3,362 matches
-
după el și-l aduse înapoi, făcând noi prezentări: - Iată-l și pe fratele meu Titi, cred c-o să vă împrieteniți. Titi Tulea părea și era într-adevăr mai în vârstă decât Felix, cu câțiva ani. O ușoară mustață și bărbia despicată în două, în care câteva tuleie mai lungi schițau barbișonul lui Simion, îi dădeau un aer matur, care făcea din uniforma școlară un adevărat veșmânt militar. Era un tânăr blând și cu înfățișare modestă, care plăcu numaidecât lui Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care se mulțumi numai să mormăie, fără să scoată capul din gherghef. Pascalopol se înclinase ceremonios în fața Olimpiei. - Sărut mâinile, doamnă Rațiu! și-i duse vârful degetelor la gură. Olimpia semăna în chip izbitor cu Simion și cu Titi, având bărbia despicată la fel, în două, în chip supărător pentru o femeie. Era măslinie la față și cam planturoasă, și câțiva peri îi conturau o ușoară mustață. Sprâncenele, ca și la Titi, erau îmbinate viguros deasupra nasului. Stănică, în schimb, era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
seara aceasta nu veni. Pe fața Otiliei, Felix citi o umbră de preocupare. A doua G. Călinescu zi, Otilia ieși în oraș. Întors de la Universitate, Felix o găsi stând turcește pe sofaua ei, cu genunchii strânși în brațe și cu bărbia rezemată pe genunchi. - Sunt foarte plictisită! Aș vrea să fug undeva, să zbor. Ce bine de tine că ești liber! Aș vrea să fiu băiat. - Nu vrei să-mi spui ce ai? o întrebă Felix, blând. - Nimicuri, niște mizerii, de ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care să fie pentru Otilia un adio sublim. Obosit, la întoarcere se așeză pe o bancă încărcată de zăpadă, și n-auzi nici huruitul unei trăsuri, nici scârțâitul unor pași. Îl deșteptă din toropeală o mână subțire care-i ridica bărbia în sus. Era Otilia. - Felix, ce faci tu aici? De când te caut cu trăsura! Vai, ce fără minte ești, câte supărări îmi faci! Otilia se lăsă pe banca înzăpezită, într-o descurajare amuzată. Era îmbrăcată într-o haină foarte pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
banca înzăpezită, într-o descurajare amuzată. Era îmbrăcată într-o haină foarte pe talie, de astrahan, pe care Felix n-o mai văzuse. - Și mai spui că mă iubești! Felix tresări. Va să zică, Otilia citise scrisoarea. Fata îi ridică din nou bărbia, rîzînd: - Felix, hai, spune-mi, de ce-ai fugit de-acasă? Ți-am făcut noi ceva? Felix lăsă din nou capul în jos și răspunse, sfărîmat: - Dar știi foarte bine... ți-am scris... nu mai pot așa. - Tu mă iubești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
închipui pe mine stând aici, nas în nas cu tanti Aglae? Uuff! În cele din urmă, am să dezleg eu problema asta. Otilia luă o prăjitură de pe masă, mușcă din ea, și apoi își scutură genunchii, care îi ajungeau la bărbie, de fărâmituri. - Ce-ai zice tu, Otilia, spuse Felix, dacă aș renunța deocamdată la facultate și mi-aș găsi un post? - Și să vin și eu cu tine, nu? - Da! mărturisi Felix. - Aș zice că n-ai minte și că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Atunci intră pe ușă o domnișoară sprintenă, foarte elegantă, cu o mare blană în jurul gâtului. - Hei, Georgeta, sări Stănică, bine te-am găsit! Ce mai faci? În loc de orice răspuns, Georgeta se trânti pe un scaun în fața lui Felix, își rezemă bărbia într-o mână și, întinzînd cu cealaltă un pahar ca să i se toarne vin, întrebă: - Dar tânărul cine e? - Nu știi? Mi-e rudă, prin alianță, băiat de viață, student înmedicină! - Da? făcu Georgeta dulceag, contemplîndu-l în largul ei pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
joc în fond de Titi, dar omul i se părea blând, de treabă. Ideea de a se mărita o înflăcără subit. Făcu generalului câteva aluzii glumețe la posibilitatea de a se mărita cu el, dar acesta o luă galant de bărbie și-i spuse: - Meriți mai mult decât un reformat ca mine. Poate că Stănică avea dreptate. Măritîndu-se, intra în altă lume. Putea apoi să divorțeze, dacă nu se înțelegeau, cu consimțământul chiar al lui Titi. Cu această fantezie în cap
