2,378 matches
-
Alexandru "Dudu" Frim (n. 9 martie 1908, Râmnicu Sărat - d. ?) este un aviator și bober român, care a concurat în cadrul competițiilor de bob din anii '30 ai secolului al XX-lea. A fost fiul lui Constantin Frim, un ofițer născut la Botoșani și a Alexandrinei Frim, o rudă de-a domnitorului Alexandru Ioan
Alexandru Frim () [Corola-website/Science/315384_a_316713]
-
arhitecturale alese în urma unei acțiuni organizate de "NewSevenWonders Foundation" în anul 1999 cu scopul de a se dă o replică modernă celor "Șapte minuni ale lumii antice". Inițiativa a aparținut lui Bernard Weber Jr., filozof, producător de filme și fost aviator canadian, în colaborare cu întreprinderea de marketing "Deureka". UNESCO a anunțat într-un comunicat că nu este implicată în această acțiune, contrar convingerii multor persoane. Bernard Weber este cunoscut nu numai pentru această inițiativă, ci și pentru relațiile internaționale pe
Șapte noi minuni ale lumii () [Corola-website/Science/315416_a_316745]
-
1950 în zona Indiană Harbor) Indiană, Vraciu a copilărit în România. Tatăl său era originar din Poiana Sibiului, iar mama din Sebeșul Săsesc. La începutul anilor 1941 a absolvit Universitatea DePauw iar în luna iunie Vraciu s-a înrolat că aviator în Marină Militară a Statelor Unite ale Americii. Vraciu în 1942 august a fost mobilizat că sublocotenent al Marinei Statelor Unite ale Americii. La sfârșitul lunii martie 1943 a fost mutat la Escadrila șase de avioane de vânătoare (VF-6), sub comanda lt.comandor Edward "Butch" O
Alexander Vraciu () [Corola-website/Science/316371_a_317700]
-
SUA, Vraciu a cerut să fie trimis în lupta și astfel a fost mutat împreună cu escadrila VF-16 pe on USS "Lexington". Până la mijlocul lunii iunie avea la activ 12 avioane inamice doborâte, la timpul respectiv acesta fiind un record al aviatorilor de pe nave. Ziua în care Vraciu a repurtat cel mai mare succes ca pilot a fost în timpul primei Bătălii din Marea Filipinelor, zi cunoscută de asemenea și că „Marea vânătoare de curcani din insulele Mariane” în data de 19 iunie
Alexander Vraciu () [Corola-website/Science/316371_a_317700]
-
USS Tennessee(BB-43) ca ofițer de baterie. În anul 1920 s-a înscris la școala de piloți, unde în 1921 a pilotat pentru prima oara un Curtiss Model N timp de douăzeci de minute. I s-a acordat titlul de aviator naval în data de 11 august 1921. Datorită competenței, în două luni a primit comandă escadrilei nr.3 la Pensacola. În 1923 a servit ca pilot de teste. În 1936 a ajuns ofițer de aviație pe portavionul USS Yorktown (CV-5
Clifton Sprague () [Corola-website/Science/325458_a_326787]
-
dintre costumele sale). Pe vapor are loc o altă scenă memorabilă în care o mulțime de oameni se înghesuie în strâmta cabina a lui Otis. În New York, pentru a proteja identitatea lor, cei trei pasageri clandestini pretind să sunt trei aviatori celebri (cărora le-a tăiat bărbile). Ei sunt forțați să țină un discurs la primărie, cu toate acestea, deoarece Harpo este mut, el nu reușește să facă acest lucru și se apucă să bea un pahar de apă după altul
O noapte la operă () [Corola-website/Science/325895_a_327224]
-
de Centrul Național al Cinematografiei. Categorisind filmele lui Francisc Munteanu drept axate pe subiecte realiste desuete și pline de „schematism și artificialitate” , criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Zbor periculos" este „un alt film despre aviatori scris de un aviator”, concluzionând metaforic însă că „moara macină din nou în gol”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Doi piloți, puși sub interdicție de către superiori din cauza unui zbor riscat, se
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
Cinematografiei. Categorisind filmele lui Francisc Munteanu drept axate pe subiecte realiste desuete și pline de „schematism și artificialitate” , criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Zbor periculos" este „un alt film despre aviatori scris de un aviator”, concluzionând metaforic însă că „moara macină din nou în gol”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Doi piloți, puși sub interdicție de către superiori din cauza unui zbor riscat, se reabilitează în înfruntarea cu
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
