2,569 matches
-
Doamne, ce tragedie! Ce s-ar fi întâmplat? Cum ar fi suportat mama o asemenea nenorocire? Cum? Din fericire, nu s-a întâmplat nimic. Vă imaginați prin ce spaime trecea mama, fiind plecată de dimineața și până seara, încredințând viața bebelușului unei fetițe de cinci ani? Dar mama își cunoștea bine copila. Surioara mea era o fetiță deosebită: inteligentă și isteață foc; numai ochi și urechi, o minune de copil! Părul ei de un blond auriu încântător și magnetizant te atrăgea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Dar nu numai sora noastră se ocupa de mezinul familiei. După ce veneam de la școală, o schimbam rând pe rând, oferindu-i posibilitatea să mănânce, să se joace și să se odihnească după atâtea ore de neodihnă și văicăreală infantilă din partea bebelușului. Dintre toți frații mei, cel care s-a ocupat cel mai mult de copil cu o dragoste deosebită a fost fratele nostru Radu. O făcea din instinct; cu o pricepere și o dichiseală de om calificat în meserie. Nu încape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
numele Marius s-a apropiat destul de mult de Marcel. R.P. Iar la examene... A.R. La examene învățam de zor, de cele mai multe ori împreună cu o colegă. Consumam fiole de cofeină ca să mă țină trează noaptea, după care adormeam ca un bebeluș. „Chelnerii de la Capșa erau mult mai domni decât clienții de astăzi“ R.P. Vă mai amintiți când ați intrat pentru prima dată la Nestor? Dar la Capșa? Cum arătau cofetăriile și localurile șic din tinerețea dumneavoastră? Cine făcea cel mai bun
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
poză-afiș (de tip centerfold, aveam să-mi dau seama ulterior) ce înfățișa un bărbat în pielea goală, culcat pe burtă pe o blană de leopard și zâmbind larg și tâmp, cu ochii ațintiți în lentila aparatului. „Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să nu pufnesc în râs. Ceea ce-l făcea pe inculpat și mai caraghios în ochii mei era că freza ondulată, favoriții retezați și obrajii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe sobă (cel puțin gaz metan aveam); spălam numai cu săpun, făcut de tata-socru, iar după spălat apa murdară trebuia cărată afară. Apoi, dacă alăptarea cu lapte matern nu se putea face, trebuia făcut un griș subțire cu lapte pentru bebeluș. Eu am avut noroc, copiii mei n-au avut probleme și au crescut de mici cu ce găteam pentru noi. Mașina de spălat am primit-o mai târziu și era un model semiautomat. Trebuia pusă apa caldă în mașină, câte
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
acestor minunați copii din flori - care trebuie să fi fost cu totul și cu totul magici - mereu în șoaptă, ca despre ceva reprobabil). Profesoara mătușii Anuca nu locuia aproape de școală și nici nu avea pe nimeni care să-i îngrijească bebelușul. Deși bunica mea dinspre tată locuia practic în aceeași casă cu noi, nu ne-a avut niciodată în grijă, mama văzându-se obligată să ne angajeze o mulțime de bone țigănci, pentru că nici una dintre vecinele noastre casnice nu se înjosea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ne angajeze o mulțime de bone țigănci, pentru că nici una dintre vecinele noastre casnice nu se înjosea „să fie servitoare“. Țigăncile nu rezistau prea mult la noi, pentru că standardele spartane ale mamei - de fiert scutecele, tacâmurile și de hrănit și schimbat bebeluși, fără ca, în tot acest timp, să tragă din țigară sau să ia o dușcă de țuică - li se păreau imposibil de suportat. Una plecase zbierând gros: „Ce să le mai fierb atâta, doamnă, că doară nu-s oase dă zamă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o dușcă de țuică - li se păreau imposibil de suportat. Una plecase zbierând gros: „Ce să le mai fierb atâta, doamnă, că doară nu-s oase dă zamă“.) Fără creșă, soacre sau bone în preajmă, profesoara mătușii Anuca își lăsase bebelușul de cinci luni singur în pătuț și în casă. Îl alăptase bine de dimineață și, la câteva minute după ce încheiase ultima oră, intră ca o furtună în casă pentru a-și găsi pruncul spânzurat de elasticul cu jucării pe care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
