de câini și, mai ales, fără praful ăla cu sulf pe care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fiindcă era un om care m-a înțeles perfect. Am discutat despre fotbal și despre femei, am înjurat Guvernul, ne-am uitat la televizor la o bălăcăreală politică și mi-am regăsit echilibrul spiritual. Om de treabă, părintele. Avea un asfalt în curtea bisericii de ziceai că ești la oraș. Spre seară, când se încingea la 70 de grade, de puteai să prăjești oul pe el, simțeam și eu că trăiesc. Acum înțeleg de ce se spune că trebuie să vii la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la oraș. Spre seară, când se încingea la 70 de grade, de puteai să prăjești oul pe el, simțeam și eu că trăiesc. Acum înțeleg de ce se spune că trebuie să vii la biserică pentru a lua viață. Viața de la asfaltul orașului vine. Îi vedeam pe țărani cum se trag la umbră la poalele pădurii și le plângeam de milă. Nu știu ce-i traiul bun, domnule Mariean. A fost o săptămână foarte religioasă. Ei se închinau când vedeau cum miros asfaltul, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]