KorAP: Find »[drukola/base=autocar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...155 >

3,856 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

oameni care nu dau doi bani pe reguli. Plus că detesta să fie chiar el vinovat de acest lucru. Esmé stătea lângă mama ei, fredonând voioasă Jingle Bells. Spera ca oamenii aceia să folosească totuși partea cu ea cântând. Când autocarul a ajuns la hotel, domnișoara Rong i-a murmurat câteva cuvinte laconice șoferului care s-a dat jos, lăsând-o singură cu pasagerii. Continua să-și țină privirea În pământ. Încet, ezitând, le spuse celor aflați În grija ei că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
groaznic. Se uitară unul la altul cu coada ochiului, nesiguri ce să spună. Înainte ca ei să se decidă, domnișoara Rong inspiră o dată lung și tremurător ca să-și vină puțin În fire, Își luă servieta de plastic și coborî din autocar. Prietenii mei săriră toți. Ce Încurcătură, zise Moff. Ar trebui să-i dăm un bacșiș de despărțire, sugeră Harry. De ce n-am aduna niște bani acum? Cât? Întrebă Roxanne. Două sute de renminbi? —Patru, zise Vera. Harry ridică din sprâncene. —Patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
o să-i ușureze de câteva mii. De data asta domnișoara Rong nu-și mai ținea privirea În pământ. Avea părul Înfoiat, o coamă Încărcată cu electricitate statică. Privea drept Înainte, ca și cum ar fi văzut viitorul pe geamul din spate al autocarului. Șeful spus la alte birouri de turism să nu vă mai lase În țară... nu plimbare cu telecabina până la Pajiștea Iacului, nu concert de muzică veche, nu locuri pentru turiști. Pentru că adică nu mai puteți să bucurați de frumusețile din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
străinilor blesteme, karma rea, să-i urmărească toată viața asta și următoarele, În țara asta și altele, mereu fără oprire. Lui Heidi i se declanșă alarma de panică. Domnișoara Rong inspiră adânc și, chiar Înainte să se dea jos din autocar, le mai spuse pe un ton evident victorios: Cred că e bine să știți asta. În acel moment, toți cei doisprezece prieteni ai mei și-au imaginat bivolul de apă, Îngropat În noroi până la genunchi. 4tc "4" Cum a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
primească răspunsul corect. —Lulu, mormăi toată lumea. —Pardon? Lulu Își făcu mâna pâlnie În dreptul urechii. —Lulu! se execută toată lumea cu ceva mai mult entuziasm. —Foarte bine. Când aveți nevoie de ceva, doar strigați Lulu. Repetă lungind vocalele: —Luuu-lu! În drum spre autocar, Lulu Îi spuse lui Bennie Între patru ochi: — Am văzut raport despre problemele de la Templul Clopotul de Piatră. Bennie se Înroși. N-am vrut. Adică, habar n-am avut că... Ea ridică mâna precum Buddha cerând să se facă tăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
piață, unde tarabele cu mâncare sunt foarte interesante pentru turiștii care nu mai văzut așa ceva... În timp ce Lulu enumera diferite activități spontane, Bennie se simțea din ce În ce mai ușurat. Lulu se descurca admirabil, slavă Domnului. Stând În picioare În partea din față a autocarului, Lulu numără membrii grupului Înainte de a da semnalul de plecare șoferului, un bărbat căruia Îi spunea Xiao Li. —Puteți să-i spuneți domnul Li, zise Lulu. Subordonaților li se acorda un statut mai formal, remarcă Bennie. În timp ce autocarul se punea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
față a autocarului, Lulu numără membrii grupului Înainte de a da semnalul de plecare șoferului, un bărbat căruia Îi spunea Xiao Li. —Puteți să-i spuneți domnul Li, zise Lulu. Subordonaților li se acorda un statut mai formal, remarcă Bennie. În timp ce autocarul se punea În mișcare, Lulu apucă microfonul. —Bună ziua, bună dimineața, doamnelor și domnilor, Începu ea cu glasul ei subțire, dar hotărât. Sunteți treji? Ochii deschiși? Gata să aflați mai multe despre provincia Yunnan, aici În partea aceasta frumoasă din sud-vestul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
era Între dialectele diferite și obținerea permisului de trecut granița? — De aceea cred că foarte neobișnuit să vreți să treceți pe aici. —Și atunci de ce Încercăm? — Cred că domnișoara Bibi vrut să treceți granița pe aici În China, apoi cu autocarul până În orașul Muse, În Myanmar. Așa, urmați Drumul istoric al Birmaniei. —Drumul istoric! Dar dacă nu putem intra, nu o să mai fie nici un drum istoric, doar drumul nostru nenorocit Înapoi În America! Da, fu de acord Lulu. La fel cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
