2,305 matches
-
aceeași persoană, și a procedării latiniștilor și a celei a analogiștilor - dovedește că scriitorii beletriști nu prea aveau o idee clară de diferitele sisteme lingvistice, ci le confundau pe toate în o singură și mare babilonie ridicolă, pe care o azvârleau în spinarea acelora care trebuiau să zugrăvească tagma stricătorilor de limbă și a croitorilor de limbi noi românești. Pe lângă multele cauze, pentru care tipurile lui Alecsandri nu sunt vii, o cauză, când e vorba de stricătorii de limbă, e și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Trei persoane o țineau: de umeri, de peste burtă și de picioare. Și Dumnezeu m-a Încercat În fel și chip, și a ajuns să nu mai suporte nimeni s-o țină, și singură a trebuit s-o țin..., și mă azvârlea În sus, așa putere avea... Îi băgam imediat călușul În gură, să nu-și muște limba... Și, după ce Îi trecea, mă Întreba: „Ce? Ce s-a Întâmplat? Ce-i cu mine?”. „Nimic”, ziceam, „ți-a fost rău.” Ce să-i
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era oprită, avea brigadier și se știa. „Rămâi În poartă!” Și În poartă Îți dădea o bataie la palmă cu ghioaga, ca a doua zi să faci norma. Și eram șase inși: doi În groapă și patru la roabă... doi azvârlea cu lopata... și trebuiai să sui tocmai sus, că făceai schela... Și uite așa am dus-o... Și de acolo ne-a schimbat la Poarta Albă, la Periprava. La Periprava cum a fost? Ne-a dus cu vaporul și dă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la fund și dă-i drumul... Nu spunea că cine Îl bătea... La Periprava cum erau bătăile? Bătăile erau dese, era strict, nu puteai să te apleci la un chiștoc. Militarii mai treceau, mai fuma’ juma’ de țigară și o azvârleau, și erau copchilandri din ăștia ca mine care se repedea după țigări, și dacă vreea militaru’ și avea inimă bună Îți dădea, dacă nu, te scotea afară și putea să te Împuște, sau să-ți facă ceva, că ăla o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și erau copchilandri din ăștia ca mine care se repedea după țigări, și dacă vreea militaru’ și avea inimă bună Îți dădea, dacă nu, te scotea afară și putea să te Împuște, sau să-ți facă ceva, că ăla o azvârlea foarte aproape, și tu te aplecai și o luai... Da’ di ci să ai tu țigară, să ai tu ceva? Nu am primit pachet și nu a știut nimenea ce-i cu noi și unde suntem... A fost foarte grea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în noua lui patrie. La aceasta se adaugă aspectul deprimant al copiilor care au ajuns să se arunce în fața mașinilor cu număr străin cerând bombons, gummi, țigarete, chibrituri etc., fiind foarte violenți, mai ales pe șoselele ce duc spre Iugoslavia, azvârlind după mașina care nu oprește cu pietre, bețe și înjurând conducătorul mașinii respective. Acestea, culmea ironiei, petrecându-se uneori de sub însemnele și desenele pe care stă inscripția de batjocură: Ceaușescu România ocrotesc copilăria. Ar mai fi multe de spus, dar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
inși se strecoară printre mormanele cartierului scormonind, furând, negociind uneori chiar sub privirea consternată a proprietarilor prada. În panica evacuării, locuitorii cartierelor demolate vor lăsa în urma lor, imobilizate în apartamentele asediate de buldozere, mobilier, îmbrăcăminte, agoniseala unei vieți întregi. Bătrâni azvârliți din locuințele lor moștenite din generație în generație vor fi strămutați la periferie. Unii dintre ei, în clădiri în curs de construcție, îngrămădiți în apartamente comune, pradă înfometării, frigului și întunericului, vor fi sortiți acum unei agonii anonime. Mulți dintre
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lui N.D. Cocea. Într-adevăr, o alterare a casei s a produs în 1950 imediat după moartea scriitorului , când, cu toate intervențiile mele disperate, autoritățile au introdus în una din cele trei camere care alcătuiesc imobilul o familie de chiriași, azvârlind mobilele, tablourile, cărțile, în stradă. Neavând condiții optime de depozitare, obiectele respective s-au deteriorat în cea mai mare parte. Aceasta a fost singura alterare reală a interiorului, mulțumită autorităților locale din acea vreme. Era firesc ca în 1976 deci
