5,096 matches
-
Anotimpul izvoarelor (1975) este un omagiu adus eroilor neamului, atât celor din trecut, cât și celor din contemporaneitate. Volumele următoare - Viața, cântecele și speranțele cioplitorului de barcaze (1976), Cartea dimineții (1978), Adio, Baudelaire (1981), Intrarea în pădure (1984), Pasteluri și balade (1987), Cristalul de sare (1990) - evidențiază un bun meșteșugar al versului, poet elegiac, înfiorat de nostalgii, dar fără cutremurări dramatice, tonalitatea esențială rămânând tristețea resemnată, calmă. Surprinzător, dar singurul său roman, Puntea din vale (1948, cu o postfață de G.
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
1977; Cu George Franga despre Muzeul Teatrului Național, București, 1977; Cartea dimineții, București, 1978; Adio, Baudelaire, București, 1981; Secretul de la Fântâna Roșie, București, 1981; Autografe, București, 1983; Intrarea în pădure, București, 1984; În grădina de lumină, București, 1984; Pasteluri și balade, București, 1987; Un caz neobișnuit, București, 1989; Descoperirea păsării Sitela, pref. George Macovescu, București, 1989; Cristalul de sare, București, 1990. Antologii: Eroica, București, 1984 (în colaborare cu Cornel Popescu). Traduceri: James Hilton, Scadența destinului, București, 1940, Stella Monsell, Craiova, 1994
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
culturale și teatrale locale, reprezentațiilor de diletanți, ca și activităților Astrei, precum adunarea de la Bistrița din 1907, la care a participat și poetul O. Goga. Se publică frecvent folclor, de pildă texte despre obiceiurile locale Gogea și Cununa, iar câteva balade despre Avram Iancu editează Th. A. Bogdan. În domeniul istoriei se remarcă articolele lui Constantin Moisil (Din trecutul ținutului nostru ș.a.). Alți colaboratori: Petre Poruțiu, Mihai Teliman, Stelian Rusu, Emil Tripon, Victor Moldovan, N. Iorga, Victor Bontescu. M.Pp.
REVISTA BISTRIŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289183_a_290512]
-
care îi acuzaseră de „un pretins estetism”, de vreme ce membrii Cercului au condamnat „estetismul” și „au dorit necesitatea unui nou umanism”, manifestându-și simpatia pentru opera clasică, plurivalent axiologică. De altfel, Radu Stanca e cel care va scrie și despre „resurecția baladei”, susținând că „baladescul înseamnă prezența dramaticului în interiorul poeziei lirice”. Printre poeții prezenți în revistă se află, aproape număr de număr, Ștefan Aug. Doinaș, Radu Stanca, Constant Tonegaru și Ioanichie Olteanu. Dintre prozatori, colaborează I.D. Sârbu, Ioana Postelnicu, iar lui E.
REVISTA CERCULUI LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
articole despre folclorul românesc, Nicolae Densușianu fiind autorul unui important Cestionariu despre tradițiunile istorice și anticitățile terilor locuite de români, prin care intenționa colecționarea datinilor populare și a legendelor străvechi. Printre producțiile folclorice culese și tipărite figurează o variantă a baladei Iovan Iorgovan și una a Mioriței, neautentica însă. În paginile rezervate poeziei, în afară de Aron Densușianu și Ovid Densusianu (primul cu pseudonimul I. Corban), mai sunt prezenți V.C. Molna și G. Dâmbovițeanu. În 1897 se publică tragedia Optum de Aron Densușianu
REVISTA CRITICA-LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289198_a_290527]
-
Victor Marian, Noul Goethe și actualitatea, Ion Sân-Georgiu - un studiu asupra personalității artistului, Bernhard Capesius, Poezii lirice de ale lui Goethe ajunse poezii populare în Ardeal, I.E. Torouțiu, Copilărie și tinerețe, Amurg și noapte (articole despre biografia poetului), Ion Gherghel, Baladele lui Goethe în românește. Notații despre Goethe sunt prezente aproape în fiecare număr, cum se întâmplă în numărul următor, când I.V. Pătrășcanu semnează Influența juridică și religioasă în opera lui Goethe, iar Eugenia Guneș face o analiză a elegiilor. Ulterior
REVISTA GERMANISTILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289215_a_290544]
