4,354 matches
-
contură într-un negru mai accentuat pe fondul închis al holului. Mă plimbam încet, fără scop, admirând noaptea și giulgiul ei tăcut. Hoinăream pe holul etajului doi gândindu-mă la diverse lucruri. Epoca în care trăiam era principalul subiect. Mă bântuiau apoi întrebări și presupuneri cu privire la conținutul lăzilor pe care trebuia să le primim dimineață. Mă întrebam dacă comportamentul Anei avea vreo legătură cu evenimentele recente sau dacă aveau să se întâmple și dacă n-am fi pornit răzmerița. Încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
multă îndemânare. A făcut ca orice dovadă a crimei care s-a petrecut să se evaporeze, la propriu. Dar ce treabă mai avea Inspectorul cu colegii mei și cu cei care au văzut cadavrul lui Orande? Întrebarea aceasta m-a bântuit până când am dat cu ochii de mulțimea care, în mai puțin de zece minute, a devenit incredibil de agitată. Atunci mi-am dat seama! Mai era o dovadă a ceea ce se întâmplase. Martorii. Iar martorii erau chiar colegii mei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gândeam la... părul minunat al Anei. Nu îmi puteam explica fenomenul. Eram în pericol să divulgăm această operațiune și singurul lucru care mă îngrijora pe mine era bunăstarea Anei. Mi-am amintit, după ce am intrat în liceu, gândurile care mă bântuiau, și nu am putut să-mi abțin un zâmbet. Deși nu eram grupați complet, am decis să începem. La fiecare colț, din douăzeci în douăzeci de metri, făceam semn ca cineva să rămână în urmă. În acel labirint de garduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
obraji decât atunci când s-au suit în tren. Corvium îi mulțumise mecanicului că îi aduse până acolo și acesta se arătă puțin surprins să fie tratat cu respect. Îi dădu indicații să se întoarcă în Ieșiron și, pe acel peron bântuit de geruri năprasnice și de rafale de zăpadă, au luat decizia de a se descurca singuri de acum înainte. Vântul îi biciuia, dar rămaseră câteva secunde pe peron ca să se orienteze. În jurul lor nu se vedeau decât patru clădiri. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
disprețuiți? Nu sunt eu omul care să dea dovadă de astfel de slăbiciuni, încearcă neîndemânatic Germanicus să se disculpe. Tonul scade în intensitate până la adierea unei șoapte: — Dar Mariamne chiar mi-a apărut în vis... Deși nu chipul Mariamnei îl bântuie de când s-a trezit, ci cel al lui Varus. Dar asta nu i-o poate mărturisi evreului... Pleacă ostenit pleoapele. Instantaneu, în întunericul minții lui zvâcnește o țeastă însângerată. Deschide din nou ochii și privește în jur cu un aer
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e firesc lucru ca o sarcină așa de grea să covârșească puterile administrațiunei"1788. Acesta era, în opinia autorilor memoriului, motivul ce a condus la "lâncezirea celor mai vitale interese publice", determinând "nemulțumiri generale (...) nesiguranța publică și brigandajul înspăimântător care bântuie Dobrogea fără curmare, băgând groaza în locuitori"1789. Soluția pentru înlăturarea acestor disfuncționalități administrative era văzută în "schimbarea legii organice din 1880 și acordarea unei autonomii comunale și județene mai întinsă"1790. În încheierea memoriului se afirma că "toți locuitorii
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
un articol în cuprinsul căruia se menționa că "prin decret regal, s-au sesizat consiliile județene din țară spre a aviza măsurile (...) de luat pentru venirea în ajutorul populației rurale (...) amenințată de foamete și pierderea vitelor în urma secetei (...) ce a bântuit peste toată țara"2335. Pe de altă parte, "în decretul de sesizare și circulara ministerială adresată prefecților (...) se spune (...) "Afară de consiliile județelor Tulcea și Constanța""2336, fapt ce îi nemulțumește pe jurnaliștii constănțeni deoarece "s-ar crede (...) că dobrogenii nu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în care au țâșnit din mulțime și au strigat cu glasuri pline de durere. Ar fi vrut și el să se plângă în fața Papei o dată cu japonezii. Ar fi vrut să dea afară toată amărăciunea care îi umplea sufletul și îi bântuia gândurile. Chiar dacă n-avea cum să-și ceară iertare și chiar dacă avea să primească mustrările cardinalului, în adâncul inimii tot nu-i părea rău. Se auziră pași îndepărtați. Însoțit de un preot tânăr și devotat, cardinalul intră în cămăruță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