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu o dată, atât persoana sa, pusă În cauză, cât și Cauza, pusă În cauză. Confruntăm fervoarea unui scriitor total dăruit scrisului, dar revendicând, totuși, mereu, o altă „totalitate”, care să-l scoată din vizuina și viziunea magiei solitare, să-l azvârle, amețit de Marea Idee, În clocotul gregar. Accentele agresive nu lipsesc, nici obsesiva reafirmare a „angajamentului de stânga”... Inima e la stânga, repetă, nu o dată, și azi, intelectualii aceleiași confrerii. Mintea n-ar fi să fie, Însă, nici la stânga, nici la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
superbei primăveri pariziene, ar fi greu de uitat. Surpriza, entuziasmul, emoția au fost repede deviate Într-o stânjenire maladivă. Stăteam sub un șoc absurd care contrazicea cordialitatea și euforia generală. Tulburarea, panica inexplicabilă, timorarea, transpirația rece și migrena m-au azvârlit afară din pavilionul zgomotos și festiv. Părăsisem, după doar vreo zece minute, evenimentul. Traumă apăsătoare, mă consideram singurul vinovat pentru dezastrul acelei seri atât de reale și ireale totodată. Un fel de irațională premoniție a ceva Încă obscur, care aparținea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ei, compromisă și măcinată în puterea sufletească, iar în ultimele zile înainte de arbitrajul de la Viena, căutându-se punct de sprijin în afară de Axă. Astăzi când dezastrul țării este îngrozitor de mare, când puterea Statului este fărâmițată, când un întreg popor nevinovat e azvârlit în cea mai neagră deznădejde, lovit, umilit, batjocorit, când anarhia cea mai cumplită ne amenință, când foametea bate la ușă și când toată lumea indică pe vinovat, Garda de Fier e silită să părăsească atitudinea ei de largă înțelegere față de Rege
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de Stat la Interne, care primea ordine directe de la General, fără să mai treacă prin filiera titularului Ministerului de Interne, Generalul Petrovicescu. Dar s-a mai petrecut un fapt foarte grav cu grecul care l-a ucis pe Maiorul Döring, azvârlind suspiciunea direct asupra Colonelului Rioșeanu. Acesta intrase în țară cu un pașaport turc, care îi expirase cu câteva luni în urmă. Rioșeanu, amabil, s-a grăbit să i l prelungească, procurându-i timpul necesar ca să-și pregătească atentatul. Lui Rioșeanu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
stafie. Înconjurat de dragostea familiei, a putut să se întremeze atât cât să-și trăiască zilele ce le mai avea. Supraviețuirea lui, după ce a trecut prin acel lanț de chinuri infernale, care se reînnoiau cu fiecare nouă închisoare unde era azvârlit, e o enigmă a cerului. Poate că Dumnezeu i-a dăruit ultimii patru ani din viață, ca să aibă mângâierea să-și vadă familia și pe toți cei dragi ai lui, satul în care s-a născut, locurile pe unde l-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s-a mai înfrățit odată cu pământul țării și cu lumea care l-a plăsmuit. Barbaria canaliilor din toate regimurile care ne-au prigonit nu i-au cruțat nici familia. Sub Antonescu, soția lui, cu un copil de sân, a fost azvârlită în lagărul de la Tg. Jiu, expunând firava creatură să moară din lipsă de îngrijire. Noi lovituri s-au abătut asupra familiei lui și sub comuniști, și chiar în forme mult mai grave decât asupra altor familii românești... Acum totul s-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
patru pereți complet goi, mi-am amintit de unul dintre numerele magicianului Houdini dintr-un film vizionat în copilărie. Fusese legat cu frânghii și lanțuri, băgat într-un cufăr, care la rândul lui a fost prins în lanțuri și apoi azvârlit în cascada Niagara. Nu mai știu exact... poate a fost aruncat în Marea Nordului și lăsat să înghețe acolo. Am respirat adânc și am încercat să compar cu sânge rece situația mea de-acum cu cea în care se aflase Houdini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mișca sau stătea pe loc. Am încercat să-mi dreg glasul ca să-i ascult ecoul. A răsunat foarte ciudat. Îmi era imposibil să definesc ceea ce am auzit. Un sunet surd, asemănător cu cel scos de un bulgăre de pământ moale azvârlit într-un zid neted din beton. Nu-mi venea să cred că eu, personal, fusesem autorul. Ca să fiu sigur că nu m-am înșelat, am mai tușit o dată, dar rezultatul a fost același. Am decis