-
cele mai sensibile aspecte fiind vaporizarea imaginilor, fluidizarea versului, liber și adesea alb, sugerarea stărilor sufletești prin obsesii cromatice. În producția lirică ulterioară, feericul se dezvoltă în fabulos, spațiul imaginarului se lărgește, iar în locul figurației de evantai apar motive de baladă, legendă sau roman cavaleresc. Peisajele sunt mai ales de burg medieval, cu turnuri învăluite uneori de cețuri nordice, bântuite de stafii. Cu timpul, gustul poetei pentru straniu, fantastic și exotic începe să fie concurat de un simț al realului, exprimat
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
multor edituri, au rămas nepublicate. Filonul principal al scrierile lui M. este cel patriotic. De la primele plachete și până la publicațiile destinate copiilor și adolescenților sunt invocate figurile lui Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul ș.a. În poeme, cele mai multe ode sau balade, transpare chipul martirizat al Basarabiei („Sfântă Mare Martiră Basarabie”), se perindă cetățile ei multîncercate - Tighina, Soroca, Hotin, Ismail, Chilia -, precum și codrii seculari ai Orheiului, pământul îmbelșugat, scăldat în lacrimi și sânge: „Țară de răni, de lacrimi, de sânge, / Țară de
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
Tytan de Kamuty: micronuvele, maxime, precepte morale, poeme în proză. Versurile din Potirul profanat (1946) și Spre oază. În marmora neagră (1947) reprezintă punctul de sus al literaturii lui M. Rădăcinile folclorice sunt susținute de reconsiderarea propriei vieți prin prisma baladei populare Meșterul Manole: „Sunt eu Manole, Meșterul / Sunt eu acelaș cutezător zidar / Care-am pornit în zadar / Cel mai mare templu lui Dumnezeu?” (Manole, meșterul). Sacrificiul dragostei pare a fi și el zadarnic: „În zori, / Peste inima, fără tine rămasă
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
comunitar, puritatea morală, pioșenia, echilibrul - toate definind un mod de viață. Mai mult decât în asemenea vederi luate cam de sus, ruralismul poetului constă în vâna folclorică a inspirației, în piesele scrise în spirit și vers popular, în special cântece, balade, doine, descântece, care păstrează un aer de autenticitate, de simplitate și prospețime. Referiri la motivația, natura și sensul poeziei apar, implicit sau explicit, în multe versificări, aceasta fiind văzută ca o manifestare a prea-plinului trăirilor. Deși, în general, temele și
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
În casa amintirii s-a așternut tăcerea./ Ferestrele sunt negre și oarbe și pe-alei/ Nu mai râd crinii în floare și sub streașină tei” (Ultimul strigăt). N. a scris și piese într-un act, nepublicate. SCRIERI: Gânduri, București, 1943; Balada lui Gheorghe Doja, București, 1949; Balada locomotivei 2211, București, 1949; Cântecele patriei, București, 1957; Dimineață de vară, București, 1964; Amfore, București, 1970; Sub cer senin, București, 1971; Orologii, București, 1974; Printre cântece și flori, București, 1977. Repere bibliografice: Cristea, Teleorman
NASTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288355_a_289684]
-
tăcerea./ Ferestrele sunt negre și oarbe și pe-alei/ Nu mai râd crinii în floare și sub streașină tei” (Ultimul strigăt). N. a scris și piese într-un act, nepublicate. SCRIERI: Gânduri, București, 1943; Balada lui Gheorghe Doja, București, 1949; Balada locomotivei 2211, București, 1949; Cântecele patriei, București, 1957; Dimineață de vară, București, 1964; Amfore, București, 1970; Sub cer senin, București, 1971; Orologii, București, 1974; Printre cântece și flori, București, 1977. Repere bibliografice: Cristea, Teleorman, 436; Popa, Ist. lit., I, 940
NASTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288355_a_289684]
-
