KorAP: Find »[drukola/base=băiețel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...115 >

2,854 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

Întinse pe o sfoară groasă. De sus, din cer, ploua o ploaie pe care nu o vedea nimeni. În iarba grădinii, Într-un ghiveci, o mușcată Își ridica tulpinile crăcănate spre nori. În vârful lor, florile sângerii aproape veștejite. Privirea băiețelului, clară, pătrunzătoare, tristă. În clipa În care aparatul de fotografiat Își deschise obturatorul, el, aflat În pădurea străbătută de tramvaiul solitar, Întoarse privirea Înapoi. Așa au rămas lucrurile, el cu privirea aruncată peste umăr, dincolo de obiectivul aparatului de fotografiat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
fotonii odată cu particulele infime de suflet. De aceea privirea lui era neprecizată, era dincolo de toate, iar tramvaiul era ca o dungă, ca urma unei bidinele trasă peste peretele neclar al pădurii. Dincolo de pădure, casa aceea acoperită cu viță sălbatică, cu băiețelul și tatăl lui. Toată viața și-a dorit să cânte la pian. În copilărie visase să devină cântăreț celebru, pianist și cosmonaut. Pe scara de lemn se auzeau tropăituri și gălăgie mare, o bătrână zbiera ca o apucată, parcă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Bârlad. O zi călduroasă de vară Într-un cadavru de vară. Nici o tresărire. Doar broaștele, departe de lac, și puful scămos al scaieților vineții ascunzându-se sub frunze groase de brusturi. Iepure! Ieee-puuu-reeeee! Iee-puuuuuu-reeeeeee! Lângă zidul vechi de cărămidă, un băiețel de vreo șase ani stă În genunchi În fața unui iepure alb, clipind anesteziat de apropierea copilului. Bot În bot. Nu știi dacă este frică, bucurie sau Încercarea de a descoperi lumea În strigătul acestui copil. Întinde mâna spre urechile aduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

Ben Împlinise trei ani. Ruby știa că bunicii o să-i cumpere „Corabia Piraților“ Playmobil, așa că se gândise că i-ar plăcea și un costum de pirat. —Mă simt așa de vinovată, continuă Fi, pentru că e deja murdar. — E doar un băiețel, remarcă Ruby de jos de pe podea, unde stătea În genunchi strângând monedele. E normal să-l murdărească. —Rubes, pari cam Încordată. Ești În regulă? Ruby se târa pe podea ca să mai strângă câteva monede de o liră. —Mai bine de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
faptul că femeia era adeptă a nașterii prin metode naturale practicată la St Luke. Brigada de „chic-ioate“ prea elegante ca să-mpingă căruciorul nu foloseau niciodată marsupii pentru că le șifonau hainele. În loc de marsupii, Își luau câte-un căruț Porsche. Copilul, un băiețel, se văicărea și cerea să i se dea punga de chipsuri de la mama sa din mână. —Finn, nu primești până nu zici cuvântul magic. Te.... —Tembeli! chiui copilul, Întinzând o mână dolofană. Având În vedere că avea În jur de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
băiat sau o fetiță? o Întrebă mătușa Sylvia pe Ronnie. Înainte ca Ronnie să apuce să zică ceva, Sylvia adăugă: —Ooo, și v-ați gândit la nume? M-am uitat pe Tatler ieri și am văzut o poză cu un băiețel pe nume Heathcliff. Ce nume romantic! Totuși nu prea cred că Heathcliff Silverman merge. Bănuiesc că ați putea să-l porecliți Cliffy, oricum. Și dacă-i fată, ce-ați zice de Aida? Sau Taittinger, ar fi exotic așa. Ruby Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
șaptesprezece. —E cu șaptesprezece ani mai tânăr ca tine? repetă Ronnie cu tonul vocii În crescendo, arătând indignarea. —Ești pe calea cea bună, doamnă Lieberman! strigă Ruby. Uau, ce bine pentru tine. Doamne, mătușa mea Sylvia și-a găsit un băiețel de jucărie. Și el știe câți ani ai tu? — Da. Nu. De fapt, oarecum. I-am spus că am patruzeci și doi de ani. Dar ai cincizeci și patru. Când ai de gând să-i spui adevărul? Phil Îi făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Ruby dând drumul la apa caldă și Începând să spele o farfurie acoperită cu sos masala 1 uscat. Știi, și eu citeam Green Eggs and Ham când eram mică. —Eu sunt Sam I Am, anunță pe un ton serios, e băiețel rău. Reuși cu puțin efort să coboare de la masă și să se ducă la Ruby ca să-i ofere niște ou verde ca să guste. Aplecându-se până la nivelul lui, Îl duse la gură și scoase niște sunete gen „miam-miam“. Astea sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
trezesc cheful, spuse Saul, aplecându-se s-o pupe din nou. Exact În momentul ăla Ben intră În cameră cu o bucată jerpelită și destul de murdară dintr-o pătură de pătuț. Pălăria mea! Sabia mea! Tati dă mie! E pentru băieței, nu pentru om mari! —Scuze, Ben, spuse Saul punând pălăria pe capul fiului lui și Întinzându-i sabia. Îl ridică În brațe și-l pupă. Fii cuminte și n-o supăra pe mami până mă Întorc. Ben dădu din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
asigure că Bridget nu provoacă vreo neplăcere, Încât nu a observat cine stătea lângă ea. A auzit mai multe decât a văzut. Mai Întâi, Bridget a invocat-o iar pe Sfânta Fecioară ca să „Îi oprească pe acești păgâni să mutileze băiețelul“. Apoi, unul din frații lui Fi i-a spus să-și țină gura, și că, dacă Însăși familia regală a folosit circumcizia, Înseamnă că și ea trebuia s-o accepte. Rugăciunile au Început și oamenii o rugau deja pe Bridget

