2,816 matches
-
lung ca de obicei, iar turla de pe naos, lipsită de postament, pare scundă. <br> Biserica de plan triconc are pronaosul încununat de un turn-clopotniță. Pridvorul de proporții zvelte este susținut de coloane de piatră decorate cu vrejuri, portalul dovedește influențe baroce. Remarcabil este decorul neobișnuit al fațadelor, care include motive ornamentale în stuc preluate din miniatura persană: măsuțe cu vaze de flori, chiparoși, havuzuri, palate, ramuri înmănunchiate de lămâi. Atelierul care a efectuat aceste lucrări a contribuit probabil și la decorarea
Biserica Fundenii Doamnei () [Corola-website/Science/305887_a_307216]
-
este un muzeu de artă aflat în Palatul Baroc din Timișoara. Muzeul a luat ființă după desprinderea secțiunii de artă a Muzeului Banatului, care a funcționat o perioadă într-o aripă din actuala clădire. Muzeul a devenit instituție de sine stătătoare pe 1 ianuarie 2006, director fiind profesorul universitar
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
ia ființă Secțiunea artistică sau "Pinacoteca". În 1969 secția de artă a început să se desprindă de Muzeul Banatului, beneficiind de un spațiu propriu, în clădirea Centrului Cultural Francez. În 1986, aceasta a fost mutată într-o aripă din Palatul Baroc, în restaurare încă de la sfârșitul anilor '70. La 1 ianuarie 2006, secția de artă s-a desprins definitiv de Muzeul Banatului și a devenit "Muzeul de Artă Timișoara". Abia în 21 decembrie, o dată cu terminarea lucrărilor de renovare a palatului, s-
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
anii postbelici monumentul a fost reconstruit cu mari eforturi financiare, ca un simbol al reclădirii Austriei. Interiorul catedralei adăpostește o serie de obiective culturale și monumente istorice: tronul în stil gotic târziu al lui Anton Pilgram, altarul realizat în stil baroc timpuriu de către Tobias Pock, monumentul funerar al lui Frederic al III-lea, care se află în partea de sud, catacombele etc. Imaginea acestei catedrale este reprodusă pe emisiunea austriacă a monedelor de 10 eurocenți.
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
Piața Unirii este cea mai veche piață din Timișoara, amenajată în stil baroc. De-a lungul istoriei sale piața s-a numit și "Hauptplatz" (Piața Principală), "Domplatz" (Piața Domului) și "Piața Losonczy" (după numele comitelui Stefan Losonczy, ucis la 1552 când cetatea a fost cucerită de turci). Numele de "Piața Unirii" i-a
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
la 1552 când cetatea a fost cucerită de turci). Numele de "Piața Unirii" i-a fost dat în 1919, pentru că aici s-au oprit trupele române care au intrat în Timișoara. Obiectivul găzduiește importante obiective turistice, precum Domul romano-catolic, Palatul baroc, Catedrala ortodoxă sârbă, Monumentul Sfintei Treimi, fântâna cu apă minerală și alte monumente arhitecturale. Are o suprafață mare, dimensiunile fiind de 150 x 110 m. Dezvoltarea Pieței Unirii este legată de istoria orașului. În 1716 trupele imperiale ale generalului Eugeniu
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
amplasată lateral de axul pieței, în timp cea biserica ortodoxă a fost amplasată pe axul central. În 1736 a început construcția "Catedralei episcopale romano-catolice", arhitect fiind vienezul Fischer von Erlach (fiul). Între 1745 și 1748 a fost construită în stil baroc vienez și catedrala sârbească. În 1754 a fost ridicată clădirea Prefecturii vechi (actualul "Palat Baroc"), fiind inițial sediul guvernatorilor civili ai Banatului. Atât în Piața Unirii cât și în Piața Libertății s-au păstrat o serie de clădiri din secolul
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
central. În 1736 a început construcția "Catedralei episcopale romano-catolice", arhitect fiind vienezul Fischer von Erlach (fiul). Între 1745 și 1748 a fost construită în stil baroc vienez și catedrala sârbească. În 1754 a fost ridicată clădirea Prefecturii vechi (actualul "Palat Baroc"), fiind inițial sediul guvernatorilor civili ai Banatului. Atât în Piața Unirii cât și în Piața Libertății s-au păstrat o serie de clădiri din secolul al XVIII-lea, însă de multe ori doar interiorul s-a păstrat în forma originală
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
I-IV) ale Liceului „Nikolaus Lenau”. Fațada clădirii a fost refăcută între 1995 și 1996 în stil istoricist simplificat, proiectul aparținându-i arhitectei Lucia Pfaff. Casa cu Lei este un monument de arhitectură care a fost clădit inițial în stil baroc. Încă de la început a existat bovindoul cu contur rotund de pe colț. Imobilul a fost refăcut după 1900 în stil Szeceszió, la acel moment fiind adăugați leii, care îi dau numele. De-a lungul istoriei sale, a găzduit ospătăria „La Soarele
