4,413 matches
-
subversivi politic la adăpostul „obscurității” artistice. Din această dilemă nu se putea ieși decît într-un singur fel: tăind nodul gordian și dizolvînd revista. Capitolul IX. „Periferii” avangardiste europene Mișcări artistice novatoare din țări centralși est-europene în publicațiile românești de avangardă din anii ’20 Ecouri maghiare Despre relații mai apropiate ale avangardei românești cu cea maghiară putem vorbi, cu adevărat, numai la Contimporanul, în parte grație relațiilor celor doi lideri ai acesteia — Marcel Iancu și Ion Vinea — cu Lajos Kassák și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
putea ieși decît într-un singur fel: tăind nodul gordian și dizolvînd revista. Capitolul IX. „Periferii” avangardiste europene Mișcări artistice novatoare din țări centralși est-europene în publicațiile românești de avangardă din anii ’20 Ecouri maghiare Despre relații mai apropiate ale avangardei românești cu cea maghiară putem vorbi, cu adevărat, numai la Contimporanul, în parte grație relațiilor celor doi lideri ai acesteia — Marcel Iancu și Ion Vinea — cu Lajos Kassák și Támas Aladár. Simpatizanți comuniști, scriitorii radicali maghiari, în frunte cu poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu poetul și gravorul Kassák, fuseseră nevoiți să se exileze în capitala Austriei - ca urmare a înlăturării Comunei lui Béla Kun și a instaurării regimului Horthy -, unde vor edita revista „activistă” Ma (Astăzi). Un element de legătură între cele două avangarde a fost și pictorul sas Hans Mattis Teutsch, colaborator - între altele - la revista maghiară și la Contimporanul. Despre gruparea Ma, Ov.S. Crohmălniceanu amintea că „nu era străină de principiile pe care le susținea în artă și literatură Der Sturm. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Podlipny, poetul și dramaturgul Endre Karoly, în fine, reporterul și „revoluționarul de profesie” Rodion Markovits. „Vasta corespondență dintre Kassák și Aurel Buteanu (și, nu mă îndoiesc, vasta corespondență dintre Reiter/Liebhard și Kassák) va fi lămuritoare pentru multe din chestiunile avangardei europene”, adaugă Ungureanu (ibid., p. 272). Lăsînd la o parte contribuțiile esențiale din sinteza Krisztinei Passuth despre avangardele central-europene, o bună prezentare a raporturilor existente între cele „două modernisme” maghiare, cel al revistei moderate Nyugatt a lui Ady și Babits
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Kassák și Aurel Buteanu (și, nu mă îndoiesc, vasta corespondență dintre Reiter/Liebhard și Kassák) va fi lămuritoare pentru multe din chestiunile avangardei europene”, adaugă Ungureanu (ibid., p. 272). Lăsînd la o parte contribuțiile esențiale din sinteza Krisztinei Passuth despre avangardele central-europene, o bună prezentare a raporturilor existente între cele „două modernisme” maghiare, cel al revistei moderate Nyugatt a lui Ady și Babits Mihaly (cu dominantă postsimbolistă) și cel activist al revistelor À Tett și Mà (avangardiste, programatice), găsim în capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
evolua în anii ’30 către forme mai moderate de lirism. Încă din declarația de intenții din nr. 37-38, 7 aprilie 1923 („Pentru cetitori și scriitori“), în care își exprima satisfacția de a fi obținut colaborarea a numeroși importanți artiști ai avangardei europene, Ion Vinea anunța că: „Vom primi cronici, articole critice și literare, desene, clișee, gravuri inedite (...) de la grupul scriitorilor unguri refugiați la Viena, strînși în jurul revistei Mà”. Numărul 46 (mai 1924) al Contimporanului — deschis cu „Manifestul activist către tinerime“ — dedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parte, admirația Contimporanului față de mecenatul „bogătașilor unguri”, cîtă vreme acesta e pus în slujba susținerii „artei noui”. Faptul indică, o dată în plus, atitudinea