95,569 matches
-
culcat pe spate în răcoarea cînepii vedea mai bine lumea visată prin crăpătura ochilor lui verzi mai cruzi ca verdele crud al cînepii cînepa - pîrga puterilor cuvintelor sale în tinerețe III cine mai cheamă astăzi oare cuvîntul la el se auzi gîndind deodată cu voce tot mai puternică și crezu pentru o clipă că sîngele verde crud de odinioară al copilăriei va fi fuiorul în care va lega pentru totdeauna lîngă el poema între timp însă fără s-o fi simțit
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
sîngele verde crud de odinioară al copilăriei va fi fuiorul în care va lega pentru totdeauna lîngă el poema între timp însă fără s-o fi simțit în preajmă ea îi lipise cu apă verde pleoapele ele acum aurii mai auzi doar plesnetul despicînd în două lumea visată și cerul albastru precum trupul de mult uscat al cînepii adunat în fuior pe brațul bunicii cîndva Turnul Unghiului Din Turnul Unghiului privește poetul doar cu ochiul care vede numai înlăuntrul său domeniul
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
fiindcă atît de mult a iubit poetul poemul încît a dat pe singurul său cuvînt afară din el născîndu-i poema Ierihon De mai mult timp poema stearpă era nici un alt cuvînt din ea nu ieșise altele noi n-au fost auzite sau văzute intrînd poetul își chemă poemul la el și-i spuse intră la noapte la ea înconjoară-i locul de șapte ori adună-ți puterea în așa fel ca ultimul ocol să fie în mers înnodat dacă acest lucru
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
de la marginea marginilor poema apoi ridică podul un țipăt ca al femeii născînd clătină punctul „cu durere vei naște” își aminti poetul Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta nu-l băga în seamă avînd un ochi ațintit spre fruntea cerului iar celălalt spre floarea de lotus încremenită parcă
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
ce-i place mai mult din bătrînul Dosto, mi-a răspuns: visul unchiului Stepancikovo și locuitorii săi! Și mi-am amintit că și dumneavoastră preferați acest scurt roman, pe incomparabilul Foma Fomici. Voi reciti cartea! Acum cîteva zile, la radio, aud pe cineva, un moșneguț, că scrie multe scrisori, chiar de patru pagini, și că știe că epistolele sale au valoare “estetistică”! Cred că era o emisiune de duminică, “ora satelor” sau așa ceva! Oricum, sper ca și scrisorile mele, chiar dacă doar
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
Corina Anghel Contemplație Auzeam pasărea serii pe vîrful înroșit al pomilor - purta în ochi o lumină de lună. Abandon O ghilotină a frunzelor căzînd încet pe gîtul tău cel alb. Vedere de noapte Doar răsăritul lunii. Doi mesteceni prin care tîmpla aburește geamul. Insomnie
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/13167_a_14492]
-
purta în ochi o lumină de lună. Abandon O ghilotină a frunzelor căzînd încet pe gîtul tău cel alb. Vedere de noapte Doar răsăritul lunii. Doi mesteceni prin care tîmpla aburește geamul. Insomnie Să fie dimineață iar! Prin geamurile-ncețoșate i-aud pe lupi plecînd. Goană oprită Se crăpa de ziuă - cînd o picătură din ceara topită l-a trezit pe hoțul de cai. Liniștire Noapte de noapte greierii șlefuiau insomnia acelui fugar. Fără urmă Nimeni. La gura peșterii doar fumul - dormind
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/13167_a_14492]
-
zvon (în maraton) ca seisme surpa grote (biga)mitele bigote au pus foc la cabarete și-i o spelba sărăcie la tractir și eterie peste marile sargete. Numai crania ivrie uranourania știe muzamusichie. De la nord la polul sud trandafirul mord aud simt transpirul (h)alogen ca un sex deschis la gen (după ucaz). Epistah nu mumbașir gherilar la cimitir filotim la târnosire kanthaka între turnire șes amour toujour leș même leur empire Matusalem. Mă rugam de inema (sanatoriu lu’ Lautrec) o
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
geam, încuind ușa c-o cheie subțire de alamă, ajutîndu-le febril să se descotorosească de întregul lor harnașament bătut în ținte, orbit deodată, de strălucirea lustruită a șoldurilor. N-am citit jurnalul lui Kafka, n-am citit scrisorile lui, care, aud, sînt formidabile! Uneori sînt disperat că nu voi citi cărți esențiale ce m-ar fi făcut să trăiesc înzecit, însutit, înmiit. Cu cîte mii de ani îți poți lungi viața, adăugînd la a ta pe cea a scriitorilor mari, dragi