să renunț la asemenea teste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să stăm de vorbă. Mai treci pe la mine? Am încuviințat și am pus mâna pe umărul Umbrei fără să mai scot o vorbă. M-am întors apoi la Paznic. Cât stătusem de vorbă cu Umbra, acesta adunase pietre și le azvârlise departe. Când m-am apropiat de el, s-a șters pe mâini de poalele cămășii și m-a bătut ușor pe spate. Nu știu de ce făcuse gestul. Din prietenie sau ca să-mi arate ce mână mare avea? — Te rog să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dacă e prea dur cuvântul „încurcătură“, o să-l înlocuim cu „confuzie“. Ce părere ai? — Nu știu ce naiba vreți de la mine, habar n-am. Tot ce știu e că nu mai am ușă. Pitic a luat bricheta aurie de pe masă și a azvârlit-o în ușa frigiderului. A reușit să-i facă o mică ciobitură, iar zgomotul produs de impact mi s-a părut de rău augur. Matahală a luat bricheta de jos și i-a dat-o posesorului ei. Pitic a băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Posibil. Îmi amintesc că mi-ai spus că noi doi ne-am mai întâlnit. S-a așezat în fața sobei și a rămas o vreme cu privirile ațintite la foc. — Aveam patru ani când mi-au luat umbra și mi-au azvârlit-o dincolo de Zid. Ea a trăit în lumea de afară, iar eu în cea de-aici. Dar nu știu cum s-a descurcat și nici ce-a făcut în răstimpul acela. Nici ea n-a mai știut nimic de mine. Când aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Dacă aș ști, te-aș putea salva imediat, zise fata. — Și pe mine, și lumea, nu? Biroul fusese devastat. Nu chiar ca apartamentul meu, dar nici prea departe. Documentele împrăștiate pe jos, masa răsturnată, seiful spart, toate sertarele scoase și azvârlite la întâmplare prin încăpere, îmbrăcămintea fetei și a bătrânului scoasă din dulap și azvârlită pe canapeaua sfâșiată. Hainele fetei erau toate roz. Toate nuanțele de roz. De la cel mai închis până la cel mai deschis. — Îngrozitor! Cred că au urcat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lumea, nu? Biroul fusese devastat. Nu chiar ca apartamentul meu, dar nici prea departe. Documentele împrăștiate pe jos, masa răsturnată, seiful spart, toate sertarele scoase și azvârlite la întâmplare prin încăpere, îmbrăcămintea fetei și a bătrânului scoasă din dulap și azvârlită pe canapeaua sfâșiată. Hainele fetei erau toate roz. Toate nuanțele de roz. De la cel mai închis până la cel mai deschis. — Îngrozitor! Cred că au urcat din subteran, spuse fata. — Crezi că este opera Întunegrilor? — Nu, nu Întunegrii. N-aveau curajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rămâne pe vecie și se subdivide. Te rog să-ți amintești de paradoxul săgeții oprite în zbor. Moartea corpului se asimilează zborului săgeții. Țâșnește direct spre creier, în linie dreaptă. Nimeni nu o poate evita. Oamenii mor, trupurile putrezesc. Timpul azvârle săgeata mai departe. Dar, după cum ți-am spus și mai înainte, logica continuă să subdividă timpul mereu și mereu. Paradoxul devine realitate. Săgeata nu ajunge la țintă. — Și așa ajungem la nemurire, nu? — Este vorba de eternitatea din gândire, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau văiugi pline de taină. În vârful pensonului acestui neostenit iubitor de frumuseți se adună vrăjitoria unirii culorilor cu apa, prefigurând cu trăire emoțională un colț de rai pământesc în care cerul se
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau văiugi pline de taină. În vârful pensonului acestui neostenit iubitor de frumuseți se adună vrăjitoria unirii culorilor cu apa, prefigurând cu trăire emoțională un colț de rai pământesc în care cerul se
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
reflexe expirante pe sintaxa cenușie a resemnării. Citez din romanul pe care-l prezint: Suprimînd posibilitatea de a alege, sistemul le-a negat opozanților săi orice valoare. [...] Nu pot scăpa de această societate care fragmentează. [...] SÎntem niște nimeni, disprețuiți și azvîrliți la gunoi, la nesfîrșit, ca niște particule nefolositoare, dar trupul nostru este o unitate.” Aceasta este distanța care separă utopia comunitară de aceea a ceea ce-aș numi utopia somatocrației, singura rămasă În picioare după eșecul celor politice, pînă și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]