estetică și constructivă — nu doar constructivistă — a revistei lui Vinea și Iancu, departe de dogmatismul „antiburghez” atribuit avangardelor. Finalul notiței trădează însă, acut, complexul de inferioritate autohtonă. În pagina de „revista revistelor“ a numărului 57-58, aprilie 1925, o notiță indică apariția primei reviste de avangardă la Budapesta, după exilul din 1919: „365, director Támas Aladár, Budapest. Arta nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doar constructivistă — a revistei lui Vinea și Iancu, departe de dogmatismul „antiburghez” atribuit avangardelor. Finalul notiței trădează însă, acut, complexul de inferioritate autohtonă. În pagina de „revista revistelor“ a numărului 57-58, aprilie 1925, o notiță indică apariția primei reviste de avangardă la Budapesta, după exilul din 1919: „365, director Támas Aladár, Budapest. Arta nouă fusese interzisă și exilată de guvernele amiralului Horthy. Salutăm prima revistă de avangardă la Budapesta”. Preocupările pentru arta nouă maghiară se amplifică în numărul 59 al Contimporanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revista revistelor“ a numărului 57-58, aprilie 1925, o notiță indică apariția primei reviste de avangardă la Budapesta, după exilul din 1919: „365, director Támas Aladár, Budapest. Arta nouă fusese interzisă și exilată de guvernele amiralului Horthy. Salutăm prima revistă de avangardă la Budapesta”. Preocupările pentru arta nouă maghiară se amplifică în numărul 59 al Contimporanului (28 mai 1925), care găzduiește cel mai consistent grupaj dedicat acesteia. Pe prima pagină — un articol sintetic despre „Arta nouă în Ungaria“, semnat de Lajos Kassák
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai dură cu cît — deși aflat la un moment dat în conflict cu Béla Kun — Kassák a fost acuzat, împreună cu colegii săi, de activism bolșevic. Emigrarea în capitala austriacă a avut însă un rol mai mult decît benefic în „deprovincializarea” avangardei artistice maghiare, mediul cultural german introducînd-o — practic — direct în circuitul european de valori: „Astăzi, nu numai că poporul ungar e încunoștiințat de strădaniile străinătății, dar și lucrările noastre apar în toate limbele în străinătate. Artiști de origine ungară pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pentru ca numărul 70 al revistei (noiembrie 1926) să găzduiască o convorbire intitulată „De vorbă cu poetul ungur Támas Aladár“. Interviul — semnat M.I. (Marcel Iancu) — este, de fapt, o consemnare mai amplă. Avem de această dată o „mărturie” a artiștilor de avangardă întorși pe teritoriul Ungariei, confruntați cu rezistența ostilă a autohtonismului oficial. Interesante sînt, cu deosebire, informațiile despre promovarea artei noi prin „serate literare” și, mai ales, cele despre lecturile din Ion Vinea și despre reprezentarea piesei Le mouchoir de nuages
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revista grupării moderne din Budapesta, a apărut în excelente condițiuni. Pe lîngă cunoscuții și talentații colaboratori, remarcăm o corespondență asupra mișcării moderne americane și un articol semnat de cunoscutul critic Ion Darius, despre arta nouă românească”. Ultima consemnare notabilă despre avangarda maghiară se referă la revista de artă modernă Dokumentum din Budapesta: „este revista ungurească condusă de Kassák. Ultimul număr închină articolul de fond expoziției de arhitectură Werkbund din Stuttgart, cel mai de seamă eveniment ce-l așteaptă lumea modernă. Colaborează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ultimul număr închină articolul de fond expoziției de arhitectură Werkbund din Stuttgart, cel mai de seamă eveniment ce-l așteaptă lumea modernă. Colaborează Prampolini, Milan, Gyula, Nadass, Dery și alții, arhitectură de Forgó Pàl” (nr. 76). Ecouri poloneze Dacă ecourile avangardei maghiare în România privesc în special poezia (și, în mai mică măsură, artele plastice), lucrurile stau altfel în ce privește avangarda poloneză. Revistele românești de avangardă din anii ’20 (și, de această dată, în special Contimporanul) consemnează apariții de reviste și manifestări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
