KorAP: Find »[drukola/base=batistă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...137 >

3,424 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Duncan. — Un coș? Domnul Mundy clipi. — De o brută mătăhăloasă care-ți punea cărbuni Încinși la tălpi, să te facă să mergi mai repede? Hai, fugi de-aici! RÎseră. Conserva goală fu pusă la o parte. Domnul Mundy Își scoase batista și-și suflă nasul scurt și energic, ca o trompetă, apoi scutură batista, o Împături și-o puse cu grijă În buzunar. Înainte de a mînca, Își tăia senvișurile și miezul de lăptucă În bucăți mici, dichisite. CÎnd Viv lăsă capacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cărbuni Încinși la tălpi, să te facă să mergi mai repede? Hai, fugi de-aici! RÎseră. Conserva goală fu pusă la o parte. Domnul Mundy Își scoase batista și-și suflă nasul scurt și energic, ca o trompetă, apoi scutură batista, o Împături și-o puse cu grijă În buzunar. Înainte de a mînca, Își tăia senvișurile și miezul de lăptucă În bucăți mici, dichisite. CÎnd Viv lăsă capacul de la borcanul cu muștar ridicat, el Îl Închise. Dar Întinse pisicii fărîmele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În baie. O făceau În fiecare sîmbătă dimineața; se așezau cu rîndul la capătul fără robinete, și săptămîna asta venise rîndul Juliei, care sătea cu brațele Întinse, cu capul dat pe spate și ochii Închiși; Își prinsese părul cu o batistă, dar cîteva șuvițe Îi căzuseră udîndu-se și, lipindu-se, luaseră forma maxilarului și a gîtului. Se Încruntă și le vîrÎ după ureche. Helen se mișcă din nou, apoi Își găsi o poziție aproape confortabilă și se liniști, bucurîndu-se În sfîrșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la același etaj, lîngă baie. Bucătăria și dormitorul, un etaj mai sus. Tocmai terminase cu Îmbrăcatul și-și pieptăna părul În fața oglinzii din dormitor, cînd veni și Julia. Helen o urmări În oglindă cum se pudrează cu talc, Își trage batista de pe cap și Începe să meargă prin cameră goală, culegînd chiloții, ciorapii, jartierele și sutienul. Puse prosopul În grămada de haine de pe pernele aflate pe bancheata de sub fereastră; acesta lunecă aproape imediat pe podea, trăgînd după sine o șosetă și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și carnea din jurul gîtului i se Încreți. Era preocupat de pantaloni. — Ai luat-o pe toată? — Așa cred. Fii atentă. — Dar sînt atentă. Ce fată bună ești tu! Se trase la o parte, apoi Își Închise nasturii. Ea căută o batistă sau ceva asemănător, dar În cele din urmă Își șterse mîna pe iarbă. El o urmărea cu un aer aprobator. — Face bine pămîntului, zise el. Se animase. O să crească un copac. Un copac, și-ntr-o zi o să vină o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
i se făcuse frig. El Îi frecă brațele, dar se ridicară curînd, băură ce mai rămăsese din ginul cu portocale, apoi Își aranjară hainele. El Își Întoarse pe dos buzunarele pantalonilor pentru a-i scutura de iarbă. Îi luă apoi batista să-și șteargă rujul și pudra de pe gură. Se depărtă puțin, se Întoarse și făcu pipi. CÎnd veni Înapoi, ea Îi spuse: Stai aici, și se duse Într-un tufăriș, Își ridică fusta, Își dădu jos chiloții și se lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de frumos: călcă peste el, Îndreptînd iarba cu picioarele. În tot acest timp, mașina stătuse În soare. Ea se urcă și aproape că-și fripse piciorul cînd atinse pielea fierbinte a scaunului. Reggie se urcă lîngă ea și-i dădu batista lui - o Întinse sub Încheietura genunchilor pentru a se feri de arsură. După ce făcu asta, se aplecă și-i sărută șoldul. Ea Îi atinse capul, buclele negre, unse, scalpul alb care se zărea palid. Se mai uită la luminișul verde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mașina pe o stradă de lîngă Blackfriars Bridge; Îi spuse c-o să ia un autobuz de-acolo, și el n-o reținu. Opri Într-un loc liniștit, o trase lîngă el pentru a se săruta, apoi Îi luă din nou batista și-și șterse gura și fruntea asudată. — Ce mai excursie! exclamă el, de parcă după-amiaza fusese un dezastru absolut, de parcă uitase deja pîrÎul și moara părăsită și inițialele de pe pereți. Ei nu-i păsa. Dintr-odată, mîna lui pe brațul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În cînd smucea capul să-și Îndepărteze părul căzut pe