șantaj și prea multe daruri făcute cântăreților de operă, toate acestea ducând la pierderea reputației și averii familiei eunucului. Anii au trecut, iar noii proprietari nu aveau curaj să se apropie de șopronul despre care se spunea că ar fi bântuit de un eunuc-vampir. Lăsat În paragină, șopronul a fost acoperit de țărâna purtată de vânturi, de noroiul adus de ape și de praful depus de trecerea timpului. Într-o bună zi, când un fermier proaspăt Îmbogățit s-a apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
persani. Era un altar În miniatură pentru un Nat. Puse o țigară ca ofrandă Împingând-o printr-o ușiță. La patruzeci și cinci de minute cale-ntoarsă, Harry Încerca să le explice celor doi polițiști Îmbrăcați În soldați de ce era singur, bântuind pe o porțiune pustie din Drumul Birmaniei, noaptea. Cel mai tânăr stătea cu pușca Îndreptată spre el. —Buletin, Îi ceru polițistul militar mai bătrân și mai solid folosind unul dintre puținii termeni englezești pe care-i știa. Și mișcă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În repetate rânduri: se va face bine, sigur se va face bine. Bunica zeilor-gemeni aruncase oasele de pui, cercetase penele și vărsase orezul. Îi spusese lui Pată Neagră că era chiar mama lui care, confuză din cauza propriei morți verzi 1, bântuia noaptea și ajunsese din Întâmplare la patul fetiței. Se culcase În sufletul ei și adormise acolo. Nu avea intenții rele. O iubea pe fiica lui Pată Neagră mai mult decât orice pe lume. Nu-ți face griji, Îi spuseseră Os-de-pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
data asta. —Gândește-te că ești În tabără, Își consolă Marlena fiica. Sau că dormi la o prietenă. —N-am mai dormit niciodată Într-un loc ca ăsta. Esmé o hrănea pe Cuțu cu niște resturi de pui. Ceilalți erau bântuiți de același fel de gânduri. Oare paturile or să fie tari ca piatra? Aveau măcar paturi? Ce fel de oameni erau cei din tribul Armaladon cu adevărat? Moff și Wyatt Își povesteau Întâmplări din călătoriile din tinerețe, cu rucsacul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atacul cu gaz sarin de la metrou. Mai bine spus „n-ar vrea să mai dezgroape“ amintirile acelea. Pentru el a fost o experiență groaznică, pe care vrea s-o dea uitării cât mai repede și să nu se mai lase bântuit de fantomele trecutului. Probabil că acest lucru nu este valabil doar pentru domnul Nishimura, ci și pentru toți colegii lui. Cel mai important lucru pentru ei este ca la metrou lucrurile să se desfășoare conform programului, fără accidente sau alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mâna sau cu piciorul marginea patului, acea mână umedă se întindea și, pac, mă trăgea. Cu cât deveneam mai conștient, cu atât amintirile deveneau mai închegate și spaima se intensifica. Nu cred că aveam halucinații. Sunt sigur că în cameră bântuia spiritul unui mort care spunea: «Vino! Vino!». Eram speriat, dar nu puteam să spun nimănui. Eu sunt șeful în casă, așa că nu pot admite că îmi e frică (râde). Trebuia să mă externez cât mai repede. Dacă nu puteam mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ordine proprie în straturi succesiv suprapuse. Un spațiu în care se pătrunde nu pentru a lua ceva, ci doar pentru a depune mereu alte obiecte rămase fără stăpân. Se intră cu teamă și respect, nu atât de groaza fantomelor care bântuie locul, nici din venerație pentru morții familiei, ci mai degrabă la gândul că și lucrurile tale își vor găsi locul în acest bizar cimitir de vechituri. Bătrânul își punea mantaua decolorată a vreunui unchi și mănușile destrămate ale vreunei bunici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă, pașii îl purtaseră la Rebis, către începuturi. Trebuia să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