se avansează presupunerea, argumentată științific, potrivit căreia la baza ei ar sta tocmai această cutumă a nunții mortului. Adrian Fochi va remarca mai târziu că ideea lui M. este extrem de utilă în încercarea de a decoda setul de mesaje al baladei și al colindei mioritice. Obiceiul junilor brașoveni, Cercetări folclorice în Țara Oașului, Variantele românești ale snoavei despre femeia necredincioasă sunt alte studii demne a fi consemnate, punând în evidență viziunea cercetătorului asupra culturii populare, ca și maniera de abordare a
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
ș.a.), de dimensiunea istorică a creației literare (capitolul Spre o poetică a romanului istoric sud-est european), de laitmotive precum Bizanțul, roata, lumina, drumul ș.a. Cititorul e purtat cu grație prin literaturile sud-estului european, vechi și contemporane: Cantemir, Kavafis, pașoptiștii români, baladele populare, Eminescu, Ion Barbu, Kazantzakis, Ștefan Bănulescu ș.a. Alchimia mileniului, poate cea mai valoroasă carte a sa, și Călcâiul lui Delacroix (1996) sunt consacrate cercetării comparatiste de tip iconologic, urmărind pasionanta relație dintre cuvânt și imagine. În afară de un incitant capitol
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
țărani din Ialomița. Culegerea Colinde din Ialomița (1946) a fost remarcată pentru calitatea artistică a textelor și pentru notele bibliografice care stabilesc geografia motivelor. Cea mai amplă colecție a sa, Folclor din Câmpia Dunării (1969), aduce un set important de balade, cele mai multe fiind „piese de antologie” (Ovidiu Bârlea). N. a scris și câteva studii temeinice, publicate mai cu seamă în „Revista de etnografie și folclor”: Podul de la Tingrele, în care a dovedit că Tingrele nu este un toponim, cum crezuse Vasile
NEAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288385_a_289714]
-
populare, adresate atât tinerilor - „Cutezătorii” (Frumusețea pietrei nevăzute, 1965, Aventură și contraaventură, 1966), cât și adulților - „Scorpionul” (Strania poveste a „Marelui Joc”, 1982), „Aventura” (Chirie pentru speranță, 1968, Înotătorul rănit, 1969, Speranță pentru Marele Vis, 1975, Speranță pentru speranță, 1980, Balada căpitanului Haag, 1984), „Sfinx” (Teroare pentru colonel, 1971), cărțile de proză ale lui N., câteodată cu o tentă parodică, dar în general cu numeroase scăderi de stil și de structură (confesiuni ale naratorului care deseori se declară incoerent, determinări temporale
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
răspund, prin ritmul alert al acțiunilor și prin tematică, așteptărilor unui public nepretențios, dornic de o lectură agreabilă în timpul liber. În volumele de versuri Cântecul constelației și Ochii, asociind poezii dedicate Partidului, comunismului, Uniunii Sovietice, detașamentelor de brigadieri etc., cu balade și pasteluri construite pe tema naturii, N. nu reușește să depășească nivelul de imitator sârguincios, fie al poeților proletcultului, fie al autorilor clasici de tablouri în versuri, Vasile Alecsandri și George Coșbuc. Excesul de ideologie corupe valoarea unor poezii ce
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
moare inamicul cel mai bun, București, 1977; Narațiuni detective într-un tempo clasic, monoton, București, 1978; La Goulue dansează cu Chocolat, Cluj-Napoca, 1979; Speranță pentru speranță, București, 1980; Strania poveste a „Marelui Joc”, Cluj-Napoca, 1982; Legenda cavalerilor absenți, Cluj-Napoca, 1984; Balada căpitanului Haag, București, 1984; Orhidee pentru Marifelis, Cluj-Napoca, 1986; Curbura dublă a infinitului, Iași, 1988; Deodată, inevitabilul, București, 1990. Repere bibliografice: Al. Săndulescu, „Toporul de argint”, GL, 1965, 3; Virgil Cuțitaru, „Celălalt prezent”, IL, 1966, 2; Constantin Cubleșan, „Febră de
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
publică de asemenea versuri și proză. Încercările sale le va tipări în volum, laolaltă cu studii și conferințe. Este și autor de manuale de retorică și stilistică, precum și de antologii de literatură populară și din clasicii români: Poezii populare alese. Balade (1896), Poezii populare alese. Doine, colinde, cântece soldățești, bocete, legende (1896), Fabule și fabuliști (1905), Colinde și cântece de stea (1911). O retrospectivă a preocupărilor sale pentru literatura populară va fi publicată în volumul Negru pe alb (1922), care reunește
