4,006 matches
-
bătălia ideatică” - care e mai mult decât atât, e o „bătălie” a personalității în întregime, ceea ce numim, cu un cuvânt generic și confuz, debutul! -, noi, toți cei „cinci”, beam. Beam, printre altele, deoarece eram cufundați în acel mediu, încă o dată, atipic, în care se pregătesc viitorii creatori, beam deoarece aveam nevoie de un „aliment” al discuției, ca o frondă - ergo bibamus! —, poză și imitație, desigur. Deoarece, la început, debutantul „imită” și interesant e, în acel stadiu, nu dacă „imită” sau nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
umană”. (Cătălin și Cătălina devin iute un Făt-Frumos și o Ileană Cosânzeană reduși la trivial!Ă Cităm, în treacăt, splendidul studiu al lui D. Popovici, ca și cel de debut al lui Matei Călinescu, care subliniază, ambii, această „originală”, profund atipică orientare și viziune a marelui nostru postromantic. În En-Ghidu apar, la foarte tânărul și încă ne-publicatul Nichita, nu numai „semne” atipice, contrastând radical cu notele poeziei românești postbelice - luând cu titlu de exemplu pe bunii poeți din generația războiului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lui D. Popovici, ca și cel de debut al lui Matei Călinescu, care subliniază, ambii, această „originală”, profund atipică orientare și viziune a marelui nostru postromantic. În En-Ghidu apar, la foarte tânărul și încă ne-publicatul Nichita, nu numai „semne” atipice, contrastând radical cu notele poeziei românești postbelice - luând cu titlu de exemplu pe bunii poeți din generația războiului, un Tonegaru sau Geo Dumitrescu! -, dar chiar cu marii poeți „de dinainte”, un Arghezi sau Blaga. În En-Ghidu apare cu claritate incertitudinea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Maiorescu veneau în primul rând, credem noi, nu atât din „comportamentul săi inconsecvent, dezordonat”, ci - și miopia penibilă a unui Macedonski o arată prea bine, poet cu adevărat modern, atunci, în siajul școlii franceze - din o anume „stupefacție” față de viziunea atipică a poetului, desfidând motivele folclorului literar și al tradiției culturale românești, propunând o viziune și sensibilitate „străină”, germană, nordică. Privește-ți mâinile și bucură-te, căci ele sunt absurde. Și picioarele privește-ți-le, seara, drept cum stai, atârnând spre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ritmat, cu aparențe oarecum logice și normale. M-au salvat?!... Nu, încă nu sunt sigur, aroganța profesiunii mele de „liber profesionist” (chiar și în comunism!Ă, de „creator” îndrăznind a mă măsura cu zeii profesiunii mele, ce este una strident atipică, face ca statutul nostru social să fie absolut nesigur, dacă nu suspect de-a dreptul, iar valoarea - Valoarea! - producției noastre, una problematică, verdictul definitiv emițându-se dincolo de marginile strâmtei vieți. (Nu mă refer aici, bineînțeles, la scriitorul „mediu”, carierist cuminte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
revolta oricărui „om cinstit!” - Ei, ia spune, Brebane, îmi arunca el, tot mai susții umanitatea călăului?!”. Aceasta și altele mi-au făcut mult rău, înainte și după debut, mult după, creând din mine, cum o spune prietenul Țepeneag, „o figură atipică!” Era și vina mea, eram nestăpânit, îmi pierdeam ușor răbdarea - se pare că acest lucru se mai întâmplă uneori și azi, nu când sunt contrazis, cum se spune, ci când nu sunt ascultat cu atenție și până la capăt! -, dar e
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai discutabilă și obositoare, împărțiți nu după opinii, ci după interese stringente și după comandamente de grup - marile condensări de populație, ca și evenimentele brutale, enorme, politice ale secolului trecut o explică, poate! - au „oroare” de „animalele singuratice” de „inși atipici”, născuți „prea devreme” - cu siguranță „prea târziu”, „rătăciți din dezordonata și fertila Renaștere” sau din epoca unui romantism „deșănțat”. (Goethe însuși a avut un recul în fața tânărului Kleist, în care a presimțit, just, un atac la regulile sfinte ale clasicismului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deschid căi, posibilități pe care alții nu îndrăznesc a le visa?! Ce rol are norocul într-o carieră?! Dar... despre noroc, poate altă dată!... Și-apoi... pentru a spune „totul” despre carieră, trebuie să adaug că o carieră, chiar și atipică, ne-burgheză, chiar și „găsită” în sfârșit, reușită, victorioasă, nu este o carieră încheiată; ea are suișurile și coborâșurile ei, adesea dramatice, iar literatura noastră e bogată, din nefericire, de tinere și mari promisiuni literare care s-au frânt înainte de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
