14,396 matches
-
acesta constituie un mijloc de a asigura stabilitatea și coeziunea socială, prin Îndepărtarea individului care seamănă dezordinea. O poveste lungă Azilul este, la origine, un loc de refugiu În care inamicul nu are dreptul să intre. În Antichitate, dreptul de azil era foarte des Întrebuințat și avea un caracter sacru: zeii Îl apărau pe individul care intra În căutarea protecției Într-un templu Închinat unei anumite divinități. Mai târziu, acest drept a căpătat o formă laică. Cum fiecare cetate era pusă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
căutarea protecției Într-un templu Închinat unei anumite divinități. Mai târziu, acest drept a căpătat o formă laică. Cum fiecare cetate era pusă și ea sub protecția unui zeu sau a unei zeițe, autoritățile puteau, În numele respectivei divinități, să acorde azil pe teritoriul lor. S-a trecut astfel de la azilul strict religios, limitat la locurile de cult, la un azil pe jumătate religios și pe jumătate civil, care se Întindea pe ansamblul unui teritoriu dat. O etapă ulterioară consfințește trecerea de la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Mai târziu, acest drept a căpătat o formă laică. Cum fiecare cetate era pusă și ea sub protecția unui zeu sau a unei zeițe, autoritățile puteau, În numele respectivei divinități, să acorde azil pe teritoriul lor. S-a trecut astfel de la azilul strict religios, limitat la locurile de cult, la un azil pe jumătate religios și pe jumătate civil, care se Întindea pe ansamblul unui teritoriu dat. O etapă ulterioară consfințește trecerea de la dreptul de azil personal la un drept de azil
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fiecare cetate era pusă și ea sub protecția unui zeu sau a unei zeițe, autoritățile puteau, În numele respectivei divinități, să acorde azil pe teritoriul lor. S-a trecut astfel de la azilul strict religios, limitat la locurile de cult, la un azil pe jumătate religios și pe jumătate civil, care se Întindea pe ansamblul unui teritoriu dat. O etapă ulterioară consfințește trecerea de la dreptul de azil personal la un drept de azil statal. Protecția principilor prezenta, În general, un caracter strict personal
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lor. S-a trecut astfel de la azilul strict religios, limitat la locurile de cult, la un azil pe jumătate religios și pe jumătate civil, care se Întindea pe ansamblul unui teritoriu dat. O etapă ulterioară consfințește trecerea de la dreptul de azil personal la un drept de azil statal. Protecția principilor prezenta, În general, un caracter strict personal, fiind adesea o expresie a diplomației sau a unor simple considerații de politică conjuncturală: așa se explică de ce i-a acordat Ludovic al XIV
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
azilul strict religios, limitat la locurile de cult, la un azil pe jumătate religios și pe jumătate civil, care se Întindea pe ansamblul unui teritoriu dat. O etapă ulterioară consfințește trecerea de la dreptul de azil personal la un drept de azil statal. Protecția principilor prezenta, În general, un caracter strict personal, fiind adesea o expresie a diplomației sau a unor simple considerații de politică conjuncturală: așa se explică de ce i-a acordat Ludovic al XIV-lea ospitalitate, În Alsacia, tânărului Stanislas
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
personal, fiind adesea o expresie a diplomației sau a unor simple considerații de politică conjuncturală: așa se explică de ce i-a acordat Ludovic al XIV-lea ospitalitate, În Alsacia, tânărului Stanislas Lezcinski, care fugise din Polonia ocupată de ruși. Dimpotrivă, azilul acordat de o cetate era În general colectiv. Strasbourg, renumit pentru toleranța sa, a primit adesea nonconformiști persecutați. În societățile actuale este dominantă concepția civilă, cu urme ale concepției religioase. Dreptul de azil a devenit un drept al statului, căci
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fugise din Polonia ocupată de ruși. Dimpotrivă, azilul acordat de o cetate era În general colectiv. Strasbourg, renumit pentru toleranța sa, a primit adesea nonconformiști persecutați. În societățile actuale este dominantă concepția civilă, cu urme ale concepției religioase. Dreptul de azil a devenit un drept al statului, căci astăzi se consideră că Întreg teritoriul unui stat este „zonă de azil”. Azilul a căpătat un caracter laic și politic și constituie unul dintre elementele ce compun suveranitatea teritorială a statului gazdă. Totuși
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
