16,324 matches
-
ochii albaștri, copleșit de durere, răvășit de iubire și devenit, brusc, cu două trepte mai responsabil, spuse: Adu’ băiatul aici, Didiță! Trebuie să o vadă pe mămica lui și s-o țină minte toată viața! Tatăl, căci el era, mai bătrân decât ieri cu câțiva ani, cu fața plânsă, ridică la nivelul ochilor săi pe Varlaam și cu palma lui mare, Îndreptă cu blândețe capul copilului spre sicriul, numai mătase și flori, spunându-i printre hohote dureroase, bărbătește reținute, aceeași frază
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
său Îl lua În brațe, indicându-i prin gesturile binecunoscute să stea cumințel și să nu facă gălăgie, ochii larg deschiși ai lui Va, urmărind degetul arătător al părintelui său, putu să vadă deslușit, pe trunchiul scorburos al unui fag bătrân o minune de pasăre moțată, Împodobită cu pene roșii, verzi, portocalii, negre și albe. Stătea fixată de copac Într-o poziție verticală și lovea cu ciocul, la intervale neregulate, În copacul scorburos, sunetele rezultate răsunau În pădure ca cele ale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pământului, tu care numa’ la muieri ai gându’?! Hai să nu ne sfădim, Ileană, mai bine să ne gândim de pe-acuma cum să hurnim chiatra din casă! Că bine zici, Ghiorghi! Mi-i tare frică să nu rămână fată bătrână! Pentru Va lucrurile erau oarecum clarificate, după ce Niță a făcut o faptă rea-rea (probabil nu sa lăsat până nu a furat rochița Anetei, ori și mai rău, a bătut-o pe mătușă-sa!) a plecat undeva departe, iar Aneta plânge
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un prost-gust remarcabil (chiar dacă în unele cazuri își dovedesc eficacitatea!). În afară de sexism, Horia V. Pătrașcu profesează și un rasism al vârstei, scriind cu un dispreț deșănțat despre femeile în vârstă: „Dar silă mai mare nu-i decât vederea unei scârnăvii bătrâne. Farduri... miros de spermă și sânge menstrual, dinți falși care ascund dinți bolnavi / cariați, ca niște buboaie gata să se spargă...“ Când nu filozofează, ci doar povestește, Horia V. Pătrașcu o face cu talent. Însă de cele mai mult ori
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
șederea, / odihna bună, chiar și mierea.“ Fiind practicat într-un mod exterior, fără mare talent și cu flagrante erori de gust, acest stil nu dă rezultatele pe care le dă în poezia argheziană. Strofa citată provine dintr-un poem intitulat Bătrânul cer, care se bazează pe o neinspirată personificare a cerului. Personificarea, în general, a căzut de multă vreme în desuetudine (o mai folosesc doar autorii de fabule), dar personificarea cerului, în special, are ceva inadecvat și grotesc, fiind un fel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de ceva vreme și mă îmbogățesc cu degringolada în care fiecare e amintit mai mult sau mai puțin. Mă cosmetizez pentru a crea ansamblu de putere nobilă, cavalerească. Femeia cu condeiul s-a pierdut în micimi și ordinării de gâscă bătrână.“ Ce înseamnă „Amintim ocazia de revendicare plus-minus împăunatul sistem“? Ce înseamnă „Stadiul capului e inclus în membrele periclitate...“? Ce înseamnă „Peregrinez vidul de ceva vreme și mă îmbogățesc cu degringolada în care fiecare e amintit mai mult sau mai puțin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
inactiv, Ionel vegeta. Într-un fel, era rupt de realitatea din jurul său și indiferent la foiala leneșă a animalelor de curte. Fiu unic la părinți, Ionel preluase cîrma gospodăriei situate pe dealul Galata și conviețuia în liniște și pace cu bătrînii săi părinți. Făcut mai spre bătrînețe, Ionel a fost lăsat să facă tot ce vroia și nu i s-a impus nici o regulă. Crescuse într-o libertate excesivă și nu dădea socoteală nimănui de faptele sale. Cu toată această libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
săptămînă, de la București, vine ordinul de des-grăngureală. Măcar m-am ales cu o nevastă trăsnet, glumește amărît, Nu fi așa de sigur, îl contrazice Ionel, fără să-și ascundă satisfacția. Cum așa? Ce să facă Dana cu un calic și bătrîn pe deasupra? Cînd Gelu s-a convins că Dana a reluat legăturile vechi, a curățat pușca și s-a accidentat pînă a murit. Nimeni nu l-a regretat, doar Ionel spunea celor care voiau să-l asculte: A fost un prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