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
trecute ca să-și cumpere un costum de baie pentru gravide. Citi mai departe articolul. Se pare că Claudia intrase În travaliu prematur sâmbătă dimineața. În seara aceea, doctorii Îi dăduseră niște medicamente ca să oprească travaliul, dar ieri, dăduse naștere unui băiețel. Acesta a trăit doar trei ore. Nu mă mir că Sam era Într-o așa stare când a plecat, spuse Ruby. Cum se poate să-mi fi trecut prin cap că Claudia nu era gravidă deloc? Chanel se Încruntă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

dulce îndeajuns de scurt pentru a nu fi considerat cârn și acei dinți drepți și albi ce l-ar fi făcut pe doctorul Pfeffer să suspine de uimire. Dinții, după cum am spus, erau o trăsătură de familie. Îi zâmbea unui băiețel, pe care l-am recunoscut ca făcând parte dintr-un grup de orfani de pe vapor și în acel zâmbet am văzut o familie mare și iubitoare care îi zâmbise încă din copilărie. Avea un ecuson mic pe sânul stâng avântat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
a oprit trenurile din ambele direcții timp de ore întregi. I-am spus lui Madeleine că nu fusese mașina mea și am încetat să mă mai duc acolo, dar nu am încetat să citesc jurnalul. Nu puteam. Eram ca un băiețel cu un viciu secret, cum fusesem pe atunci, când stăteam în patul îngust ca un coșciug, ghemuit, nepăsându-mi dacă părinții mei mă auzeau dincolo de peretele umed, dacă aveam să orbesc sau să înnebunesc sau o să îmi crească păr în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
pentru afacerea Rosenberg, totuși? Pe Julius și pe Ethel. Nu pentru spionaj. Nu pot să spun dacă au făcut-o sau nu. Îi învinuiesc pentru că au murit pe scaunul electric. Îi învinovățesc că i-au lăsat orfani pe acei doi băieței. Încă le văd poza din ziar, în jachetele lor cadrilate, cu șepcile cu cozoroc. Michael și Robert. Nume americane adevărate. Michael și Robert Rosenberg zâmbesc în poză. Avocatul apărării îi conduce afară din închisoarea Sing Sing, este probabil ultima dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
a puștilor gardienilor în soare. Aud strigătele de îndurare, cerșind iertarea, o intervenție salvatoare. Nu are importanță ce au scris ziarele - că părinții au mers la moarte cu o demnitate tăcută. Ce știu ziarele despre astfel de lucruri? Acei doi băieței vor auzi strigătele părinților lor pentru tot restul vieții. De asta îi învinovățesc pe Julius și pe Ethel Rosenberg. Ar fi putut să oprească execuția în orice moment. O linie telefonică spre Washington a fost deschisă până în ultima clipă. Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
fi putut să oprească execuția în orice moment. O linie telefonică spre Washington a fost deschisă până în ultima clipă. Tot ce trebuiau să facă era să mărturisească, și sentințele lor ar fi fost schimbate în condamnări la închisoare. Acei doi băieței ar fi continuat să îi viziteze. Până când deveneau bărbați, părinții lor ar fi putut fi eliberați condiționat. Cei mai mulți oameni nu sunt atât de norocoși. Cei mai mulți oameni nu au șansa de a se salva sau de a-și salva familia. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
hotărâserăm nimic, dar nu voiam să mă cert cu ea acum. Era prea slăbită. Era prea iritabilă. Voiam să spun că o să discutăm dacă o să facem ceva. Ce vrei să spui? Trebuie să fie circumcis. —De ce? Pentru că asta le fac băiețeilor în zilele noastre. Este o practică medicală uzuală. —Și dintr-odată noi trebuie să ne supunem. Fii serios, Peter. În toate cărțile zice că e mai sănătos. — A! Cărțile. Ce știau cărțile? Unde erau cărțile când oamenii aceia veneau prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
am uitat la spatele său drept de soldat german în timp ce se îndepărta. Întoarce-te, îl provocam eu, mincinosul naibii. Dar nu am vorbit și Otto nu s-a răsucit. La ce mă așteptasem? Ultima dată când mă văzuse, eram un băiețel mort de foame, plin de râie și purici și încovoiat de frică. Avocatul avea dreptate în scrisoare. Acel Peter van Pels murise la sfârșitul războiului. M-am întors și l-am urmat pe Otto pe coridor, intrând în sală odată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