Lillian Gilbreth. Odată cu debutul primului război mondial, multe echipamente sofisticate au fost dezvoltate. Incapacitatea personalului de a utiliza astfel de sisteme a dus la o creștere a interesului în capacitatea umană. Anterior, accentul pe psihologia aviației a fost pe pus aviator. Dar cu timpul a progresat focusarea pe aeronavă, în special pe designul controlului și afișării, efectele factorilor de altitudine asupra pilotului. Războiul a văzut apariția cercetării aeromedicale și nevoia de metodelor de măsurare și testare. Totuși, războiul nu a creat
Factorul uman () [Corola-website/Science/325929_a_327258]
-
Byrd multe laude, precum și Medalia de Onoare, precum și fonduri pentru următoarele tentative de a zbura peste Polul Sud. Din 1926 și până în 1996, au existat controverse și îndoieli cu privire la veridicitatea reușitei lui Byrd de a ajunge deasupra Polului Nord. În 1958, aviatorul și exploratorul american de origine norvegiană Bernt Balchen a pus sub semnul întrebării succesul lui Byrd pe baza experienței sale cu privire la viteza avionului. În 1971, Balchen a speculat că Byrd ar fi călătorit în cerc, fără țintă, fără a vedea
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
non stop peste Oceanul Atlantic. Byrd a anunțat că avea susținere din partea companiei „American Trans-Oceanic Company, Inc.”, înființată în 1914 de Rodman Wanamaker în scopul de a construi avionul care să efectueze lunga călătorie. Byrd a fost unul din mai mulți aviatori care au încercat să câștige Premiul Orteig în 1927 pentru primul zbor fără oprire între Statele Unite și Franța. Zborul său a fost sponsorizat de proprietarul de lanț de magazine Rodman Wanamaker. Din nou, Byrd l-a numit pe Floyd Bennett
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
în politică. Această atitudine l-a determinat pe Antonescu să-l mențină în funcție și după înlăturarea legionarilor de la putere. În anul 1941, curând după începerea razboiului, Manole Stroici a primit o nouă însărcinare de mare răspundere: instructor general al aviatorilor de vânătoare. Desigur, în atribuirea noii funcții, s-a ținut seama de performanțele fostului campion de tir. Instalarea la putere a regimului comunist avea să-i aducă lui Manole Stroici, pentru tot restul vieții, un lung șir de persecuții, umilințe
Manole Stroici () [Corola-website/Science/323614_a_324943]
-
Eugene Burton Ely (n. 21 octombrie 1886 - d. 19 octombrie 1911) a fost un aviator american, pionier al aviației, considerat a fi primul care a realizat o decolare și o aterizare pe un vas. Ely s-a născut la Williamsburg, Iowa și a crescut în Davenport, Iowa. A absolvit Universitatea Statului Iowa în 1904. După
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
crucișătorului ușor USS "Birmingham". Imediat ce a terminat de parcurs platforma de 25 m lungime, aeroplanul a început să cadă, iar roțile au atins apa; după aceea, s-a ridicat. Ochelarii lui Ely au fost acoperiți cu stropi de apă, iar aviatorul a aterizat rapid pe o plajă în loc să facă o tură a portului și să aterizeze la Norfolk Navy Yard, așa cum se stabilise. În urma acestui zbor, Ely a fost făcut locotenent al Gărzii Naționale din California pentru a deveni eligibil pentru
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
Tanforan din San Bruno, California și a aterizat pe "Pennsylvania", aceasta fiind prima aterizare reușită la bordul unei nave. Acest zbor a fost și primul care a folosit un sistem de apuntizare cu cârlig, proiectat și construit de circarul și aviatorul Hugh Robinson. Ely a spus unui reporter: „A fost destul de ușor. Cred că treaba se poate face cu succes de nouă ori din oricare zece încercări.” Ely a comunicat cu Marina Statelor Unite, cerând să fie angajat, dar aviația navală americană
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
dar și-a rupt gâtul și a murit după câteva minute. Trupul său a fost adus în orașul natal pentru înmormântare. La 16 februarie 1933, Congresul i-a acordat lui Ely decorația Distinguished Flying Cross post-mortem, pentru „realizări extraordinare ca aviator civil pionier și pentru semnificativa contribuție adusă dezvoltării aviației în Marina Statelor Unite.” O expoziție de avioane navale retrase din uz de la baza aeriană navală Norfolk din Virginia poartă numele lui Ely, iar la Newport News, Virginia, a fost instalat un
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
(în ) este un film american din 1982 care relatează povestea unui ofițer aviator candidat din U.S. Navy, care vine în conflict cu sergentul de artilerie , care îl antrenează. Filmul a fost regizat de Taylor Hackford după scenariul scris de Douglas Day Stewart și a fost produs de Lorimar Productions pentru Paramount Pictures. Rolurile