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fr. - n. red.). G. Călinescu - Sima! - Care Sima? - Fiul doctorului Sima, din Iași. - Care a fost în armată? - Da! - Dar l-am cunoscut pe Iosif, pe tatăl dumitale. Ei, ceîntîmplare! Generalul îl privi mai atent pe Felix, îl apucă de bărbie și păru încîntat. Lui Felix, apucatul ăsta de bărbie i se făcuse nesuferit. Otilia, Georgeta, bărbați, femei, toți îl luau de bărbie, ca pe un copil mic. - Dragul meu, te felicit, râse generalul, nemaigăsind cesă spună. Umpluse anticamera cu efluvii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doctorului Sima, din Iași. - Care a fost în armată? - Da! - Dar l-am cunoscut pe Iosif, pe tatăl dumitale. Ei, ceîntîmplare! Generalul îl privi mai atent pe Felix, îl apucă de bărbie și păru încîntat. Lui Felix, apucatul ăsta de bărbie i se făcuse nesuferit. Otilia, Georgeta, bărbați, femei, toți îl luau de bărbie, ca pe un copil mic. - Dragul meu, te felicit, râse generalul, nemaigăsind cesă spună. Umpluse anticamera cu efluvii de parfum. Felix făcu un gest de plecare. - Vai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cunoscut pe Iosif, pe tatăl dumitale. Ei, ceîntîmplare! Generalul îl privi mai atent pe Felix, îl apucă de bărbie și păru încîntat. Lui Felix, apucatul ăsta de bărbie i se făcuse nesuferit. Otilia, Georgeta, bărbați, femei, toți îl luau de bărbie, ca pe un copil mic. - Dragul meu, te felicit, râse generalul, nemaigăsind cesă spună. Umpluse anticamera cu efluvii de parfum. Felix făcu un gest de plecare. - Vai de mine, protestă generalul, nu trebuie să pleci. Te-am deranjat. Cobor îndată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fond, era tulburat și se temu că nu va fi consecvent. Simți că o forță naturală, imperioasă cere ca relații de acest fel cu femeia să devină normale. Georgeta îi văzu obrazul înroșit și ochii vinovați și-l luă de bărbie (în sine, Felix fu iar înciudat). G. Călinescu - Ce curioși sunteți voi, tinerii, îndrăzneți și plini deascunzișuri! De ce-ai fugit atunci? - Trebuie să înțelegi că e jenant pentru mine să lipsesc noaptea de acasă. Moș Costache e un om
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să cânte dintr-un deget Cât te-am iubit, și o alta așezată pe pervazul lat al ferestrei deschise, jucând picioarele în sus și-n jos. Domnișoarele erau mai degrabă urâte, cu figuri îndrăznețe, cea de la fereastră oacheșă și cu bărbia ascuțită și grasă, cea de la pian subțire, înaltă, dar cu membre dezvoltate, cărnoase. Felix nu-i cunoștea și privi zăpăcit înspre moș Costache, pe care Stănică îl ținea locului de braț în pragul celeilalte uși, care dădea spre interiorul casei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lucru, care pentru el de altfel nu era o surpriză, că odaia, mai înaltă decât adâncă, era plină de lume. Se duse întîi la un fotoliu cu speteaza foarte înaltă, pe care ședea o bătrână cu fața pătrată, însă cu bărbia ascuțită ca un supliment triunghiular. Bătrâna avea pe cap o scufie împodobită cu jeuri, iar un ochi îl avea stricat de albeață, din care pricină privea pieziș și zâmbea în permanență. - Sărut mâna, mătușă o firitisi tare Stănică, sărutîndu-iafectiv mâna
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vreme? Otilia merse înspre taburet, reașezîndu-se pe el și trăgând după sine și pe Felix, care se lăsă jos pe covor, cu capul în poalele ei. - Felix, uită-te la mine, ce-ai făcut în lipsa mea? Și fata,apucîndu-l de bărbie, îi ridică în sus capul. Felix își reînfundă obrazul în poalele ei. Era copleșit de emoție, dar devenit mai matur acum, mai capabil de a-și analiza sentimentele, se sculă și făcu recapitularea liniștit: - Otilia, ce eram să fac? Te-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
putea avea nici un fel de autoritate, seriozitatea ei îl paraliza. Oricât compararea i se părea jignitoare, se gândea la Georgeta. Aceea părea și ea emancipată, liberă în mișcări, protectoare și avea și ea detestabilul tic de a-l apuca de bărbie ca pe un copil. Și, cu toate acestea, în ochii ei se citeau o totală neîncredere în puterile ei feminine și un respect nesfârșit pentru bărbat. Nimic în purtarea Otiliei nu era agresiv sau arogant, gesturile și cuvintele ei erau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică se-ntoarse spre Pascalopol și zise: - Domnule, ce toamnă superbă, altădată pe vremea astaningea. Totul se schimbă, până și clima! Dar moșierul făcu un semn de adio, cu bastonul, și ieși pe ușă. În trăsură, Pascalopol medită îndelung, cu bărbia rezemată în mânerul de argint al bastonului, care înfățișa capul unui ogar. Purtarea bătrânului era ca întotdeauna generoasă, sentimentală, însă plină de întortochieri avarițioase, în latura materială. Se putea foarte bine întîmpla ca Costache să moară înainte de a se fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alcool camforat, părți