5,357 matches
-
du-te în drumul tău, să nu te ajungă soarele, să nu-ți vadă ochii! Ai mare grijă! Femeia cea tânără a luat-o la fugă, nici nu s-a uitat înapoi, părea că se deșteaptă dintr-o beție, în vreme ce bătrâna se pierdea în necuprinsul dealurilor... Răsărea soarele, apoi apunea peste cele văzute și peste cele nevăzute, iar viața curgea mai departe, cu anii cei răi, cu anii cei buni, cu pace vremelnică apoi război, cu toate ale lumii. 1921 Venea
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
Bătranului care a atârnat-o de ușa casei sale Am știut că în țara mea e fost rzzboi Am știut că o să plouă Convoaie lungi de fugari Întorcăndu-se acasă Amintindu-și de zidurile caselor Și de războiul purtat fără noi Bătrâna cu mătura în mână Șterge praful de pe oglindă Și privește spre malurile prăpastiei După care sare pragul sprijinindu-se de coada măturii Ceva trebuie să se întâmple - spune Dacă nu se termină războiul EPUIZARE ÎNFRICOȘATĂ Iată steaua mea Steaua mea
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
la profundele transformări pe care le va suferi folclorul nostru, pentru că - în mod cert - și el trebuie reformat, în pas cu noile tdendințe ale vremii. Astfel, am imaginat două exemple. Primul ar fi celebrul cântec al Ilenei Sărăroiu, intitulat „O bătrână într-o gară”, iar cel de-al doilea, nemuritoarea poezie „La oglindă” scrisă de George Coșbuc și interpretată magistral de cântăreață de muzică populară Angela Moldovan. Am folosit transcrierea fonetica - adica după ureche - pentru că versurile să păstreze ritmul și să
LIMBA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373805_a_375134]
-
interpretată magistral de cântăreață de muzică populară Angela Moldovan. Am folosit transcrierea fonetica - adica după ureche - pentru că versurile să păstreze ritmul și să poată fi citite și de niște umili și demodați neștiutori asemeni mie. Iată ce a ieșit: O bătrână într-o gară, adică O old uman într-o gară O old uman într-o gară / Și esc pe o fetișoara: “Litlî gărl, ai esc ceva: / Uer is da Târgoviștea, Litlî gărl, fetița mea? Bicoz ai em de la țară / End
LIMBA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373805_a_375134]
-
2016 Toate Articolele Autorului AMNAR UITAT Motto: „Ați terminat cu râsul?” Charles Kingsley - (Alton Locke) Era într-una din zilele acelea, cu ceața, de s-o tai cu cuțitul. Se auzeau voci nemulțumite de trafic ale obligaților să conducă, ale bătrânelor pieții și pantofii târșiți ai purtătorilor ce s-ar mai fi culcușit pe sub pilote în loc să se scoale și să meargă la școală ori grădiniță. Pe mine ceața nu mă deranja, chiar puteam spune, că pe undeva o așteptam. Intrată în
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
ne-sfințita mea trudă - iar să scap fărașul din mână - auzind strigătul bubuitor - de Miner Pușcător (Cerescul Miner!): „Fereà! - curând - prăbușim totul - iar aici - NOUA lume!”...?! ...nu - mersi - de-acum am ajuns o fantomă prea fățiș-scârțâiș reumatică - și exasperant de bătrână...! deci - incognito (cum numai strigòii știu să se picteze-n vermìnă!) - curând voi pleca spre-o de mult pensionată Stea-Balerìnă - cu Alzheimer la splină - cu vechi vìcii și imemorială - turìstică vină ------------------- Adrian BOTEZ Adjud, Vrancea aprilie 2017 Referință Bibliografică: Adrian
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
o duc eu la oraș... am doi nepoți frumoși ca brazii... zău, își alege ea pe care-l vrea... - Du-te , măi omule, în treaba dumitale, că eu numai o fată am, cum s-o dau de-acasă? Îi zise bătrâna, luând de glumă vorbele drumețului. El nu răspunse, nici nu-și dezlipi privirea de la Elisa, care se tot cățăra cât era de mare, la șaptesprezece ani, ca un copil, pe stiva de lemne din fața curții, lângă gard. Străinul era un
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
O duseră acasă la mătușă și acolo rămase toată iarna. Se vedeau adeseori, ei locuind în chirie pe aceeași stradă. N-a mai făcut nicio școală, ea era pricepută destul în gospodărie, învățată de acasă, în schimb o ajută pe bătrână stând în preajma ei și învățând toate rosturile de la oraș, diferite oarecum de cele de la țară. În plus, începu să lucreze la gherghef. Aici cunoscu două surori care veneau și ele să învețe ghergheful de la mătușa Nicolița. Lucrau toate trei și