Ofițer și gentleman () [Corola-website/Science/325624_a_326953]
-
său Byron (Robert Loggia), un asistent de șef de echipajîn U.S. Navy, de la începutul adolescenței, după ce mama lui Zack s-a sinucis. Sperând să urmeze o viață diferită de cea a tatălui său, Zack se înrolează la Școala de Ofițeri Aviatori ai Marinei. Zack și colegii său candidați sunt "primiți" de către instructorul-șef Emil Foley (Louis Gossett, Jr.), sergentul de artilerie din Marină. Foley le spune în mod clar că programul este conceput pentru a elimina cât mai mulți potențiali cadeți
Ofițer și gentleman () [Corola-website/Science/325624_a_326953]
-
casa lui Lynette și o cere în căsătorie. Ea îl refuză, dar nu înainte de a mărturisi că nu era însărcinată. Ea voia ca el să absolve programul de pregătire pentru a-și îndeplini visul de a se mărita cu un aviator și îl blestemă pentru că a abandonat. Mai târziu, Zack și Paula vin să o vadă pentru a afla unde ar putea fi Sid. Descurajat că a fost respins de Lynette, Sid se duce într-o cameră de motel și se
Ofițer și gentleman () [Corola-website/Science/325624_a_326953]
-
avionul. Loc-Nar-ul intră în avion și transformă cadavrele în zombie, acestea îl omoară pe copilot și-l atacă pe pilot. Pilotul scapă aruncându-se afară cu o parașută. Însă aterizează pe o insulă, un adevărat cimitir de avioane, unde toți aviatorii au fost transformați în zombie. Bazat pe o poveste și artă originală de Angus McKie. Un om de știință (Dr. Anrack) ajunge la Pentagon pentru o reuniune de urgență din cauza unor mutații misterioase care afectează Statele Unite. La reuniune, medicul încearcă
Heavy Metal (film) () [Corola-website/Science/325849_a_327178]
-
avioane în prima zi de luptă. Pierderile americane au fost ușoare, au fost pierdute aproximativ aproximativ treizeci de avioane. Daune navelor americane au fost minime. Cei mai mulți dintre cei care au scăpat cu succes de avioanele de vânătoare americane au fost aviatori care au fost veterani al agresiunii japonez cu o vechime de șase luni de la începutul războiului din Pacific, campania din Pacificul de sud și supraviețuitorii Bătăliei de la Midway. La 08:16 submarinul "USS Albacore" a reperat grupul de portavioane al
Bătălia din Marea Filipinelor () [Corola-website/Science/325075_a_326404]
-
torpile, dintre care trei au lovit "Shōkaku". Grav avariat, portavionul s-a oprit. Mai târziu o bombă aviatică a produs o explozie uriașă, care a rupt nava în bucăți. Portavionul s-a răsturnat, ducând în adâncuri 1.263 marinari și aviatori. Au fost 570 supraviețuitori, printre care căpitanul "Hiroshi Matsubara". Între timp, portavionul "Taiho" a căzut victimă nepriceperii. Un ofițer neexperimentat încercând să scoată fumul din portavion cu sistemul de ventilație dat la maxim, a umplut nava cu vapori explozivi proveniți
Bătălia din Marea Filipinelor () [Corola-website/Science/325075_a_326404]
-
a fost reperat de avioanele de patrulare și nici unde. La 16:05, a primit un raport mai clar și Mitscher a decis să lanseze un atac de mare anvergură, chiar dacă până la apus mai erau doar 75 de minute și aviatori săi în mod normal, nu aterizau pe portavion pe timp de noapte pentru a evita eventualele pierderi cauzate de accidente în timpul aterizării. Atacul a fost pornit la ora 18:30. Ozawa a trimis foarte puține avioane să intercepteze americanii - nu
Bătălia din Marea Filipinelor () [Corola-website/Science/325075_a_326404]
-
Buclă Thach /ThachWeave sau Beam Defense Position este o manevră de luptă aeriană dezvoltat de aviatorul Marinei Militare Americane (UȘ Navy) John Smith "Jimmy" Thach imediat după ce SUA a intrat în cel de al Doilea Război Mondial. John Smith "Jimmy" Thach a auzit în 22 septembrie 1941 despre un raport al Spionajului Flotei Aeriene SUA despre
Thach Weave () [Corola-website/Science/325108_a_326437]
-
Dibb și a tras în burtă avionului inamic care se apropia, pana acesta a luat foc. Destul de repede această manevră a devenit un standard printre piloții UȘ Navy și a fost adoptată și de piloții Forțelor Aeriene ale SUA (USAAF). Aviatorii Marinei care zburau pe Wildcat-uri de pe aeroportul Henderson Field din insula Guadalcanal au adoptat de asemenea Buclă Thach/. Piloții japonezi ale Zero-urilor care zburau de la Rabaul la început au fost încurcați de această tactică de luptă. Saburō Sakai, faimosul
Thach Weave () [Corola-website/Science/325108_a_326437]