părinții matale? Nu știau nici ei. M-au găsit și li s-a făcut milă. La școală nu te-au dat? Nu. Dar am învățat patru clase cu adulții. Cum cu adulții? Erau niște clase cu tot felul de derbedei bătrîni care învățau să scrie și să citească. Bătrîna pensionară a lucrat 15 ani ca femeie de serviciu la o bodegă situată vis-à-vis de o unitate militară. De ce n-ai lucrat mai mult? Am fost angajată la 40 de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
găsit și li s-a făcut milă. La școală nu te-au dat? Nu. Dar am învățat patru clase cu adulții. Cum cu adulții? Erau niște clase cu tot felul de derbedei bătrîni care învățau să scrie și să citească. Bătrîna pensionară a lucrat 15 ani ca femeie de serviciu la o bodegă situată vis-à-vis de o unitate militară. De ce n-ai lucrat mai mult? Am fost angajată la 40 de ani și după 55 de ani nu mai merita. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la petreceri, cazaciocul, ca un rus sadea, a rămas cu această poreclă. De mult se constatase că moșului îi lipsea o doagă, după alte surse chiar trei, și oamenii îl evitau. Zvonurile circulau repede și aproape toți știau acum că bătrînul Cazacioc dresa șerpi, mînca cîini și pisici și chiar făcuse un pact cu Satana. După ce și-a recăpătat cele zece hectare pe un deal izolat dintre două sate, și-a făcut un bordei și s-a mutat acolo de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de ce nu? Monica reapare cu noua ploșniță. Radiază și chiar este frumoasă. Un cîntăreț anunță glumeț: Atenție, ploșnița este vie. Chiar? se apropie Ramona. Fufa dracului, o întîmpină Monica cu un fulger de răutate. Ce suflete urîte, comentează un filosof bătrîn, imun la frumusețe. CAPITOLUL IV Taina eternității S-a însurat Costică Nu aduce anul ce aduce ceasul. Adîncă și adevărată înțelepciune populară, simțită pînă în măduva oaselor de Ciornei Costică, om de afaceri în expansiune. Costică avea 35 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este că eu știu unde s-a dus, dar nu spun. Norocosul Încă de pe la ora opt, soarele lunii august devenea prea puternic, stînjenind confortul lui Ionel Corneanu, cardiac cu patalama și mare amator de certificate medicale. Ionel se considera om bătrîn, pentru că peste zece ani va împlini 55 de primăveri bătute pe muchie. Acuși am 55 de ani, spunea pe un ton de moșneag, obosit de viață. Aparențele îi erau favorabile. Din gură îi lipseau trei dinți, doi de sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Rîmbu Deși avea patru decenii, profesorul Rîmbu nu era însurat, deși omul acesta dorea din tot sufletul s-o termine cu burlăcia. Un soi de timiditate punea stăpînire pe el cînd rămînea singur cu vreo fetișcană. Neajunsul acesta de burlac bătrîn îl compensa cu preocuparea pentru studii aprofundate. În afară de acest hobby mai avea și o meteahnă cît se poate de umană. Rîmbu era un zgîrcit fără pereche și nu putea arunca nimic la gunoi. Tot ce cumpărase în ultimii douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mama. Mi-a zis "sărut mîna", răspunde Rodica încă aplecată cu urechea la gura Parșivului. Ei, în cazul ăsta... Mama fetei nu mai continuă fraza, dar era clar că devenise mai concesivă. Sînt un pic cam nesimțiți Ilarion Doagă era bătrîn, chiar mai bătrîn decît nucul de lîngă fîntînă. Își amintește cînd taică-su a plantat nucul acela, care acum umbrește o jumătate din grădină. Nu și-ar fi amintit așa de precis data, dacă n-ar fi luat o chelfăneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zis "sărut mîna", răspunde Rodica încă aplecată cu urechea la gura Parșivului. Ei, în cazul ăsta... Mama fetei nu mai continuă fraza, dar era clar că devenise mai concesivă. Sînt un pic cam nesimțiți Ilarion Doagă era bătrîn, chiar mai bătrîn decît nucul de lîngă fîntînă. Își amintește cînd taică-su a plantat nucul acela, care acum umbrește o jumătate din grădină. Nu și-ar fi amintit așa de precis data, dacă n-ar fi luat o chelfăneală zdravănă cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cînd taică-su a plantat nucul acela, care acum umbrește o jumătate din grădină. Nu și-ar fi amintit așa de precis data, dacă n-ar fi luat o chelfăneală zdravănă cînd a încercat să-l rupă. Deci Ilarion era bătrîn și baba lui era cu doi ani mai bătrînă. Numai că era mai vioaie și făcea cam toate treburile casei. Catincoo, strigă moșul spre babă. Ce vrei? Vino să mă îmbraci. Mă duc să curăț zăpada. Baba vine cuminte, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