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
și schițe după natură. SCRIERI: Retorica, Ploiești, 1883; Încercare asupra fabulei în genere și în parte despre fabula română, București, 1885; Diverse. Conferințe publice, Ploiești, 1887; Studiu asupra fabulei, București, 1898; Negru pe alb, București, 1922. Antologii: Poezii populare alese. Balade, București, 1896; Poezii populare alese. Doine, colinde, cântece soldățești, bocete, legende, București, 1896; Fabule și fabuliști, București, 1905; Colinde și cântece de stea, București, 1911. Repere bibliografice: Encicl. rom., III, 385; D. Teleor, Oamenii școalei, „România ilustrată”, 1901, 2; Candidații
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
combaterea latinismelor și răspândirea operei marilor scriitori din trecut. Ca scriitor, N. a debutat la 1866, în „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Poeziile sale lirice, scrise sub imboldul dezamăgirilor în dragoste, sunt lipsite de valoare, iar baladele sunt tributare lui Goethe, Schiller ori Heine, din care, de altfel, a și tradus. Tot livrescă, dar bine construită și scrisă într-o limbă îngrijită, este idila Miron și Florica (1870), după cum deasupra mediocrității izbutesc să se ridice și unele
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
maliția bonomă a lui I. L. Caragiale. „Cânticul” reprezintă mai mult decât o specie literară: anume, modalitatea artistă de a te copilări în instinctual. Totul este aici ingenuu și elementar, pur și abject, banal și fantastic. „Personajele”, îndeosebi cele din ciclul Balade, sunt ipoteze lirice, așa cum și în dramaturgia firavă a autorului ele sunt dezvoltări, halucinatorii uneori, ale aceluiași eros pasional. Extraordinară rămâne imaginea halucinant-lunară a Vianei, al cărei dans nocturn pare a simboliza o senzualitate cosmică. Stilul voit naiv, stângaci, dar
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
iernii alb lințoliu / Cădeți în stoluri ce-ngrozesc / Ca niște pete mari de doliu! // În fracurile voastre negre / De ciocli aveți ceva de gală, / Și-n croncănitul vostru râde / O ironie triumfală! // Chiar Edgar Poe, în cinstea voastră, / A scris balada-ntunecată / Al cărei laitmotiv e tristul / Și-ngrozitorul: Niciodată” (Corbul). În Cântecul omului, drama existențială se răsfrânge într-un vers cu inflexiuni declamatorii și aer vetust: „Mă-ntorc zdrobit. Ce drum enorm! / Vin dintr-o țară depărtată, / Pe care harta
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
capacitatea redusă de a echivala în traduceri subtilitățile din textele originale. Strădania i-a adus totuși o anume dexteritate în versificare și în construcția conflictelor, ceea ce, împreună cu familiarizarea sa cu trecutul românesc, cu graiul vechilor pravile, al cronicilor și al baladelor populare, i-a determinat opțiunea pentru drama istorică în versuri. Prima încercare, Bimbașa Sava, acuză însă un dialog greoi, împiedicat în arhaisme, dar și o incongruență în caracterul personajului principal, un viteaz fără patrie care promite să lupte alături de Tudor
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
când”. Cartea de la Jucu Nobil valorifică potențialul liric al întoarcerii către timpul (copilăria) și spațiul (satul) dintâi, depozitare ale miracolului primordial, sub semnul memoriei sărbătorești. Primă parte a unei compoziții poetice de mare anvergură, Cartea... este continuată cu volumul subintitulat Balade și idilă (2000) și finalizată ca o trilogie în 2003. Călător de profesie se structurează pe motivul fiului risipitor, iar Zi după zi adoptă formula jurnalului liric. Astfel, cum remarca Iulian Boldea, suita cărților dă și o idee despre „polimorfismul
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]