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
Catedrala ortodoxă și de Casa comunității ortodoxe una din cele trei clădiri situate pe perimetrul așa-zisului careu rascian, porțiunea rezervată comunității ortodoxe în vestul pieței. Palatul a fost construit între 1745-1747, pe vremea episcopului George Popovici, inițial în stil baroc, însă în forma actuală, clădirea a ajuns în urma modificărilor din 1905-1906, arhitect fiind László Székely. Fațada actuală datează din 1911, fiind definită de elementele decorative sârbești. Clădirea Băncii de Scont este aflată în colțul pieței, între laturile vestică și sudică
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
etaj, proprietarul fiind un sticlar numit Mathias Simon. Casa „La Elefant” (al cărui nume - conform istoricului Ioan Hațegan are o origine neclară datorată probabil unui local numit astfel care a fost găzduit de respectiva clădire), este caracterizată de o fațadă barocă. Clădirea a fost supraetajată în ani '60 ai secolului al XX-lea. Fațada nu a avut mereu aspectul actual - care se datorează arhitectului Șerban Sturdza, cel care a remodelat-o în anii 1980-1981 în stil baroc. Arhitectul Sturdza declara într-
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
caracterizată de o fațadă barocă. Clădirea a fost supraetajată în ani '60 ai secolului al XX-lea. Fațada nu a avut mereu aspectul actual - care se datorează arhitectului Șerban Sturdza, cel care a remodelat-o în anii 1980-1981 în stil baroc. Arhitectul Sturdza declara într-un interviu că a ales să refacă fațada clădirii care la acel moment aparținea Trustului de construcții în stil «"„istorist”, aducând-o cumva la aspectul său inițial"». În continuare spunea că a fost criticat de colegi
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
unui italian, Gianluca Testa, care a cumpărat un apartament și a făcut eforturi pentru a fi aprobate de către primărie planurile de refacere. La parterul Casei Brück funcționează din 1910 o farmacie, care păstrează în parte mobilierul și vitrinele originale. Palatul Baroc a fost de la construirea lui sediu administrativ. În prezent găzduiește Muzeul de Artă din Timișoara. Palatul are o formă rectangulară. Are subsol, parter, două etaje și o mansardă. Structura s-a dezvoltat înglobând unele clădiri mai vechi, printre ele clădirea
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
de exemplu în anul 1769 în toate cele șase clase erau doar 20 de elevi. În anul 1778 gimnaziul a fost închis, după desființarea ordinului iezuit în 1773. Franciscanii sosiți din Bosnia au zidit între 1733-1736 o biserică în stil baroc. După venirea piariștilor activitatea franciscanilor scade, iar biserica lor trece în proprietatea piariștilor, care o vor folosi până în anul 1911, când va fi demolată, iar pe locul ei va fi construit în anul următor Palatul Băncii de Credit. La începutul
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
continuă cu câte o fereastră alungită terminată în arc treflat. Portalul de la intrare este format dintr-un rezalit pe care se sprijină un arc în colonadă în stil gotic. Luneta portalului este decorată cu un relief cu îngeri, în stil baroc, rezultând un ansamblu în stil eclectic. Coridoarele de legătură ale bisericii cu cele două corpuri laterale sunt prevăzute cu un șir de ferestre trigeminate, geminate și simple ce se termină în arc în plin cintru. Pe partea din spate a
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
a unei sonate, unei simfonii, unui concert, unui cvartet sau altei compoziții de muzică de cameră. Sensul termenului de sonată a evoluat în cursul istoriei muzicii europene, desemnând o diversitate de forme muzicale ce au precedat era clasică. În perioada barocă, termenul de "sonată" se aplica la o varietate de opere, cuprinzând chiar și solo-uri pentru instrumente de percuție sau pentru mici ansambluri instrumentale. Odată cu trecerea la perioada clasică, sonata suferă o serie de modificări structurale, aplicate la diverse tipuri
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
numără icoana Maicii Domnului cu Pruncul, icoana Sfinților Trei Ierarhi, icoana Sfinților fără de arginți Cozma și Damian și cea a Cuvioasei Parascheva. Catapeteasma și pridvorul sunt decorate cu numeroase elemente florale iar în pridvor se găsește un portal de stil baroc italienesc amestecat cu elemente autohtone. Se compune dintr-un gol de ușă terminat în arc trilobat, încadrat de două coloane neo-corintice, împodobite cu viță-de-vie și struguri, care susțin o cornișă înaltă, tăiată în stilul Renașterii italienești. Pe friza acesteia, doi
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]
-