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
Dragonul de Foc se oferi să zboare în ținutul vrăjitoarelor și să o aducă pe stră-stră-stră-stră de cinci ori străbunica tinerei vrăjitoare. Când era gata să se arate soarele, dragonul ajunse înapoi cu Baba-Cloanța. - Ce cauți tu aici? Se răsti bătrâna la nepoata ei. Auzind ce și cum, Baba-Cloanța acceptă să o ajute cu o singură condiție, după ce avea să fie recunoscută ca prințesă, nepoata ei trebuia să se întoarcă împreună cu ea în ținutul vrăjitoarelor. Cora acceptă de voie de nevoie
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
dacă nu o vrăjitoare. Dacă pe aleasa inimii sale o furase vreo vrăjitoare? Pe calul său voinic, intră hotărât, cu sabia în mână, în ținutul vrăjitoarelor, nimerind în drumul său tocmai la casa Babei-Cloanța. Văzând un voinic la ușa sa, bătrâna vrăjitoare ieși râzând în prag. - Ia te uită ce mi-au adus cele patru vânturi! Ce mai fiertură am să scot din tine, frumușelule! - Îndrăznește numai, că te voi scurta de cap cât ai clipi! - Zău așa? Râse Baba-Cloanța și
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
-l pe Prințul Codrin în statuia din spatele casei bunicii ei. Lacrimile prinseră a-i curge singure pe obraz căci știa că nu e de joacă cu stră-stră-stră-stră de cinci ori străbunica ei. În cele din urmă hotărî să riște furia bătrânei. Roti un descântec și prințul se putu mișca, chiar dacă nu putea vorbi de șocul de a vedea că fata pe care o îndrăgise nu era decât o vrăjitoare. - Pleacă repede, șopti Cora, altfel nu mai pot face nimic pentru tine
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
facă nevăzut printre copaci că Baba-Cloanța apăru trăgând după ea un buștean găunos. Privi în jur și ochii prinseră a-i arde în flăcări de mânie. - Ce-ai făcut nesocotito? - N-am putut să văd asta bunicuțo! - Tinerețea mea, țipă bătrâna, ai lăsat să scape tinerețea mea !? - Îți dăruiesc în schimb tinerețea mea, bunico! - Așa să fie nevrednico! În timp ce Baba - Cloanța își închidea nepoata în colibă și începea să facă focul sub primul ceaun care îi căzu în mână, Prințul Codrin
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
mâna chiar dacă trebuia să o ceară Babei-Cloanța. Nu mică îi fu mirarea să vadă că în fața casei vrăjitoarei fusese așezat un ceaun mare sub care ardea deja un foc puternic. Dacă el nu mai era acolo, ce avea să ardă bătrâna? Hotărî să aștepte ascuns în spatele unor copaci, atent la cele care se petreceau lângă casa bătrânei. Baba Cloanța aruncă câteva buruieni descântate în apa fiartă, după care o trase pe Cora de păr afară bombănind. - Așa îmi trebuie dacă mă
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
casei vrăjitoarei fusese așezat un ceaun mare sub care ardea deja un foc puternic. Dacă el nu mai era acolo, ce avea să ardă bătrâna? Hotărî să aștepte ascuns în spatele unor copaci, atent la cele care se petreceau lângă casa bătrânei. Baba Cloanța aruncă câteva buruieni descântate în apa fiartă, după care o trase pe Cora de păr afară bombănind. - Așa îmi trebuie dacă mă încred într-o vrăjitoare care vrea să devină prințesă! Îi tăie fetei o șuviță de păr
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
vrea, cum să nu! Fiartă-coaptă, ea te vrea! Înainte ca Baba-Cloanța să îi împingă pe cei doi tineri îmbrățișați în apa ce clocotea, Dragonul de Foc coborî în zbor și îi ridică pe amândoi deasupra casei și apoi a pădurii. Bătrâna prinse a țipa până se auzi în miezul pământului. Un vierme gras se opri din ronțăitul buruienilor de pe lângă casa ei: - Ce-he stri-hi-gi în ha-ha-lul ace-he-sta-ha ? - Blestematul de Dragon de Foc, a întârziat când l-am chemat, era cât pe
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri, Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri. Eu am rămas acolo, eu am rămas aici... Să port povara grea a timpului de atunci. Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când împleteam vorbele scormonind
CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375499_a_376828]
-