așteaptă lumea modernă. Colaborează Prampolini, Milan, Gyula, Nadass, Dery și alții, arhitectură de Forgó Pàl” (nr. 76). Ecouri poloneze Dacă ecourile avangardei maghiare în România privesc în special poezia (și, în mai mică măsură, artele plastice), lucrurile stau altfel în ce privește avangarda poloneză. Revistele românești de avangardă din anii ’20 (și, de această dată, în special Contimporanul) consemnează apariții de reviste și manifestări artistice poloneze, ponderea avînd-o, aici, artele plastice, sculptura și, în special, arhitectura, mult mai puțin poezia. Numărul 45 semnalează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Milan, Gyula, Nadass, Dery și alții, arhitectură de Forgó Pàl” (nr. 76). Ecouri poloneze Dacă ecourile avangardei maghiare în România privesc în special poezia (și, în mai mică măsură, artele plastice), lucrurile stau altfel în ce privește avangarda poloneză. Revistele românești de avangardă din anii ’20 (și, de această dată, în special Contimporanul) consemnează apariții de reviste și manifestări artistice poloneze, ponderea avînd-o, aici, artele plastice, sculptura și, în special, arhitectura, mult mai puțin poezia. Numărul 45 semnalează revista Blok din Varșovia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Numărul 45 semnalează revista Blok din Varșovia cu o mențiune „constructivistă” (Blok Henry Stazewski. ul. Wspolna 20 m. 39 Warșovia. L’art l’oeuvre d’un effort colectif, volontaire, conscient). Numărul 48 (octombrie 1924) al Contimporanului — imediat următor celui dedicat avangardei maghiare — reproduce, pe o întreagă pagină, un articol semnat de artistul plastic M. Szczuka, „Mișcarea artistică în Polonia“. Tradus defectuos, textul (datat „Warșovia, 1924”) este un portret fizionomic și o istorie comprimată a artei moderne poloneze, sistematizată „pe puncte”. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
public și pentru prima oară problemele formale de artă. Defectele lor sînt o construcție insuficientă, lipsă de ordine și de moderație, lipsa unui program clar și hotărît, și prea mult loc sentimentalismului. Cu alte cuvinte, mai degrabă expresioniști”. Deosebirea față de avangarda românească a anilor ’20 stă, din nou, în asumarea fermă, „angajată” a poziției politice, inseparabilă de cea artistică: „Meritul celor dela Blok este o definiție precisă și clară a postulatelor de avantgardă (...) o noutate pentru societatea poloneză. Am pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Stuttgart — „expoziția de proiecte și modele de arhitectură nouă din Varșovia, unde a precumpănit conducerea ideei puriste rusești cu acel gust de uzină proletară în orice casă sau palat urban”. Contimporanul va reveni asupra culturii poloneze, însă nu pe coordonatele avangardei, ci — dimpotrivă — pe cele „conservatoare” ale promovării artei naționale în străinătate. La rubrica „N.c.r.” a numărului 79 apare, sub semnătura R.D. (Romulus Dianu), un comentariu destul de amplu, intitulat „Marya Kasterska și Polonia“, în care noul coredactor face elogiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și, mai ales, arhitectura. Revistele conduse de artistul plastic și animatorul praghez Karel Teige — ex. Stauba (Edificiul, publicație de artă și arhitectură) sau Disk — sînt menționate cu regularitate încă de la transformarea explicită a revistei românești în organ al artei de avangardă. La rubrica de „reviste” a nr. 47 este semnalat — fără alte comentarii — „Zone pamflet internațional ceh”. În nr. 48 e „listată” revista Pasmo, director Cetnik, Praga, căreia în numerele viitoare îi vor fi rezervate și reclame. Nr. 49 conține prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