ochi. Părul părea blond deschis acum, În lumina amurgului, iar fața Îi era În continuare rozalie și ușor transpirată. CÎnd o luară prin zona cea mai aglomerată, el scoase o batistă și-și șterse fruntea și ceafa. — Tre’ să beau un păhărel! Tre’ să beau mai multe, de fapt. Am stat În Ealing de la ora două, Încercînd să scriu un articol umoristic despre creșterea porcilor. Fotograful meu s-a chinuit o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Împotriva lui; simți cum gura i se strîmbă și probabil că arăta Înfiorătoare. Fraser Îl Întrebă Încă o dată, mai insistent: — Ce s-a Întîmplat, Pearce? Nimic, răspunse Duncan În cele din urmă. — Nimic? Arăți ca dracu’. Ia-o. Își scoase batista și i-o dădu lui Duncan. Șetrge-te pe față, transpiri. Ți-e mai bine? — Da, un pic. — Tremuri ca varga! Ce s-a Întîmplat? Duncan Își scutură capul, apoi zise șovăielnic: — O să ți se pară o prostie. Limba i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
asupra mîinii care-i tremura; o ridică mai sus și Încercă s-o aducă la gură. Dar tremurul se Înrăutăți. Ceaiul se vărsă - văzu cum pătase una din pernele lui Mickey. Puse brusc cana jos și Încercă să curețe cu batista partea cea mai pătată. Surprinse privirea lui Mickey În timp ce făcea asta și-i căzură umerii. Se aplecă, proptindu-și coatele pe genunchi și fața În palme. — Uită-te la mine Mickey! zise ea. Uite ce-am ajuns! Chiar am făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ceaiul și se calmară În cele din urmă; apoi Își Încrucișară privirile și izbucniră În rîs din nou. Viv puse jos ceașca din care se prelingea ceaiul. — Vai, ce-or gîndi clienții? Rimelul se scursese pînă la urmă. Își scoase batista, Îi răsuci un colț, puse colțul pe limbă, apoi ridică o oglindă și-și lărgi ochii, frecînd sub ei la fel de sălbatic, se gîndi Helen, cum ștersese și semnele de pe peretele toaletei. SÎngele care-i colora fața o făcea să pară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
frecînd sub ei la fel de sălbatic, se gîndi Helen, cum ștersese și semnele de pe peretele toaletei. SÎngele care-i colora fața o făcea să pară foarte tînără. I se stricase coafura din cauza rîsului - arăta ciufuluită și plină de viață. Își Îndesă batista În mînecă și-și luă sendvișul; rîsul i se risipi În suspine. Puse Înapoi un colț de pîine, iar vederea cărnii proaspete dintre felii - și gustul, cînd mușcă - păru cumva s-o liniștească. Fața Își pierdu culoarea, iar ochii i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ea care putea sta lîngă Julia și-i atingea fruntea... Se apropie de biroul Juliei. Ca toate lucrurile ei, era dezordonat, sugativa Încărcată cu prea multă cerneală, o cupă cu bonuri de trezorerie răsturnată, un teanc de hîrtii și plicuri, batiste murdare, coji de măr și panglici de mașină. În mijloc tronau caietele albastre și ieftine, Century. Pe copertă scrisese Bolnavi 2: conținea planul romanului la care lucra acum, un roman a cărui acțiune se desfășura Într-un sanatoriu particular, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
i se părea că Julia se depărtează de ea, se gîndi În timp ce se apropia tot mai mult de astfel de obiecte? Și unde naiba era Julia acum? Mai deschise o dată caietul și căută cu disperare, dînd paginile, indicii. Ridică o batistă stropită cu cerneală și o scutură. Căută sub sugativă. Deschise sertare. Ridică o foaie de hîrtie, un plic, o carte... Sub carte era Radio Times de acum două săptămîni deschis la articolul despre Julia. URSULA WARING prezintă noul roman captivant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cele din urmă, se revărsă și Începu să se Împrăștie dezordonat. Îl urmări o vreme; Își trase Încă de două-trei ori carnea din jurul tăieturilor pentru a impulsiona sîngele să curgă, apoi Își curăță piciorul, cît putu mai bine, cu o batistă umedă. Se alesese cu două linii scurte, roșu-aprins, care ar fi putut fi făcute de laba grea, dar jucăușă a unei pisici. Se așeză pe marginea căzii. Șocul tăieturii, se gîndi ea, produsese o schimbare În ea, un fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