în vizită, aducându-i mare bucurie! Se plimbară împreună pe ulițele satului, salutând respectuos pe toată lumea și mare-I fu mirare când aceștia îi răspundeau la salut cu: -Sărut-mâna , doamnă! Sau: -Bună ziua, coniță! Ori, uitându-se lung la ea, bătrânele exclamau! - Doamne, ce frumoasă te-ai făcut, bată-te Dumnezeu să te bată! Iar Maria se înroșea toată. Dar, știți cum se spune: ,,Gura păcătosului, adevăr grăiește!” Chiar se făcuse foarte frumoasă. Poate și maternitatea avusese un pic de contribuție
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
a și dat un răspuns care ar fi făcut înconjorul Romei dacă s-ar fi aflat: ,,Ilustră matroană, cel care întreabă ce trebuie să facă pentru a fi deificat, nu poate întreba acest lucru pe oameni. Întrebați deci un zeu!” Bătrâna Livia Drussila la privit înfuriată și a luat-o ca pe un afront la persoana sa, și fără să spună nimc a plecat înfuriată, gândindu-se probabil la răzbunare. Iar acum știți cu toții cine era Livia Drusilla. O făcea pe
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
preferință! Ca prin farmec, taraba fu asaltată. Tineri și maturi, femei, bărbați și copii se zoreau să apuce câte-o carte, alegând cu ochii și ceasul jinduit. Plăteau. Li se mulțumea prin vorbă și prin ceasul ales. Spre stupoarea ei, bătrâna se trezi într-o clipită ultima rămasă în fața tarabei. Cu "SIMBOLURILE" în mână, cedase tentației de a arunca o privire și la conținut. Auzi un pocnet de bici, ba nu, niște bubuituri. Anticarul o zorea. Să se grăbească! Văzu ca
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
Scotoci prin poșeta veche de scai, scoase banii - prețul "SIMBOLURILOR" - și dădu să plece. La insistențele negustorului de a-și lua bonusul, se auzi pronunțând răspicat: e toamnă, e rece, e ploaie, e marți... mai bine, nu! Mulțumi și plecă. Bătrâna nu luase în seamă până atunci vânzoleala panicată de la doi pași de ea. Dar acum își strecură capul printre privitorii adunați în cerc, hipnotizați de ceva încă nezărit de ea. Îndeobște sensibilă și plină de compasiune, acum se dovedi altfel
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
de zgomotele căutării! Se mulțumise și cu orbeții neîmbrăcați, rămași în culcuș fără apărarea părinților. Îi vârâse degrabă într-un sac, aruncând bietele lighioane în focul din spatele casei, la care bunica tocmai fierbea niște rufe. O supărase tare rău pe bătrână cruzimea faptei! Dar el nu o luase în seamă, plecând fluierând, după care râsese ca un diavol de satisfacție. Timpul trecea. Creștea și el. Dar mai aprig creștea răutatea lui. Luase obiceiul să poarte în buzunare pietre mici, rotunde, de
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
leacuri împotriva bolii, aducea înapoi iubitul întârziat al vreunei tinere și câte și mai câte! Chiar și ai lui o rugaseră să-i afle leac pentru apucăturile sale. Când îi spuseseră, băiatul râsese zicându-și în sine că nu are bătrâna ce-i face! De asta-și aminti în ziua aceea și, pe negândite, îi zmuci bățul din mâini, doborând-o la pământ. Surprinsă, bătrâna se speriase rău, dar își găsise bățul prin țărână și se ridicase dreaptă-dreaptă, cum nimeni n-
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
leac pentru apucăturile sale. Când îi spuseseră, băiatul râsese zicându-și în sine că nu are bătrâna ce-i face! De asta-și aminti în ziua aceea și, pe negândite, îi zmuci bățul din mâini, doborând-o la pământ. Surprinsă, bătrâna se speriase rău, dar își găsise bățul prin țărână și se ridicase dreaptă-dreaptă, cum nimeni n-o văzuse niciodată, bolborosind ceva cu ochii albi spre cer. Privind-o, băiatul simțise cum o moleșeală îl învălătucește și o stare de leșin
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
scufundă în zăpadă. Scoate sabia și taie Căpățâna fioroasă. - Na, că tu ai vrut bătaie, Eu voiam fata frumoasă! Eii, dar când se uită-n spate, Vede prin omăt o lână; Măi să fie, nu se poate, Zmeoaica e, cea bătrână. Rochia-i din două pături, Ochii ca de cucuvele, Zdrențele-i curg pe de lături, Dinții, ca niște surcele. De urechi i-atârnă grele Două cercuri de butoaie, Mâinile-i sunt subțirele, Degetele-s niște paie. - Te mănânc de viu
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
cerealele din cauza secetei din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz ce au scăpat de la secetă, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]