Exotică. Râde când ar trebui să plângă, plânge când ar trebui să râdă, trăiește fără minte și moare fără chef. E slab, zilele Îi sunt ca iarba. Ia zi, pe Yael ai mai văzut-o În ultimul timp? Nu? Și băiețelul vostru? Amintește-mi să-ți povestesc după aceea o istorie grozavă pe care am auzit-o de la rabinul Elimelech din Lizensk, o pildă despre divorț și dor. Intenționa să fie o parabolă despre relația dintre poporul lui Israel și Divinitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
o șansă la un milion la el, cu toate că știu de mult că e un om rău și că mă urăște. Dar ce pot face, dacă de ani de zile simt că sub cruzimea lui e ascuns un copil rănit, un băiețel singuratic care nu urăște femeile, ci se teme de ele, care pur și simplu simte că nu poate suporta Încă o lovitură din partea lor? Poate că toată chestia asta e doar psihologie de doi bani. Poate că mai e Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
stătură amândoi În picioare lângă toaletă și Fima spuse: Pe locuri, fiți gata, start, și se luară la Întrecere cine termină primul. Fima murmura fără Întrerupere cuvinte de consolare pe care nici măcar el Însuși nu le auzea: Nu-i nimic, băiețel, ploaia va trece, iarna va trece și primăvara va trece, noi vom dormi ca broaștele țestoase, apoi ne vom trezi și vom planta zarzavaturi, după aceea vom fi buni și ai să vezi ce bine o să ne fie. Cu toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
decât pește și fructe? Departe de cruzime și de prostie? Departe de ploaia asta? —Tahiti se scrie cu I sau cu Y? Oricum nu merge, pentru că a doua literă trebuie să fie I, iar a treia K. Te referi la băiețelul Yaelei, la Dimi? Challengerul tău? Poate n-ar trebui să mă amestec, Fima, dar gândește-te bine dacă nu complici viața acestui copil Încercând să-i fii tată de rezervă. Uneori mă gândesc... —Bikini, spuse Fima, costumul de baie a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
cu zarzavaturi și fructe. Pe trotuar se Întindeau lăzi cu vinete, ceapă, salată verde, mandarine și portocale. Deasupra lor roiau muștele și două-trei viespi. I-ar fi plăcut să hoinărească pe străduțele astea Însoțit de Dimi. Putea simți căldura degetelor băiețelului În palma lui goală. Și Încercă să-și imagineze ce remarci inteligente ar putea auzi de la micul Challenger, fiindcă el nu fusese binecuvântat cu un spirit de observație atât de ascuțit ca al copilului. De la cine oare moștenise Dimi puterile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

să Îmi amintesc de Întâlnirea aceea, după ani de zile. Nu am avut puterea să-l privez de un privilegiu asemănător. — Desigur, desigur... e bine-venit! murmură Henry, Încântat de complimentul subtil, dar și tulburat de problemele sociale ridicate de prezența băiețelului. Dar cum are să Își umple timpul cât noi discutăm despre ceea ce ne interesează? — Are instrucțiuni clare să stea cuminte și să nu ne Întrerupă, spuse Edward Compton. Dar, dacă ați avea amabilitatea să semnați mai Întâi În caietul aniversar... — Bineînțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
cu cea mai mare plăcere, spuse Henry, luând caietul din mâna Întinsă a copilului și citind titlul Înscris cu litere aurii, În relief, pe copertă: Caietul aniversar Tennyson. Foarte bine. Și cum te cheamă, tinere? — Edward Montague Compton Mackenzie, răspunse băiețelul, extrem de clar. — Un nume foarte frumos. Dar cum se face...? Henry Își Încreți nedumerit fruntea, lăsând Întrebarea neterminată. Compton râse. — Pe mine mă cheamă În realitate Mackenzie, ca pe tatăl meu. A renunțat la el când a urcat pe scenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]