indigo, Îndoit și atent, trimițînd binecuvîntări cumplite În noaptea plăpîndă. 1944 1 Ori de cîte ori Viv și tatăl ei plecau de la Închisoare, trebuia să se oprească un minut-două, astfel Încît domnul Pearce să se poată odihni, să-și scoată batista și să-și șteargă fața. Ca și cum vizitele Îl lăsau fără suflare. Se uita În urmă la poarta ciudată, cenușie, cu aspect medieval, ca un om care tocmai Încasase un pumn. „Dacă m-aș fi gîndit vreodată“, obișnuia el să spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
spun mereu, Vivien, e asta: cel puțin știm unde este. Știm că este Îngrijit. Mulți tați nu pot spune asta despre fiii lor pe timp de război, nu-i așa? — Nu. — Mulți tați m-ar invidia. Își scoase din nou batista și-și șterse ochii. Dar privirea lui era mai curînd amară decît tristă. După o clipă, zise pe un alt ton: — Să mă ierte Dumnezeu că-i vorbesc de rău pe morți; dar acolo ar trebui să se afle alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de metri În față: fasciculul unei lanterne a unui tip de la Paza Anti-Aeriană. CÎnd o auzi că vine, o ridică ușor. Parcă dubița, iar Patridge trase În spatele ei. Gardianul veni pînă la ele, Își scoase cascheta, ștergîndu-i interiorul cu o batistă, apoi Își suflă nasul. În spatele lui era un șir de case, Întunecate, care se proiectau pe cerul aproape Întunecat. Uitîndu-se prin praful rotitor, Kay văzu că una dintre case era aproape demolată - fațada turtită, adusă la starea de moloz și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
noi nu știm?“ Asta o făcu să mai Încetinească pasul puțin, pînă ce el dispăru, apoi o luă din nou la picior. Doar la trecerea spre etajul șapte Încetini din nou să-și tragă respirația, să-și șteargă fața cu batista și să-și aranjeze părul. PÎnă la ea ajunse un sunet Înnebunitor, un fel de hîrști-poc-poc-poc! de parcă ar fi explodat niște șrapnele minuscule. O luă repede pe coridor și deschise ușa, iar sunetul deveni aproape asurzitor; Încăperea din spate era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își dă imediat seama, se gîndi ea, cînd altă femeie s-a aranjat; nu dorea ca domnișoara Chisholm să observe asta - și mai rău, nu voia ca Julia să creadă că se machiase pentru ea În mod special. Își scoase batista și Încercă să șteargă ceva din pudră. Își trase buzele și mușcă de mai multe ori bucata de pînză pentru a Înlătura rujul. Umblă cu mîinile prin păr să-l răvășească puțin. Acum, se gîndi ea, arăt de parcă aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
braț. Fruntea sus, Viv. Probabil că-i un ticălos, dacă te face să te simți așa. Acum trebuie să zbor la Johnnie Allen House, fetelor! Dacă vă răzgîndiți, știți unde să mă găsiți! O șterse aproape fugind. Viv Își scoase batista și-și șterse nasul. Își ridică ochii și văzu că oamenii care treceau o priveau ușor curioși. — SÎnt o idioată. — Nu fi proastă, zise Betty cu blîndețe. Cu toții plîngem uneori. Hai, fetițo. O trase din nou spre ea și-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fi cu toții morți mîine. Trebuie să pui mîna pe ce dorești, nu-i așa? Ce vrei cu adevărat? Nu știi cum este. Pentru mine nu există altceva În afară de Reggie. Dacă nu l-aș avea... vocea i se Înnecă. Își scoase batista și-și suflă nasul. Mă face fericită, adăugă ea după o clipă. Știi asta. Mă face să rîd. În cele din urmă, Betty Își găsi bricheta. — Ei bine, spuse ea aprinzînd-o, acum nu rîzi. Viv urmări suflul flăcării, și clipi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să mă duc la toaletă. Kay rîse. — Iubito, tu ai nevoie de toaletă indiferent ce faci. Și, pe deasupra, e ziua ta. Ar trebui să mănînci o prăjitură. — SÎnt prea bătrînă pentru prăjituri! spuse Helen, cu o ușoară iritare. Își scoase batista și-și suflă nasul. Doamne, ce frig! Hai să nu ne oprim! ZÎmbea din nou, dar părea distantă, oarecum abstrasă. Probabil din cauza vremii. Îți era greu să fii vesel, bineînțeles, cînd era atît de frig. Kay aprinse două țigări pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să mă gîndesc la tine, cum stai acasă nefericită, o să... Se apropiaseră una de alta. Dar, ca Înainte, apărură un bărbat și o fată, care se plimbau pe poteca de lîngă banca lor, iar Helen se retrase. Își scoase o batistă și-și șterse ochii. Kay privi cuplul care se oprise să admire priveliștea ca toți ceilalți, și simți nevoia să-i omoare. Impulsul de-a o lua pe Helen În brațe și conștiința că nu trebuie, o făceau să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]