am schimbat totul pentru voi să sosiți acolo mai devreme. Aceleași orașe, aceleași hoteluri, numai data mai devreme. Fără griji. Dar dacă zburăm la Mandalay, omitem alte locuri și atunci eu trebuie schimbat fiecare oraș, hotel. Trebuit avion și anulat autocar. Totul de la Început. Cred că asta posibil. Putem Întreba la o companie Golden Land Tour din Myanmar. Dar luat de la Început Înseamnă că merge foarte Încet totul. Bennie deja Începea să-și dea seama că era o idee proastă. Prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
ale șoselei, era o explozie de vegetație: mănunchiuri de lantana În culori aprinse și trandafiri japonezi roșii-purpurii cu florile larg deschise În formă de trompetă, de parcă ar fi salutat acea după-amiază perfectă. O după-amiază perfectă irosită pentru Harry și Marlena. Autocarul intră pe o porțiune de drum neasfaltat, foarte accidentat, moment În care toți cei care moțăiau se treziră. Lulu se sfătui cu șoferul și căzură imediat de acord. Era timpul să debarce și să meargă pe jos până În sat. Șoferul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
dacă aveți. Țânțari mulți. —E vreo toaletă prin apropiere? strigă Roxanne. De gât Îi atârna ca de obicei camera. Da, da, acolo. Lulu arătă cu mâna spre marginea drumului unde vegetația era mai stufoasă. În timp ce toată lumea Își aduna lucrurile, din spatele autocarului se auziră niște scâncete subțirele. Toți ochii se Întoarseră spre Esmé care părea Îndoită de durere. —Wawa! strigă Marlena. Ți-e rău? Ce e cu tine? Cu inima cât un purice, Marlena alergă spre spatele autocarului, iar cu cât se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Își aduna lucrurile, din spatele autocarului se auziră niște scâncete subțirele. Toți ochii se Întoarseră spre Esmé care părea Îndoită de durere. —Wawa! strigă Marlena. Ți-e rău? Ce e cu tine? Cu inima cât un purice, Marlena alergă spre spatele autocarului, iar cu cât se apropia mai mult, cu atât mai nefericită părea Esmé. Marlena se aplecă să-și ajute fetița să se așeze. O secundă mai târziu, Marlena țipă: —O, Doamne! Cățelușul scheună din nou. Harry alergă spre ele. Esmé

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Nu mă atinge! țipă ea. Poți să-ți pui labele scârboase pe mama, dar nu și pe mine. Sunt minoră, știi?! Marlena se Înroși, la fel și Harry, plin de rușine și indignare. Ridicându-și privirea, văzu că toți din autocar se uitau la el. —Esmé, termină chiar acum! spuse Marlena. Harry, amintindu-și de pregătirea lui ca behaviorist, Își recăpătă calmul. Când era vorba de câini speriați, nu ajuta la nimic să țipi la ei. Se transformă Într-un monument

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
se ridică, aleargă foarte repede parcă e nebună și apoi cade. Ar putea fi hipoglicemie. Spera din tot sufletul să nu fie parvoviroză. Trebuie s-o rehidratăm pe cât posibil și asta chiar acum. Se ridică adresându-se tuturor celor din autocar. — Are cineva o pipetă? Un moment de tăcere care păru că nu se mai sfârșește. Apoi se auzi o voce timidă: Am o pipetă pentru pus picături În ochi, dar nu ar fi mai bună o seringă și un ac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
de spălat pe față drept așternut. O fundă drăguță pentru când va fi sănătoasă și Își va linge cu entuziasm salvatorii pe față. În timp ce Harry, Esmé și Marlena aveau grijă de cățelușa bolnavă, restul grupului s-a dat jos din autocar, urmând-o pe Lulu. Dwight s-a dus până la marginea șoselei și și-a desfăcut fermoarul. Gestul lui de a urina În văzul tuturor o irită pe Vera, mai ales că se purta ca și cum ar fi fost responsabilitatea celorlalți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
dispăruse. Se simțea din nou băiatul care fusese bătut de băieții din cartier, care se prăvălise fără suflu după ce primise un pumn În stomac, și apoi Încă unul, și Încă unul. —Dwight, iubitule? Îl Întrebă Roxanne Încetișor. Ne Întoarcem la autocar. Crezi că poți să mergi? Se uită În sus spre ea și dădu din cap, incapabil să articuleze vreun cuvânt. — Credeți că putem face rost de o căruță de undeva? o auzi pe Vera Întrebând. — Fără griji, Întreb acum, răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