legătură cu „noua nostră societate” -, dar care mă pune în filiație, totuși, cu nume mari ca Dostoievski și altele, recunoscându-mi meritele literare. Ion Ianoși care, peste câțiva ani, în primăvara lui’84, mi-a scos din impas masivul și „atipicul”, încă o dată, roman Drumul la zid, ce-i fusese propus spre referat - deși trecuse de câteva luni de cenzura oficială, dar „întârzia”, și care mi-a făcut gentilețea de a-mi face o vizită acasă, oferindu-mi referatul care a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau ia alte forme, încât nici nu mai aveam dreptate! „Dreptate” istorică politică în România postbelică ceaușistă nu au avut Țepeneag și Breban, dizidenți „frontali” de primă oră - și, orice s-ar spune, această „primă oră” a dictaturii personale și atipice a lui Ceaușescu a fost vara lui ’71! -, ci acei contestatari sau „nemulțumiți” dintotdeauna ai unui sistem, „prudenți” însă până la o dubioasă și „distinsă” pasivitate publică - când nu era „colorată”, cum s-a aflat de curând, spre stupefacția nu puținora
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alți colegi de talent și care, unii, au fost scoși chiar de partid, iar alții au rămas acolo, în „sistem”, până la căderea acestuia. În România de azi, dar și în cea „veche”, nu scandaliza atât „supunerea”, „adaptarea”, cât o anume, atipică „ne-supunere”, o ieșire „din rânduri” care, paradoxal, irită uneori mai mult pe cei ce nu sunt capabili sau nu „au chef” de a-și pune pielea la bătaie decât pe cei ce suferă ei înșiși rigorile, urmările publice ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fiarei neantului, ceea ce a condus la decodarea scenariului inițiatic în cauză drept „confruntare dintre forțele luminii și cele ale întunericului”. Poziția nefirească a leului dormind ține de inversarea principiilor, dezordinea lumii și inerția somnolentă a haosului sunt întrupate în felina atipică pentru acest areal geografic. Lupta strânsă cu leul se încheie în „cap de sară”: „Când fu soare pe apus,/ Rupsă june pe leuț/ Cum îl rupse,/ Jos îl puse;/ Zgardăalbă-n cap i-o puse” (Lăpușnic-Ilia - Hunedoara). Perfectul simplu al verbelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și de dispunere cronologică, apare în text de două ori, dar nu aparține aceleiași receptări a evenimentelor. Primul perfect compus indicativ denotă instalarea sentimentului mistic, care îl însingurează pe fecior conform ritualului inițiatic și îl face să aibă un comportament atipic pentru un prinț: renunță la alaiul de vânătoare imperială. Același verb, care surprinde începutul unei alte etape inițiatice, apare la perfect compus a doua oară, dar de data aceasta vocea este în mod evident a instanței narative, fiindcă decodează sec
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nouă lume, a eroilor imuni la Neant: „Sus la munți îl ducea,/ Cu lapti dulci-l țânea,/ De venin mi-l curățea,/ Frați di cruce să prindeau/ Șî la vânătoari cân’ mergea,/ Numa șărchi ei omora”. Un frate de cruce atipic scoate FătFrumos din gura șarpelui, după nouă ani de semiîngurgitare. Remediul pentru contactul cu infernalul este același: „I-a dat ăia două-trei găleț’ dă lapte dulce, le-a fiert, l-a-mbăiat bine, frumos, pă cătcăune, a căzut toată carnea aia putredă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cum să scape de ele și cei doi revin victorioși în împărăție (XXII). Funcția care de obicei încheie firul narativ al basmului, cea cu numărul XXI, a căsătoriei eroului și domnia lui fericită, este însă urmată de un deznodământ tragic, atipic: craiul Marcu îl închide pe Gruicea și-o ia cu forța pe nora sa, fata de împărat, care piere de supărare. Regatul se ruinează. Este de acum evident că baladele au preluat aceleași funcții din basme, acelea flexibile la mutația
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cap: comănac, potcap, chipiu, pălărie, căciulă, fes și mai rar prin ipostaze autohtone ale mantalei vrăjitorești, cum este lecrul o vestă, sau căpeneagul. Mantaua aduce deplasarea momentană, într-un basm cules din Fundu Moldovei, Suceava, haina aceasta fiind mai degrabă atipică pentru funcția conferită, căci papucii, șolele și obiala constituie simbolul canonic pentru drum. Papucii au capacități nautice, dar numai în asociere cu biciul, o altă ipostază a bâtei puterii, în opinia lui Petru Caraman. Bogăția venită fără efort este adusă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ficatului În aceste boli și stabilirea unor elemente anatomopatologice de diagnostic diferențial. Mi se cerea să cercetez bolile existente În țara noastră, În condiții spontane și eventual experimentale, prin examene macroscopice, histologice și histochimice, În toate formele evolutive, tipice și atipice, În dependență de vârstă (embrioni, pui de o zi, pui de 3 luni și găini adulte). Lucrarea trebuia terminată până În 1963. Aveam deci un câmp foarte vast de acțiune și timp foarte puțin. În cadrul disciplinei, prin colaborare cu colegii de la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
