7,165 matches
-
știu. Poate că o făceau ca să-și ia gândul de la alte lucruri, înainte să aibă DVD-uri. Am putea să încercăm și noi dacă vrei. Nu? OK. Oh, Doamne, iar începem. O imensă sferă aurie de energie! O imensă sferă aurie de energie! Pe la unu dimineața, contracțiile erau la interval de șapte minute. Intru să fac o baie, a zis Jacqui. S-ar putea să calmeze durerea. Am stat cu ea în baie și i-am pus niște muzică de relaxare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
drept, de un pantof de protecție din lemn, apoi ușa s-a închis. Afară, strigăte, râsete, unele foarte aproape, dar și clinchet de oale, primul ospăț de nuntă trebuind să fie pregătit în timp ce se consuma căsătoria. Înveșmântată în roșu și auriu, Fatima se afla în fața mea, lividă în pofida sulimanurilor, nemișcată, înlemnită, surprinzătoare, străduindu-se să surâdă, cu niște ochi atât de jalnici încât, cu un gest spontan, am tras-o spre mine, mai puțin în chip de îmbrățișare cât mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la capătul bățului și înconjurată de o cunună de lauri. Nu crezi că ar trebui să-i ajungem din urmă pe soldații noștri? Dădu pinteni calului, cu ochii la signum. Vântul făcea să oscileze însemnele de bronz, cele două discuri aurii și cele patru de aluminiu atârnate de bara transversală fixată sub mâna argintie, ce reprezentau numărul manipulului, douăzeci și patru, fiindcă fiecare din cele două discuri aurii reprezenta zece, iar fiecare din cele de aluminiu - unu. Antonius se apropie de signifer, subofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acea cursă, ajunsese împărat și fusese ucis. Dar el? Prezicătoarea, care știa totul despre Destin, avea să-i dezvăluie curând viitorul. Listarius țopăia în fața lui Vitellius, oprindu-se la fiecare pas să se uite în sus, printre crengi. O lumină aurie se revărsa asupra copacilor; razele pătrundeau ca niște lame strălucitoare în penumbră, făcând zăpada să sclipească. De o parte și de alta a drumului, asemenea unor însemne ce marcau granița unui tărâm vrăjit, Vitellius văzu urme de animale sălbatice. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fugă. I se păruse că vede un lup furișându-se și apoi dispărând între tufișuri. Prezicătoarea își recăpătase forma umană. Vitellius văzu că mantia ei albă era brodată cu purpură. În cele din urmă, îi zări chipul încadrat de razele aurii, mai fermecător decât acela al Venerei de pe Capitolium, mai frumos decât orice chip muritor pe care îl văzuse vreodată. Ținea ochii închiși. — Nu vei reuși niciodată, rosti vrăjitoarea rar, cu glas slab, ce venea parcă de departe - nu vei reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în bibliotecă. Înălță capul. Proculus era însă în fața lui, cu ochii închiși, cu o mână pe panglica albă. Își mișca ușor buzele, fără să scoată un sunet. O lumină coborî din tavan, învăluind figura maestrului într-un soi de ceață aurie. Proculus luă panglica și o duse la buze. Rămase multă vreme așa. Încet-încet, raza de lumină alunecă pe pardoseală, apoi se ridică, dispărând. Suspinând adânc, ca și cum s-ar fi întors de la mare depărtare, Proculus deschise ochii. Răsuci gânditor panglica, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privi fix; era atât de agitat, încât scăpă echipamentul, care căzu cu zgomot pe podea. Skorpius izbucni în râs, apoi se întoarse cu fața la perete și în scurt timp adormi. Valerius își legă în jurul șoldurilor perizomul de lână albastru-deschis cu fire aurii, care în spate era scurt, ajungându-i imediat sub fese, iar în față avea formă triunghiulară. Văzu că Flamma, care, tăcut, își examina cu atenție echipamentul, purta un perizom roșu. Flamma îi aruncă o privire scurtă, gravă. Valerius își întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tibia era ținta predilectă a tridentului rețiarului. Genunchiul și coapsa erau protejate de scut, pe care Valerius îl sprijinise de perete. În timp ce-și așeza ocrea, observă că scutul era îmbrăcat în piele roșie, pe care erau reprezentați cu auriu doi clești ai zeului făurar Vulcanus, unul în partea de sus și celălalt în partea de jos, simetrici și verticali, cu gurile îndreptate una spre alta, înfășurate în ramuri verzi de laur. Flamma își punea pe brațul stâng manșonul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