formei”. Mai substanțială și oarecum „panoramică”, semnalarea numărului 13-14 din Pasmo (în Contimporanul, nr. 60, septembrie 1925) conține prima referire la Roman Iacobson — membru marcant al școlii lingvistice de la Praga — prezentarea incluzînd, în final, și o observație comparatistă privind înrudirea avangardei cehe cu cea germană: „Text de Roman Iacobson, Otto Nebel, Sarvilar Seifert, Hans Richter, Et. Haluza, Fr. Halas, Elie Faure, Sclorkij, arhitectură de Mies von der Rohe, de Carbusier (sic!), Eygen Linharts, Heytum, Adolf Loos. Fotografii de Rosler. Picturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cea germană: „Text de Roman Iacobson, Otto Nebel, Sarvilar Seifert, Hans Richter, Et. Haluza, Fr. Halas, Elie Faure, Sclorkij, arhitectură de Mies von der Rohe, de Carbusier (sic!), Eygen Linharts, Heytum, Adolf Loos. Fotografii de Rosler. Picturi de Teige, Matulka. Avangarda cehă vădește înrudiri apropiate cu cea germană”. Următoarele semnalări ale publicației ies, cumva, din zona arhitecturală către poezia unor importanți reprezentanți ai avangardei cehe: „Pasmo 1-2 revista modernă cehă, publică articole de Cerik, Ribemont d’Essaignes, urbanism de Malespine, clișee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
der Rohe, de Carbusier (sic!), Eygen Linharts, Heytum, Adolf Loos. Fotografii de Rosler. Picturi de Teige, Matulka. Avangarda cehă vădește înrudiri apropiate cu cea germană”. Următoarele semnalări ale publicației ies, cumva, din zona arhitecturală către poezia unor importanți reprezentanți ai avangardei cehe: „Pasmo 1-2 revista modernă cehă, publică articole de Cerik, Ribemont d’Essaignes, urbanism de Malespine, clișee după teatrul lui Altman (Rusia), Cerny, Sima, Koch, Picasso etc. etc.” (Contimporanul, nr. 63). „Pasmo, Cehoslovacia, director Cernic, K. Teige. Articol despre cabaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Halas și J. Seifert” (Contimporanul, nr. 64). „Pasmo 8 dir. A. Cernik, Praga. Poezii de Seifert, articole de Nezval, Frejka, Honzi, Barian” (Contimporanul, nr. 67, 1 iunie 1926). După această ultimă prezentare a revistei Pasmo, singura publicație cehă de avangardă aflată în atenția „contimporanilor” va fi Horizont. Prezentarea (entuziastă a) primului număr în Contimporanul, 73, februarie 1927, ține să arate - pedagogic - că „Printre micile popoare din răsăritul Europei, Cehoslovacii s’au făcut cunoscuți încă dinainte de independența lor ca popor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
experimentală pentru a găsi principial cea mai potrivită soluție. Numesc acum numai colonia de locuințe experimentale din Brno (?), care a fost clădită anul acesta cu prilejul expoziției jubiliare de către cîțiva arhitecți cehi moderni”. Ecouri ruse, sîrbe și slovene Contactul cu avangarda rusă are loc prin intermediul revistelor occidentale, italiene, franceze sau germane. Nu vom întîlni în publicațiile noastre avangardiste nici o referință la David Burliuk, Krucionîh, Hlebnikov, de pildă, blocajul informațional fiind cauzat — după toate probabilitățile — și de politica de blocadă a statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
între zaum și Dada „poeme dramatique in Zaoum — Iliazd. Un volum miraculos de cea mai nouă factură și de un modernism ultim. Georges Ribemont Dessaignes ne recomandă pe autor ca șeful școalei Dada din Moscova”. Principalele puncte de contact cu avangarda rusă/sovietică sînt reprezentate totuși de teatru (pe linie futuristo-constructivistă, prin experiențele lui Meyerhold și Tairoff) și de artele plastice (pe linia „purismului” constructivist și a suprematismului). Contimporanul a publicat reproduceri ale unor lucrări de G. Anenkoff (machetă p. Gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]