un sentiment special al morții, pe care o privim nu ca pe extincție/ sfârșit, ci ca pe o nuntă cosmică/ o contopire cu natura sub semnul sacralității? Și am știut să traducem aceste trăiri în opere culte sau am rămas, atipic, legați genuin de folclor? Mă mulțumesc să întreb, reluând unele idei ale lui Mircea Eliade, nu formulez și răspunsuri. Sigur, mi-aș dori să putem vorbi despre o pecete strict românească în poezia (sau în proza) scrisă la noi, așa cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ș.a.m.d. Patafizica te învață și să te reconciliezi cu dimensiunea excremențială a existenței. Inter faeces et urinam nascimur și, cu nițică strădanie, vincimus, trecând din eșec în eșec până la victoria finală... a coasei asupra lanschenetului. Grației soluțiilor ei atipice, marginale, nu rareori amintitoare de metodul lui Coue, compari, evaluezi, observi altminteri; numai supralicitezi straiul de fir aurit și... așternut peste țărâna cea grea (vezi numai cu câtă dignitate a deconstruit Liviu Ioan Stoiciu caninele dejecții apusene, de îi va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dinu Flămând sunt născuți în 1947, doar cu un an înaintea mea, și sunt poeți străluciți ai valului 70, cu o operă valoroasă, consolidată progresiv de-a lungul timpului, nu "optzeciști" ca mine. Cred că sunt mai degrabă un caz atipic, din toate punctele de vedere, mai ales cele literare, și eu însumi mă întreb tot mai des: ce-o fi cu mine, cum de mi-a ieșit viața asta într-o versiune care te face pe tine să spui un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
anterior, și înfățișau nu eroi, ci oameni, oameni de toată mână, însă „netipici“. Aici era, de fapt, principala particularitate și notă polemică, în subsidiar, a prozei lui Velea, polemică față de canoanele realismului socialist, care decretaseră supremația tipicului. Personajele sale erau atipice, erau „ciudate“, „sucite“, procedau în răspăr față de uzanțe, acest comportament atrăgându-i autorului acuzația, gravă pe atunci, de abatere de la realism. Adevărul este că nuvelistica de început a lui Velea preluase și ea unele poncife tematice (țăranul eliberat de instinctele
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a nu-l "pierde" mâine pe Eminescu" și, în consecință, "a-l recupera pe poet înseamnă a-l reciti anticanonic". Mergând în spiritul teoriei lui H. Bloom, profesorul de la Cracovia e de părere că devine oarecum necesar "jocul unei lecturi atipice", cu atât mai mult cu cât "o literatură a unui scriitor prolific în genuri și specii, precum Eminescu, impune de la sine schimbarea perspectivei și, deci, adoptarea unei lecturi neconvenționale, întrucât acesta ar permite mobilitatea analizelor și dezbaterilor de text". O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
șut de la 25 de metri direct la vinclu. Gazdele au redus din diferență în minutul 80, atunci când arbitrul a dictat cu ușurință penalty la o cădere teatrală în careu a unui atacant romașcan, lovitura de pedeapsă fiind transformată de Vulpe. Atipic pentru un meci amical, “Freeky” Dumitriu a prelungit jocul cu 4 minute, iar în ultimele secvențe, Alexandru a expediat un șut înșelător la colțul lung de la circa 20 de metri lateral stânga, stabilind și scorul final. Pentru a fi corecți
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
sociale, practica de lărgire a listei distincțiilor a fost, deși e puțin probabil, adoptată de Lordul Salisbury, care a dat 23% din distincțiile sale oamenilor de afaceri (Searle 1987: 84-85), o practică accelerată de succesorul său, Balfour. Acest comportament nepatrician atipic al lui Salisbury pare să fi fost provocat mai întâi de consecințele Legii privind practicile de corupție și ilegale din 1883, care a pus capăt unor astfel de practici electorale tradiționale precum cumpărarea votului (oricum impracticabilă în prezent în urma Legii
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
rămăseseră Micul prinț și Habarnam și prietenii săi. Nu trebuie să înțelegeți că ar fi o incultă. Dimpotrivă. A citit suficient încât să înțeleagă în ce lume se mișcă. Oricum, un copil crescut prea repede. Acum are o viață extrem de atipică, se învârte printre oameni scorțoși, constipați chiar. Și toată situația asta o amuză la culme. Adică, îmi mărturisea odată, ĂȘTIA, înțelegând prin ĂȘTIA toți oamenii neserios de serioși, ei chiar nu-și dau seama de faptul că sunt o impostoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]