toleranța sa, a primit adesea nonconformiști persecutați. În societățile actuale este dominantă concepția civilă, cu urme ale concepției religioase. Dreptul de azil a devenit un drept al statului, căci astăzi se consideră că Întreg teritoriul unui stat este „zonă de azil”. Azilul a căpătat un caracter laic și politic și constituie unul dintre elementele ce compun suveranitatea teritorială a statului gazdă. Totuși, mai există și locuri precise În care indivizii pot cere azil, cum sunt sediile ambasadelor sau consulatelor ori ă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sa, a primit adesea nonconformiști persecutați. În societățile actuale este dominantă concepția civilă, cu urme ale concepției religioase. Dreptul de azil a devenit un drept al statului, căci astăzi se consideră că Întreg teritoriul unui stat este „zonă de azil”. Azilul a căpătat un caracter laic și politic și constituie unul dintre elementele ce compun suveranitatea teritorială a statului gazdă. Totuși, mai există și locuri precise În care indivizii pot cere azil, cum sunt sediile ambasadelor sau consulatelor ori ă reminiscență
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că Întreg teritoriul unui stat este „zonă de azil”. Azilul a căpătat un caracter laic și politic și constituie unul dintre elementele ce compun suveranitatea teritorială a statului gazdă. Totuși, mai există și locuri precise În care indivizii pot cere azil, cum sunt sediile ambasadelor sau consulatelor ori ă reminiscență a azilului sacru sau religios ă bisericile (cum este biserica Saint-Bernard pentru imigranții clandestini În Franța) și, În sfârșit, Universitatea. Însă acordarea de azil poate fi considerată un gest dușmănos. Având
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
căpătat un caracter laic și politic și constituie unul dintre elementele ce compun suveranitatea teritorială a statului gazdă. Totuși, mai există și locuri precise În care indivizii pot cere azil, cum sunt sediile ambasadelor sau consulatelor ori ă reminiscență a azilului sacru sau religios ă bisericile (cum este biserica Saint-Bernard pentru imigranții clandestini În Franța) și, În sfârșit, Universitatea. Însă acordarea de azil poate fi considerată un gest dușmănos. Având În vedere riscurile politice și militare pe care le comportă, statele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
locuri precise În care indivizii pot cere azil, cum sunt sediile ambasadelor sau consulatelor ori ă reminiscență a azilului sacru sau religios ă bisericile (cum este biserica Saint-Bernard pentru imigranții clandestini În Franța) și, În sfârșit, Universitatea. Însă acordarea de azil poate fi considerată un gest dușmănos. Având În vedere riscurile politice și militare pe care le comportă, statele și-au rezervat Întotdeauna dreptul de a refuza azilul. Încă din Antichitate, cetățile au stabilit Înțelegeri reciproce conform cărora, pe lângă cazurile de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Saint-Bernard pentru imigranții clandestini În Franța) și, În sfârșit, Universitatea. Însă acordarea de azil poate fi considerată un gest dușmănos. Având În vedere riscurile politice și militare pe care le comportă, statele și-au rezervat Întotdeauna dreptul de a refuza azilul. Încă din Antichitate, cetățile au stabilit Înțelegeri reciproce conform cărora, pe lângă cazurile de acordare de azil, fugarii puteau fi și predați. Acestea au fost primele acorduri de extrădare, extrădarea fiind contrariul azilului. Azilul Îl apără pe fugar; extrădarea constă În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
considerată un gest dușmănos. Având În vedere riscurile politice și militare pe care le comportă, statele și-au rezervat Întotdeauna dreptul de a refuza azilul. Încă din Antichitate, cetățile au stabilit Înțelegeri reciproce conform cărora, pe lângă cazurile de acordare de azil, fugarii puteau fi și predați. Acestea au fost primele acorduri de extrădare, extrădarea fiind contrariul azilului. Azilul Îl apără pe fugar; extrădarea constă În predarea acestuia În mâinile autorităților de care fuge. Până În secolul al XVII-lea, dreptul de azil
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și-au rezervat Întotdeauna dreptul de a refuza azilul. Încă din Antichitate, cetățile au stabilit Înțelegeri reciproce conform cărora, pe lângă cazurile de acordare de azil, fugarii puteau fi și predați. Acestea au fost primele acorduri de extrădare, extrădarea fiind contrariul azilului. Azilul Îl apără pe fugar; extrădarea constă În predarea acestuia În mâinile autorităților de care fuge. Până În secolul al XVII-lea, dreptul de azil constituia regula pentru infracțiunile de drept comun, În timp ce extrădarea era regula pentru infracțiunile politice. Revocarea edictului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au rezervat Întotdeauna dreptul de a refuza azilul. Încă din Antichitate, cetățile au stabilit Înțelegeri reciproce conform cărora, pe lângă cazurile de acordare de azil, fugarii puteau fi și predați. Acestea au fost primele acorduri de extrădare, extrădarea fiind contrariul azilului. Azilul Îl apără pe fugar; extrădarea constă În predarea acestuia În mâinile autorităților de care fuge. Până În secolul al XVII-lea, dreptul de azil constituia regula pentru infracțiunile de drept comun, În timp ce extrădarea era regula pentru infracțiunile politice. Revocarea edictului de la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