egale, apoi faceți masaj facial ca să activați circulația sângelui. - Cum, domnule Weissmann? întrebă avidă Aurica. - Uite așa, stimată domnișoară! Weissmann netezi de zece ori gâtul Aurichii cu partea laterală a arătătoarelor, apoi îi frecă de câteva ori bărbia cu G. Călinescu dosul palmei, îi ciupi de câteva ori gușa, îi masă obrajii de la nas spre gura, de la nas spre tâmple, sub ureche, și apoi îi frecă cu degetele porțiunea dintre sprâncene. - Apoi, iubită domnișoară, procedați la gresarea obrazuluicu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în evidență oasele capului. Mușchiulatura nu mai avea tărie, cădea făcând unghiuri și umbre, și obrajii se umpleau de vinișoare. Moș Costache, deși bătrân, mai îmbătrînea. Fusese, până înainte de boală, un tip de chel, fără vârstă. Acum, îngrășîndu-se, căpătase sub bărbie fălci de buldog și toată acea greutate a senilității inerte. Pascalopol, ținîndu-se de cuvânt, veni într-o după-amiază să joace cărți. Vechea reuniune, minus Simion, se reîntocmi de astă dată în sufragerie, de unde bătrânul nu voia să se miște în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
asta înseamnă că a învins toate bolile, s-a ales dintre ceilalți. Dumnealui o să trăiască o sută de ani, o să ne-ngroape pe toți. Nu vedeți dumneavoastră ce om e dumnealui? Uite, colo, față, ca de prunc (Stănică apucă de bărbie pe bătrânul, care se lăsă docil la demonstrație), uite, colo, fălci (Stănică arătă fălcile), uitați-vă, colea, dinți (Costache deschise gura), să spargi pietre-n ele, nu altceva (propriu-zis, bătrânul era cam știrb), ia priviți, mușchi (Stănică îl apucă de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încastrată deasupra acoperișului. - Taxi! Taxi! lătră necunoscutul, adresîndu-se unui bărbat mătăhălos, scufundat în bancheta din fața volanului, cu un zâmbet dezghețat, lipicios, și o mustață hablie lăsată pe oală. Taximetristul etala un ten lucios, întunecat, unsuros, în special pe frunte, pe bărbie și pe aripile nasului. Capitolul 2 CASA DE CULTURĂ Spre balcoane urcau stăpînindu-se îngerii spelbi, strâmbându- și nasurile fine, grecești, lăsîndu-se conduși de plasatori silențioși ce adulmecau spinările curbate ale fotoliilor cu boturile unor lanterne aprinse și le dezvăluiau numerele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu o creastă pitică) un șoricel împăiat. Rozătorul împăiat din moțul capului era gri-vioriu. Afișa un aer stingher. Șobolanul ciudat îi stătea fixat pe creștet c-o bentiță, ce i se petrecea negriciosului peste fălci și i se înnoda sub bărbie. Spurcatul de negricios urca și-l bodogănea. - Cum să spui, bre, despre niște căni că-s frumoase? Ce, sânt ele fermoare de geacă?! 45 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în sistem normal fuseseră suspendate, la bătaie fiind scoase cele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de bal al Lilianei Gish, o eșarfă a Zeldei, câte și mai câte, mănușile de box ale lui Dempsey și plicul de chibrit, cu care se echilibrau mesele la Cabaretul Voltaire. Pe de o parte, obiecte care apucau umanitatea de bărbie și-o înfiorau. Pe de alta, cel mai jalnic talcioc. Cine scotea la antrenament, în fiece dimineață, pălăria de pai și bastonul lui Maurice Chevalier?" le parodia el, în gând, pe bătrâne. "Găinii acesteia tuciurii cine i-a smuls toate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după două zile, dădeau din declarații în hematoane și din echimoze în interogatorii, fiindcă tot părea să-l intereseze pe colonelul Gabrea, trecând de la unul la altul, cu scobitoarea lui gălbuie, crescută parcă direct din gingie, ciufulindu- i, ridicîndu-i de bărbie, admirîndu-le magazinele de vânătăi (ce și le deschiseseră pretutindeni, pe pulpe, abdomen, brațe și piept, așa cum ședeau goi pe scaunele de anchetă) sau căinîndu-i: - Ori nu v-am implorat eu, purcelușilor... Nu v-am zis eu cu frumosul?!... Să nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
electrică se oprește, rând pe rând, de la un centru național. Să nu ne grăbim. Să nu sărim deci să-i luăm în crampoanele reproșurilor noastre pe electricienii de rând. - Tincuța Argelescu, interveni vijelios o gospodină, punctată pe gât și pe bărbie cu negi uriași. Curva a blondă, de locuiește, cu poama de mă-sa, pe Alunișului 204. Când a auzit că sora lui domnul Bleju e plecată la un parastas în provincie... Ca o scorpie, a dat buzna aseară peste săracul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]