visează, în clipele lui de repaus (și să știți că un adevărat român știe să transforme lesne în repaus și cele opt ore de muncă) cum ar face el ca să-și ucidă dușmanii și să aducă liniștea în sufletul său bântuit de aleanuri vindicative, sau prin supralicitare, visând că este un fel de superman care poate aduce binele omenirii. Unii dintre dumneavoastră doriți poate niște idei mai practice nu numai vise. Păi în cazul acesta, uite neamule, dacă te interesează câteva
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
morții a devenit la mine un tic". Pentru Sandu întreaga viziune a existenței e, în termeni heideggerieni, un "Sein zum Tode". Sadic, masochist ori sadomasochist, cum a fost caracterizat acest personaj - ca mai toate celelalte, de altfel - e un suflet bântuit de sentimentul morții. Acest sentiment e liantul tuturor stărilor de conștiință și al comportamentelor sale. Gândind și simțind totul din perspectiva existenței, e normal ca personajul să se comporte contradictoriu și inconsecvent, irațional. E fatal, simțindu-și apropiatul sfârșit, ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să iasă învingător din încercările la care fusese supus, să "moară" și să "învie" pentru a putea ajunge la o existență pe deplin responsabilă și deschisă valorilor spirituale, pacientul supus psihanalizei în zilele noastre trebuie să-și înfrunte propriul "subconștient", bântuit de larve și monștri, spre a-și recăpăta sănătatea psihică și a se integra în lumea valorilor culturale. Inițierea este atât de strâns legată de modul de a fi al existenței umane încît un mare număr de gesturi și fapte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ordine proprie în straturi succesiv suprapuse. Un spațiu în care se pătrunde nu pentru a lua ceva, ci doar pentru a depune mereu alte obiecte rămase fără stăpân. Se intră cu teamă și respect, nu atât de groaza fantomelor care bântuie locul, nici din venerație pentru morții familiei, ci mai degrabă la gândul că și lucrurile tale își vor găsi locul în acest bizar cimitir de vechituri. Bătrânul își punea mantaua decolorată a vreunui unchi și mănușile destrămate ale vreunei bunici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă, pașii îl purtaseră la Rebis, către începuturi. Trebuia să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
deși, probabil, așa ar trebui.) Oribil, dar adevărat. Un adevărat cap de meduză. Aș vrea să pot ști. Femeia e bine realizată, dar pictorul pare bântuit de prietenul tău care a pictat portretul Annei Karenina în Italia. E grozav să bântui pe cineva, dar tu ai propriii tăi pictori irascibili. Cred că trebuie refăcută, Buddy. Doctorul e bine creionat, dar tu începi să-l placi prea târziu. În prima jumătate a schiței stă afară în frig și așteaptă ca tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Poate că ar fi trebuit să nu fie atât de aprigă cu el În vis. Poate că omul, care se purtase cu ea așa cum se purtase, se căise Între timp și avea nevoie de ajutor. Altădată Îi simțea foșnetul umbrei bântuind prin casă. Acum vizitatorul Îi vorbea În dodii despre nu știu ce spirite ce se ascund În praf și În lucruri. Bunica ei Tatiana Îi povestise și ea de atâtea ori despre demonii ce se oploșeau pe lângă casa omului și-i spurcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cratițe și prin oale, de scula În picioare toată casa. Diavolul Îi fierbea stomacul la un foc atât de cumplit, Încât fosta soacră a Tatianei ar fi fost În stare să roadă și pietrele, ca să-și potolească vâlvătaia ce-i bântuia măruntaiele. Ospățul lua sfârșit În cămară, unde, ascunzându-se după o perdea, Stepanida se despuia de haine și, mâncând mierea cu degetele, Începea să-și facă semnul crucii, pornindu-se pe bocit. Chiar și oarbă fiind, Își păzea borcanele Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ceea ce-o sperie și mai mult fu propria sa imagine, umplând, preț de câteva secunde, o jumătate de ecran. Bătrâna Tatiana tresări speriată, dar nu scoase pe moment nici un cuvânt. Cine o mutase acolo, În cutia aceea infernală, unde bântuiau spiritele răposaților, și de ce apăruse tunsă și sulemenită, la un restaurant de lux, Înconjurată de pahare și de bărbați străini!? De ce râdea În hohote și Își dădea mereu, ca o cocotă, ochii peste cap!? Ba pe deasupra purta poșetă și mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]