azil, fugarii puteau fi și predați. Acestea au fost primele acorduri de extrădare, extrădarea fiind contrariul azilului. Azilul Îl apără pe fugar; extrădarea constă În predarea acestuia În mâinile autorităților de care fuge. Până În secolul al XVII-lea, dreptul de azil constituia regula pentru infracțiunile de drept comun, În timp ce extrădarea era regula pentru infracțiunile politice. Revocarea edictului de la Nantes, În 1685, a inaugurat tradiția modernă a azilului În Europa, obligând 250000 de protestanți francezi (hughenoți) să-și părăsească patria. Noua politică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acestuia În mâinile autorităților de care fuge. Până În secolul al XVII-lea, dreptul de azil constituia regula pentru infracțiunile de drept comun, În timp ce extrădarea era regula pentru infracțiunile politice. Revocarea edictului de la Nantes, În 1685, a inaugurat tradiția modernă a azilului În Europa, obligând 250000 de protestanți francezi (hughenoți) să-și părăsească patria. Noua politică l-a determinat pe marchizul de Brandenburg să adopte edictul de la Postdam, prin care hughenoții primeau autorizația de a se stabili pe teritoriile sale. După Revoluția
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
edictul de la Postdam, prin care hughenoții primeau autorizația de a se stabili pe teritoriile sale. După Revoluția de la 1789, refugiații politici au devenit mai numeroși decât cei care fugeau din calea persecuțiilor religioase. La ora actuală, nu se mai acordă azil pentru infracțiunile de drept comun, iar extrădarea din motive politice nu mai este o regulă. Totuși, nu se poate spune nici că azilul politic se acordă Întotdeauna. Franța, teritoriu de azil Înainte de 1914, Franța, moderat solicitată, a răspuns Întotdeauna solicitărilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai numeroși decât cei care fugeau din calea persecuțiilor religioase. La ora actuală, nu se mai acordă azil pentru infracțiunile de drept comun, iar extrădarea din motive politice nu mai este o regulă. Totuși, nu se poate spune nici că azilul politic se acordă Întotdeauna. Franța, teritoriu de azil Înainte de 1914, Franța, moderat solicitată, a răspuns Întotdeauna solicitărilor celor oprimați. Însă reputația sa de „teritoriu de azil” s-a format În perioada dintre cele două războaie mondiale. În anii ’30, se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
persecuțiilor religioase. La ora actuală, nu se mai acordă azil pentru infracțiunile de drept comun, iar extrădarea din motive politice nu mai este o regulă. Totuși, nu se poate spune nici că azilul politic se acordă Întotdeauna. Franța, teritoriu de azil Înainte de 1914, Franța, moderat solicitată, a răspuns Întotdeauna solicitărilor celor oprimați. Însă reputația sa de „teritoriu de azil” s-a format În perioada dintre cele două războaie mondiale. În anii ’30, se găseau aici circa 120000 de ruși și 70000
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
motive politice nu mai este o regulă. Totuși, nu se poate spune nici că azilul politic se acordă Întotdeauna. Franța, teritoriu de azil Înainte de 1914, Franța, moderat solicitată, a răspuns Întotdeauna solicitărilor celor oprimați. Însă reputația sa de „teritoriu de azil” s-a format În perioada dintre cele două războaie mondiale. În anii ’30, se găseau aici circa 120000 de ruși și 70000 de armeni exilați. Pe măsură ce se apropia cel de-al doilea război mondial, acestora li s-au adăugat Între
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
populație de 38 de milioane de locuitori, ceea ce plasa Franța pe primul loc Între țările de refugiu. Această poziție a fost consecința situării ei geografice și a alegerii exilaților, deși statul francez mai curând a acceptat decât a dorit acest azil masiv. Legislația vremii a urmat fluctuațiile politicilor guvernamentale și ale opiniei publice. Azilul se definește ca o protecție acordată de un stat unui individ. Este așadar un drept care ține de principiul suveranității statelor, care sunt libere să primească pe teritoriul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Între țările de refugiu. Această poziție a fost consecința situării ei geografice și a alegerii exilaților, deși statul francez mai curând a acceptat decât a dorit acest azil masiv. Legislația vremii a urmat fluctuațiile politicilor guvernamentale și ale opiniei publice. Azilul se definește ca o protecție acordată de un stat unui individ. Este așadar un drept care ține de principiul suveranității statelor, care sunt libere să primească pe teritoriul lor pe cine doresc. Acest drept, deși recunoscut ca principiu moral, a rămas
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]