medicilor care mergeau în fața purtătorilor frunzelor de palmier erau neliniștite, înspăimântate chiar; expresiile lor sumbre contrastau cu atmosfera de sărbătoare. La fel de încruntați erau atleții care practicau pugilatul sau pankration și gladiatorii ce veneau în urma lor cu capul descoperit; coifurile lor aurii sau argintii, împodobite cu pene colorate, erau duse de tineri care mergeau alături de ei. Gladiatorii își țineau capetele ridicate, pentru ca publicul să le vadă chipurile. Cortegiul era încheiat de un drapel de soldați din milițiile urbane. Valerius oftă, privind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Jenica-Daiana Suciu, clasa a VII-a Școala Gimnazială Ibănești, structura Ibănești Pădure, județul Mureș, profesor coordonator Someșan Mariana Se zice că fiecare anotimp deține câte o magie unică, fiecare anotimp, înfiripându-se pe un fir de ață aurie, formează câte un basm de neînchipuit. Se mai zice că toate anotimpurile au farmecul lor, dar Primăvara e o excepție - este anotimpul Învierii. Asta am aflat într-o zi... Într-o zi minunată din începutul lunii martie, când pământul, acoperit
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
al fetei în copac. — Sus, o îndemnară ei, și, încet, începu să se cațere. Era învăluită în staturi de material lucios, ca o caramelă mare și scumpă. Hainele îi fluturau în jur, făcând-o să pară absurd de masivă. Papucii aurii îi alunecau la fiecare pas. Sari-ul îi era tras peste cap și îl ținea de margine cu dinții ca să-și păstreze, cu modestie, cât mai mult din față acoperită. I se păru o veșnicie până ajunse lângă Sampath. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ea, întinzând un singur deget timid, ca un melc care iese din cochilia sa, împunse delicat un deget de-al lui Sampath. Sampath sări în sus de groază. La fel de speriată, fata scoase un geamăt slab. Pierzându-și echilibrul și papucii aurii, se rostogoli inestetic spre pământ, însoțită de tipețele mai puternice ale pelerinilor și ale familiei ei, care se năpustiră spre aceasta cu brațele întinse. Însă nu reușiră să o prindă, așa că ea căzu și ateriză cu o bufnitură surdă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
așa de frumoase, așa pline de forță grațioasă. Cu cozile ținute sus deasupra capetelor, dărâmau cutia cu lapte ca laptele să se scurgă în iarbă. Sfâșiau sacii cu provizii aranjați sub verandă, iar orezul și lintea se revărsau în râuri aurii și verzi, albe și negre. Mâncau cantități uriașe de stafide și nuci, migdale, anacard și muguri mici și prețioși de pini, al căror furt o făcea pe Kulfi să le alerge cu mătura. Numai că o evitau cu ușurință, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
micii pești de râu care-i plăceau atât, nici ardeii iuți de temut, din propriul ei arbust de ardei iuți, deosebit de puternici, nici porumbeii cei dolofani și somnoroși, cu carnea lor cea fragedă care se topea în gură, nici peștele auriu enorm pe care îl prinsese în iazul ornamental din grădina mănăstirii. Nu contează... nu contează. În curând avea să-i ofere ceva cu totul nou, ceva care să-i schimbe dispoziția și să-l trezească la viață. Luni, cea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a oprit lângă hotel. Era făcută din crom și aur. Geamul a coborât și s-a ivit o mână cu douăsprezece inele care îmi făcea semn. — Cum erai îmbrăcată? Purta un corsaj negru încheiat între picioare, ciorapi argintii și pantofi aurii. — Purtam o rochiță albă pe care o am din copilărie. Îmi ajunge până aici. Încă nu-mi pusesem chiloții, pentru că tocmai mă îmbrăcam după baie. — Și ce ai făcut? A traversat camera și s-a așezat pe pat în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să urmărești ploaia și să nu știi din ce pricină cade. Da, și uite-așa, una peste alta, mi se pregătise un spectacol deplorabil aici, la etajul douăzeci și unu. Cel puțin de asta eram sigur. Lorne se plimba în sandalele lui aurii cu o nesiguranță demnă, cu fața transfigurată înălțată spre tavan, cu mâinile adunând și oferind revelațiile pe care zeii le împart frățește. Ca toate stelele de cinema, Lorne nu era prea înalt (ceea ce era legat de prezența condensată, concentrată) dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lung sărutat. Pe urmă, când spasmul a dispărut, Își udă-n parfum o batistă - O pune pe gură, și tristă Ea șterge un ftizic sărut. Și ninge Și ninge în orașul mare E noaptea plină de orgii, Iar prin saloane aurii S-aud orchestre, și fanfare. Femei nocturne, singurele La colț de stradă se ațin, Desfrâu de bere și de vin Prin berării, și cafenele. De orbitoare galantare De diamant, și de rubin... Și de averi orașu-i plin, Și ninge în