umbrește o jumătate din grădină. Nu și-ar fi amintit așa de precis data, dacă n-ar fi luat o chelfăneală zdravănă cînd a încercat să-l rupă. Deci Ilarion era bătrîn și baba lui era cu doi ani mai bătrînă. Numai că era mai vioaie și făcea cam toate treburile casei. Catincoo, strigă moșul spre babă. Ce vrei? Vino să mă îmbraci. Mă duc să curăț zăpada. Baba vine cuminte, îi ține pantalonii, îi pune ciorapii și toate cele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pași, ușa se deschide doar cît permite lanțul. Ai pus lanț? Nu se vede? Este bine că ești prevăzătoare. Exact. De acum "pa și pusi"! Nicoară rîde. Bună poanta. Nu-i poantă. Chiar ai crezut că...? Du-te dracului, crai bătrîn și prost! Bătrînul a plecat foc de supărat și cică de atunci s-a lăsat de femei. Unii spun că n-a fost chiar așa, adică moșul s-a bucurat cît a putut de fată, pînă ce s-a enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de cînd se știe și în liceu a avut norocul să aibă un profesor de limba română care, la rîndul său, era și el un fel de poet. Nu putea oricine să aprecieze talentul fetei, dar cu siguranță cîțiva holtei bătrîni se dădeau în vînt după poeziile Roxanei. Poeta asta mică a introdus o noutate în poezie, noutate care îi făcea pe masculi fie să chicotească, fie să-și dea coate. Era extrem de interesant să auzi, mai ales să auzi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
te las în week-end să mergi cu fosta ta familie și nu-ți reproșez. Furios pe situație, spune o prostie. Eu am făcut-o cu acte... Cu acte sau nu, mare diferență nu-i. Ce nasol este să fii mai bătrîn decît..., meditează amărît Ionel. Lara Lara moștenise o căsuță acoperită cu paie, compusă dintr-o cămăruță și o tindă. Tinda nu avea tavan, iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate în afară. Un strat gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
A treia zi însă, misterul este dezlegat. O căruță plină cu bulendre de tot felul, haine, macaturi, plapume, așternuturi și alte cele, a oprit la poarta lui Ion. Pe o banchetă, în față, stătea el cu o gospodină nu prea bătrînă și care se ținea mîndră tare. Au început să care în casă averea aceea și apoi căruțașul a dat binețe și a plecat. Și-a adus mîndră, mînca-l-ar viermii de hodorog, tuna Aneta. Și noi care credeam că a crăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai des la discotecă, el să moțăie la televizor. Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile ecrane? Avem suficiente emisiuni care ne provoacă senzații de vomă. Un tînăr "harmăsar" întreabă groaznica pereche: Dar, cum vă descurcați, dumneavoastră așa bătrîn și ea așa de tînără? Moșul privește buimac, molfăie niște chestii despre inteligență, iar ea, iepșoara, zîmbește spre tînăr. Ar fi spus cu siguranță: Moșul doarme, moțăie, iar eu... ce telefon ai? Atîția oameni penibili, împînziți pe micile ecrane, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pîrliți. Departe de poporul ăsta de Sus sau de Jos trăia familia Ouatu, care cîndva a fost vechil, apoi șef de fermă și acum se învîrtise și acaparase întreaga avere pe care o administra. Acolo, pe deal, avea o cramă bătrînă rău și acareturi mai noi și vechi. Casa, acolo unde se mutase de curînd, era un pălățel bine separat de celelalte acareturi. Un hectar și jumătate au fost alocați micului palat, Trianon cum le plăcea să-i spună, unde erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
câteva cifre; fericire săpată sub catapeteasmă, deasupra aripilor. Numai nebunii pot doza fericirea. Doi ani au fost împreună, cum bine le sta oamenilor singuri. El, elevul prostuț din ultima bancă, ea, modelul, banca din față, rândul de la fereastră. Fereastra, castani bătrâni, soare despletit printre frunze, soare împletit în 3 (codițe blonde), soare imprimat în colțul din dreapta paginii (cartea un insectar plin cu raze, soare în fiecare vârf de deget). În banca de lângă fereastră, simfonii de lumină: Cerule, cât de opac ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]