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
Răul din fiecare os Ce zace în tulburarea sublunară Deasupra dragostei, acoperind-o Cu un covor zburător. Ce muritor se umple răul, Prin sine însuși golit! Răsună râsul zilelor sacre. Sunt o gâscă sălbatică și chem din cer Să mă audă respirația ta Pe care am avut-o suflu. * Din aer adun pietre Și în mine le arunc. Aud cum în ele se aprind duhuri. Îngeri de peste ritualuri, Mă săgetați cu vindecarea, Vestind în piatra mea! * A venit ziua prototip În
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
muritor se umple răul, Prin sine însuși golit! Răsună râsul zilelor sacre. Sunt o gâscă sălbatică și chem din cer Să mă audă respirația ta Pe care am avut-o suflu. * Din aer adun pietre Și în mine le arunc. Aud cum în ele se aprind duhuri. Îngeri de peste ritualuri, Mă săgetați cu vindecarea, Vestind în piatra mea! * A venit ziua prototip În care am putea să ne înțelegem Despre ceva sfânt. Chiar și o minciună face uneori pui albi Ce
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
spunând: „Nu se mai poate Să ai parte de viață, Căci ai dărâma toate legile iubirii. Nu e bine să te întorci. Dar e bine să te îngropi cântând În pântecul smoalei, devino chiar clocotul ei Prin care zboară satana.” Auzind una ca asta m’am adâncit Ca un fir de plumb în mine, Perpedincular pe bătăile inimii Din care am dat afară Orice alt zgomot. Și i-am iubit singurătatea. * O rumoare din ce alt corp Deodată mă aține? Merg
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
trei zile-n Iași, nu am deschis încă, incredibil!, cărțoiul!! O voi face azi, duminică, imediat ce termin scrisoarea asta începută la șase dimineața, cam pe întuneric. N-am aprins lumina ca să n-o enervez pe Tamara Nikolaevna. Prin geamul deschis aud tramvaiele și ciorile orașului. Cafeaua aburește, am dormit extrem de prost, sînt decis să reîncep lecturile și să-mi cumpăr covrigi calzi din Tîrgul Cucului! * Cînd apare Eliade, cărțile nu ajung în librării, ci se dau după niște liste! Dar asta
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
diafane de sânge coboară spre inelul gleznei. În zadar. Dincolo de perete cineva se preface că nu există, părul albește, ochi-s cuprinși de albeață mâna înmănușată prinde cuibul de viespi de la periferiile vârstei. Midnight Uneori e de ajuns să-i aud respirația spre a fi sigur că trage după ea desișurile nopții, că înoată încă printre smârcurile ei plină de pudoare; Oh, culegând de-atâta timp împreună am adunat hambare întregi de iluzii și toate funcționează încă bine asemenea orologiilor ce
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
mai visează acum odăi, casete? Cel puțin eu, visez, de cînd mă știu, fără nici o cenzură, pizde, nu farfurii!! * Foarte bun titlul ultimului volum al lui Dinescu! Teroarea lui Dinescu exercitată asupra tinerei poezii! Teroarea lui Dinescu exercitată asupra mea! Aud, amintindu-mi de copilărie, o mașină de tăiat lemne, jos, într-o curte. Zgomotul ascuțit al fierăstrăului circular ce intră-n butuci, păcănitul ritmic al motorului. Întotdeauna, toamna, la periferia Iașului sau în centru, începe muzica asta blîndă (aparent stridentă
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
nu mai bate aripi prin veștedul timpului încremenirea așteptării mult rămasă în urmă zadarnic jinduie cărări dezlegătoare încotro coboară spre ce ascunziș nevăzut alinarea luminii? din norul odinioarei în care-am crezut cade pe fruntea clipei nemărginit fluturele cap-de-mort se-aude cum trece prin vămile lumii puterea întunecării Cenușa uitărilor cenușa uitărilor scrisă’n curgerea vremii se-așterne asemenea unui lințoliu pe neliniștea firii nici un ochi nu mai știe vedenia timpului ce-a sfârtecat și-a ars în focuri sălbatice măduva
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
revenit în Iași, cam o treime din scrisoarea zilnică o scriu după-masă, cu lumina albă a sfîrșitului de august pe foaie, cu sufletul împrăștiat pe acoperișurile și pereții caselor zărite prin geamul zgîriat fin! Aș umbla-n neștire pe străzi, aud un fel de murmur fără cuvinte-n mine, ceva ca un plîns ce nu știe cum să-nceapă. Ascut creioanele c-o lene încîlcită-n melancolie, frazele se încheagă greu. Să nu faci nimic, să privești la infinit lumina, doar atît