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ins micuț. Purta ochelari bifocali mici, cu rame de argint. Mergea cu pași mici. Bea în cantități mici. Mâinile-i schițară mici gesturi nervoase când descoperi că ușa șopronului nu era încuiată. Alex devenea mult prea bun la mânuirea scobitorii aurii. împinse ușa și Alex îi zâmbi larg, numai inocență și farmec copilăresc. — Alex! spuse Norbert Page, amenințându-l cu un deget pe cât de sever putea. Nu cumva ai fost pe-afară? Era o întrebare disperată. Alex încuviință fericit: — Da. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întru totul liniștit. Elfrida stătea în șezlong; Ignatius era lângă ea. Ghergheful zăcea la întâmplare pe podea, constituind singura notă discordantă, de dezordine, dn încăperea meticulos ordonată. Patefonul cânta un cântec vechi, vechi. Era după-amiază și ceața se transformase din auriul dimineții în galbenul post-meridian. Galben pentru viață, își aminti Vultur-în-Zbor, cum stătea în fața lor, pe un scaun de răchită cam prea drept. Un abur ușor plutea prinn încăpere. Timpul trece mai încet acum, cugetă Vultur-în-Zbor și se simți aproape fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
valoare perfect de ochii mari, strălucitori ca două ape, de culoare celui mai închis albastru ultramarin, ochi prin care aproape că puteai vedea, ochi care vedeau fără efort prin tine. Și, încadrând capul reginei de gheață, o bogăție de bucle aurii se ridicau la câțiva centimetri de o cărare pe mijloc și se revărsau pe lângă un chip cu străluciri aspre și ochi blânzi ca marea, ca o niagară de păr. Fața a provocat totul. Liv se întinse pe pat. — Vino, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu garda jos, expus și fără apărare. Era întins pe spate în pat. Lumânările pâlpâiau, gata să se stingă. Timpul explorărilor trecuse, ca și cel al sărutărilor, al mângâieilor și al frământărilor, și ea îngenunche deasupra lui, cu bogăția aceea aurie revărsându-i-se peste față ca un stufăriș des, cu ochii ultramarini ascunși, cu mâinile lungi ale bărbatului frământând și mângâind sânii ei mici și ridicați, cu coapsele femeii fremătând ușor pe măsură ce cobora, după care Vultur-în-Zbor s-a trezit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am văzut pălăvrăgind cu papa. Tu trebuie să fii artista. Suki Fine părea să nu-și fi dat seama de ironia cu care rostise ultimul cuvânt. Închise rujul și îl puse în geanta minusculă neagră din fața ei. Scoțând o pudră aurie compactă cu sfere roz-brune, extrase o pensulă și începu să își pudreze pomeții, tâmplele și chiar și vârful nasului. —Perle bronzante, explică ea surprinzându-mi privirea în oglindă. Îți dau o nuanță de bronz până zbori într-un loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dreapta. Acum că nu mai aveam jacheta pe mine, rochia atrăgea priviri ostentative din toate părțile. Suki mă conduse către un grup de bărbați tineri adunați în jurul unui Adonis blond, replica masculină a Belindei Fine, tot numai ochi albaștri, păr auriu și manichiură perfectă. Costumul impecabil, bleumarin, se potrivea de minune cu fața sa prelungă și fină într-un fel pe care mulți englezi l-ar evita pentru a nu fi înțeleși greșit. — V-o prezint pe Sam Jones, sculptorița, anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
suav sau mai logic. —Bun, am să încerc să te duc într-un loc care să nu te șocheze. Ce zici de marți? În regulă, să-ți dau numărul meu de telefon. A scos o agendă din piele cu colțuri aurii și a deschis-o la săptămâna în curs. I-am desprins pixul auriu și mi-am scris numărul. Apoi mi-am scos picioarele afară din mașină cu un gest legănat, ținându-le alăturate într-un stil elegant, într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]