O să-ți facă bine... Marlena plecă fără tragere de inimă. În hol, Lulu Își luă În primire turiștii ca o majoretă. Ne e tuturor foame? —Daa, răspunseră toți Într-un glas și o apucară spre ușă. Nici nu porni bine autocarul că Lulu dădu drumul la microfon. Spus deja că orașul se numește Ruili, da, Ruili. Dar mai e numit și Shweli În birmaneză, Shweli. Mai mulți se Întoarseră spre colegul de scaun și pronunțară pe un ton monoton: —Shweli. —Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Urmele vechilor temple erau umbrite de un amestec fad de hoteluri Înalte, magazine cu un singur etaj și străzi lărgite și modernizate atât de rapid Încât pământul din jur fusese despuiat de orice fel de vegetație. Neoanele Înlocuiseră apusurile. Cu autocarul, prietenii mei trecură pe lângă clădiri joase cu verande lungi unde bărbați, femei și copii stăteau așezați pe scaune joase. O cățea pechineză gravidă stătea Întinsă pe un scaun verde de plastic. Comercianții Îi invitau pe trecători să intre să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
aceeași fată. Iar unele restaurante erau de-a dreptul pustii. Treaba se făcea În spatele draperiilor, unde era un pat simplu, un scaun, un lighean și un singur prosop pentru spălat. Dacă voiai să-și dea hainele jos, plăteai În plus. Autocarul dădu colțul. —Acolo, strigă Lulu și arătă cu mâna spre un magazin unde o femeie și un bărbat stăteau În fața calculatoarelor. Internet café. Doisprezece kuai pentru 45 de minute. Ultima șansă. Odată ajunși În Myanmar, fără internet. Interzis. Rupert Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
un magazin unde o femeie și un bărbat stăteau În fața calculatoarelor. Internet café. Doisprezece kuai pentru 45 de minute. Ultima șansă. Odată ajunși În Myanmar, fără internet. Interzis. Rupert Își spuse să țină minte locul ca să se Întoarcă mai târziu. Autocarul ieși din oraș și o luă pe niște drumuri neluminate timp de câțiva kilometri până ajunseră la un restaurant format din două pavilioane În aer liber luminate doar de niște instalații albastre de Crăciun. Mâncați acum, slăbiți mai Încolo, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
pe melodia de la Happy Birthday. Pe drumul spre hotel, prietenii mei fredonară această nouă colindă hibrid. Mai erau doar câteva zile până la Crăciun și cine știe ce urma să le aducă Moșul chinezesc. Ar fi trebuit să-și cumpere cadouri unii altora? Autocarul trecu din nou pe lângă aceleași fete Învăluite În lumina roz, așteptându-și clienții, pe lângă cățeaua pechineză gravidă dormind În continuare pe scaunul verde de plastic. Dacă nu obțineau viza aia curând, acesta va fi peisajul pe care-l vor vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
nevoie de un lințoliu. Trei băieți cam de cinci-șase ani se zbenguiau deasupra grămezilor de fân Înalte de trei metri, aflate În remorcile unor minitractoare, cu părinții stând În fața caselor, aparent lipsiți de orice fel de griji. Prietenilor mei din autocar Însă li se părea că cei mici erau pe cale de a-și provoca serioase traumatisme craniene. Din fericire, băieții păreau dotați cu niște reflexe remarcabile. Cădeau În fund și râdeau fericiți, apoi săreau iar În picioare, pregătiți de o nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
minute de verificări și ștampilări, toate astea cu o atitudine autoritară și plină de dispreț, vameșii ne făcură semn să trecem, iar prietenii mei le făcură semne prietenoase, fără a primi Însă vreun zâmbet Înapoi. După o jumătate de kilometru, autocarul se opri În fața unei porți mari, albe. —Curând Îmi voi lua la revedere, spuse Lulu. În câteva minute, ghidul birmanez o să vă ia În primire ca să vă treacă granița până În Muse. Credeam că am trecut deja, zise Moff. Ați ieșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
datoria. Cuplul japonez, și ei și-au făcut datoria. Într-o zi, fetița va crește și-și va face și ea datoria. Așa că, vedeți, fiecare Își face datoria. În acel moment, un tânăr suplu cu trăsături fine se urcă În autocar. Lulu Îl salută și făcură schimb de documente. —Doamnelor și domnilor, permiteți să prezint pe domnul Maung Wa Sao. Și iată-l, un tânăr zvelt de douăzeci și șase de ani, Îmbrăcat cu o cămașă albă fără guler și pantaloni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
noului grup pe care-l lua În primire: Vă rog, prefer să-mi spuneți Walter. 6tc "6" Salvând peștii de la Înectc "Salvând peștii de la Înec" C ând treci granița În Birmania, dai de aceleași flori frumoase care se vedeau din autocar și În China: margarete galbene și trandafiri japonezi roșii-aprins, lantana care crește peste tot ca buruienile. Nimic nu se schimbase trecând dintr-o țară În alta sau cel puțin așa li se părea prietenilor mei. Dar de fapt toate deveniseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]