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
împreună nu a ținut seama de diferența lor de talie: ,, Omul ar trebui/ să fie în față. E mai înalt...” Drumul e în pantă, alunecos și istovitor. Cine ești, omule...?” ar vrea să știe naratorul liric, mai ales când îl aude râzând ,,cu gura lui de roată dărâmată”... Curioasa comparație spune și ea ceva: insul din spate nu-și urmează, nici el, calea naturală - roata lui e ,,dărâmată”, indiferent dacă versul dă de înțeles și că râsul cu pricina scârțâie ca
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
care vocea lirică nu mai izbutește să se facă auzită. Un înger nevăzut, zice autorul în trisagion: ,,stă acolo în lumină,/ și cântă singur bucuros/ un imn ce nu se mai termină”. Ba chiar: ,,cântă atât de tare că n-auzim nimic”... Primele șase versuri din Imnul iubirii țipă dezolanta, manieră: ,,patria credinței”, ,,tărâmurile nădăjduirii”, ,,facla iubirii”, ,,graiul dragostei”. Arareori, câte un fragment te bucură, în treacăt, precum, în origine, pământul văzut ca o roză răstignită: ,,La început a fost pustia
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
sugrumată de cavalerul Tosa”. Ecourile acestei prime reprezentații sunt reținute de ziar într-o notiță din ziarul de a doua zi, prin care se arată că „publicul a primit reprezentațiunile cu simțăminte deosebite. E natural; ni s-a dat să auzim limba japoneză pentru prima oară și persoanele actorilor, precum și jocul lor au avut ceva străin”. Îndeamnă totuși ca „publicul doritor de scene exotice să cerceteze reprezentațiunea”. După cel de-al doilea spectacol, ziarul publică o lungă dare de seamă, mai
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
le îngăduie lucrul acesta. Poate să fie în „dramele” astea o oarecare motivare psihologică - n-am putut urmări cuvintele -, acțiunea dramatică însă nu este în ele”. Limba spectacolului, spune el mai departe, a fost o limbă pe care n-a auzit-o până atunci. A păstrat însă o impresie generală despre ea, ca limbă vocalică: „O mulțime de vocale! Câteva marcate, eufonice. Pe scenă nu se auzeau însă prea multe. Un țâsâit și hârșâit de consonante, o cascadă întreagă, care nu
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
Limba spectacolului, spune el mai departe, a fost o limbă pe care n-a auzit-o până atunci. A păstrat însă o impresie generală despre ea, ca limbă vocalică: „O mulțime de vocale! Câteva marcate, eufonice. Pe scenă nu se auzeau însă prea multe. Un țâsâit și hârșâit de consonante, o cascadă întreagă, care nu mai voia să se sfârșească”. În continuare, cronicarul dramatic stăruie asupra muzicii care însoțea actul scenic. Și aici e de părere că muzica nu a fost
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
a lui Dan Cristea, de constatarea dumneavoastră că proza lui Eminescu e greu de citit, de fotografiile arătate într-un tîrziu, de doamna Sonia Larionovna, de Marius Robescu care la două-trei cuvinte zice „mă”, de ploaia aceea torențială, de mieunăturile auzite de la parter, prin ușa lăsată deschisă, cu un taburet în ea, de absența Denisei și prezența Mașei, de brînza finală! Developarea de-abia are loc! Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 27.VII.1980
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
sînt insule pe pămînt sînt lacuri adevărul iese la suprafață mereu un lac secat o insulă de gheață sînt evenimente pentru care soarele roșește de două ori în aceeași zi “e prea puțin, să-i desfacem contractul” astfel i-am auzit șoptind într-o dimineață o dimineață din acelea în care ieșind te simți ca și cum un ftizic și-ar împrăștia respirația umedă drept pe fața ta ceața începuse să bată spre roșu alt răsărit criminal altă noapte pierdută trecătorii erau rari
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
fi trebuit să arate ca o argintărie fină și scumpă nu era decît un os o coastă acoperită de praf nu știam ce să fac cu ea corpul fusese îngropat demult cine avea nevoie să și-l amintească i-am auzit din nou acum vorbeau tare le simțeam vorbele urcîndu-se pe mine iar undeva sus de tot aveau să înfigă un steag undeva sus de tot unde nici nu mi-aș fi închipuit că exist aerul se umpluse cu urme de
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]