lucrate de data aceasta nu în “atelierul” său din Cluj cum bănuim că a realizat zeci de alte asemenea opere, ci în sat, creații la care specialiștii au putut observa aceleași penetrante infuențe în strucuturarea tablourilor, cu reținerea unor elemente baroce de peisaj și o concentrare spre redarea anatomică din ce în ce mai evidentă a corpului uman, fără renunțarea totală la stilizările postbizantine. Cu toate că icoana Botezul Domnului, una dintre cele mai reușite, purta o amplă și atât de concludentă inscripție de donator, referitoare și
Biserica de lemn din Bălcești () [Corola-website/Science/313197_a_314526]
-
Printre obiectele cu rol decorativ din această cameră sunt: Grădinile din jurul castelului Linderhof sunt considerate unele dintre cele mai frumoase creații ale arhitecturii peisagiste historiciste proiectate de grădinarul curții bavareze (Hofgärtner) Carl von Effner. Parcul combină elemente formale ale stilului baroc sau ale Renașterii italiene cu peisaje similare grădinei englezești. În grădinile castelului se află un tei înalt "Tilia platyphyllos" cu vârsta de 300 de ani, unde se crede că Ludovic a avut odată o casă în copac sau un scaun
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
și prin 1945 a dispărut cu totul. Ea a fost reconstruită din nou în parcul castelului Linderhof. "Aceste trei structuri, "Grota lui Venus", "Coliba lui Hunding" și "Sihăstria lui Gurnemanz" amintesc vizitatorilor de operele lui Richard Wagner. Dar, pe lângă arhitectura barocă, Ludovia a fost interesat și de lumea orientală." Chioșcul maur "Chioșcul maur" a fost realizat de arhitectul berlinez Carl von Diebitsch pentru Expoziția Universală de la Paris din 1867 ca parte a standului expozițional al Prusiei. Ludovic al II-lea a
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
largă întindere în arhitectură, pictură și alte arte vizuale care a început în anii 1760, a atins apogeul între anii 1780-1790 și a durat până în anii 1840-1850. Acest curent a răsărit în mare parte ca o reacție împotriva rămășițelor stilului Baroc și senzualului și frivolului stil decorativ Rococo, care a dominat arta europeana începând cu anii 1720. Dar un și mai profund stimul a fost un reînnoit și profund studiu științific manifestat fața de antichitatea clasică ce a răsărit în Secolul
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
de artă desăvârșite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseții morale. Obiectivul acestui curent este de a exprima măreția puterii regale și, în acest sens, noul stil se distanțează de fantezia și emoția barocului italian pentru a impune o viziune monumentală bazată pe linii drepte, orizontale și verticale, pe echilibru, claritate și raționalitate. O singură țară va sta departe de unanimitatea națiunilor în manifestarea barocului ca fenomen cultural și arhitectural, Franța, în secolul XVII
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
mărginite de drepte, scandate de ritmul grav al coloanelor, cu suprafețe în care toate muchiile erau perpendiculare sau paralele cu pământul, cu ornamente simple însă frumos executate care-ți dau impresia stabilității - în comparație cu construcțiile în linii șerpuitoare, agitate ale stilului baroc. Iată deci un prim element care pregătește spiritele în vederea transformării și duce la inspirația arhitecților pentru construcțiile ce vor urma să apară în Franța. O altă caracteristică a acestui curent este acea de a promova nu numai cititorul ci și
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
mișcări sunt strada în linie dreaptă, cornișa orizontală neîntreruptă, repetiția elementelor uniforme (coloană, fereastră...). Se afirmă că strada va părea mai nobilă dacă ușile vor fi construite după același model, casele vor fi aliniate și de aceeași înălțime. Spre deosebire de lumea barocă sau arabă pentru care aceste reguli aplicate persoanelor încălcau grav și nepermis teritoriul și intimitatea și ca urmare au fost și sunt încă respinse, singurele programe care fac excepție fiind cele mai comandate, urmărite și finanțate de către autorități. Există în
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
Igor Oistrah, Robert Soetens, Monique Haas, Magda Tagliafero, Roșa Fein, Ryazard Bakst, Dmitri Alexeev, Antonio Barosa, Sebastian Benda, Takeihiro Hirai, Agnes Baltsa ș.a. A abordat deopotrivă repertoriul simfonic și cel de operă, fiind atras în special de muzică în stil baroc și de cea clasică vieneza, la loc de frunte situându-se partiturile maeștrilor austrieci care au activat în Oradea (Michael Haydn, August Carl Ditters von Dittersdorf). Mai tarziu s-a specializat în muzică lui Bartók și Kodály. Din 1996 a
Ervin Acél () [Corola-website/Science/313556_a_314885]