acolo m-am trezit că a fost preluat de un site cu sfaturi pentru „tinerele mămici“, www.despre copii.com (am descoperit asta din întîmplare, căutînd ceva pe Internet). Site-ul are mai multe secțiuni : „Acasă“, „Preconcepția“, „Sarcina“, „Nașterea & Postpartum“, „Bebelușul“, „Copilul“, „Pentru tați“, „Extra“ și o „Comunitate“ în care sînt propuse spre dezbatere mai multe articole cu tematica de mai sus. Suferințele tînărului tată a avut următoarele comen tarii (le reproduc, în cele ce urmează, așa cum figu rează pe site
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Alin interveni: - Ce s-a întâmplat? De ce te plângi acum când totu-i bine? Sau ai înnebunit? - Cred că am făcut o greșeală trecând granița fraudulos. După părerea mea, răul se pedepsește zise Mihu. - Ia uite cum plânge ca un bebeluș, exclamă Simion! - Of, tăceți naibii din gură! - Ce te-ai apucat de plâns? interveni iar Simion. - Mi-e greu să suport prostia pe care am făcuto. - Te pomenești că îți simți conștiința încărcată?! - Dacă aș fi la putere aș administra
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu el în capitală. Victoria era extrem de încântată și chiar se bucura. Când îl văzuse îi sărise drept în brațe. Se lasă moale ca o păpușă, iar Niky o cuprinse cu toată dragostea ținând-o exact ca atunci când era un bebeluș, alintând-o: șu-șu-șu sunt aici, cu tine. Ești în leagănul tău. - Acum cântă-mi cântecul nostru, sau l-ai uitat? Alintându-se și mai mult, îl ruga din nou iar Nicky îi cânta în șoaptă cântecul de leagăn al Victoriei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lași? 3 noiembrie [1948], miercuri dimineață Scumpa mea, ce fericit a fost cursul vieții mele de când bunul Dumnezeu te-a așezat în brațele mele arzând de dorința să devină un cuib matern. Și bunul Dumnezeu a ales atât de bine bebelușul pe care aș fi vrut să-l am: era așa de drăgălaș, îmbrăcat frumușel și curat în alb, cu cărarea într-o parte, cu ochii încă tulburi, deschiși lacom asupra vieții. Vezi, Mouette, asta n-am să uit niciodată: prima
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
id=”3”>E. Lovinescu aștepta de trei zile „delivrarea“ (nașterea) și, pe 19 noiembrie 1923, își nota emoționat în jurnal: „Azi la ora 9½ dimineață, după mari dureri, s-a născut Monica“ (op. cit., vol. I, p. 28). </footnote”>. Acesta e bebelușul pe care i l-am cerut mereu bunului Dumnezeu; bineînțeles, l-aș fi vrut frumos și deștept, dar nici chiar așa. Căci ești o scumpă preaiubită, perfectă în ochii mei, și reprezinți pentru mine esența divină a vieții pământești; din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sub pași, pe acolo.“ Cu răsuflarea tăiată, ascultam/pândeam ca niște condamnate plecarea lui, după care respiram, ca scăpate de la ospiciu. Vezi deci de cine și de ce am scăpa, dacă acest cuplu reușește să rămână. Un lucru neplăcut: așteaptă un bebeluș în august. Dar mai este până atunci!! Am primit ieri cartea ta poștală din 25 ianuarie; da, ai dreptate. Cu gripa asta și cu toate casele gripate prin care umblu, ar fi o minune să n-o iau. Dar, simțindu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Singura problemă e că nu am programare făcută, și mâine e sâmbătă. Rămân un pic pe gânduri. Am putea încerca la Vera Wang, dar precis toate sunt deja oprite de alte persoane... — Vreau să mergem să cumpărăm și câte ceva pentru bebeluș. Am deja o listă. — Am cumpărat și eu câte ceva, spun, uitându-mă cu dragoste la burtica ei. Mă rog. Nu e mare lucru, niște cadouașe. — Vreau să-i iau și niște zdrăngănele drăguțe pentru atârnat deasupra pătuțului... — Ți-am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de lângă casă și o vânzătoare tânără îi aduce un pahar cu apă. — Așa, zic. Acuma spune-mi de ce ai nevoie. Nu mai știu exact. Suze are o privire hăituită. Ne-au dat o listă... Poate știu cei de la raionul de bebeluși. Crezi că poți să mă aștepți? Da. — Ești sigură? Mă uit stresată la maxim spre burta ei. — Bex, du-te odată! Nu pot să cred. De ce naiba pun raionul de bebeluși exact în fundul magazinului, la un kilometru de ușă? Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dat o listă... Poate știu cei de la raionul de bebeluși. Crezi că poți să mă aștepți? Da. — Ești sigură? Mă uit stresată la maxim spre burta ei. — Bex, du-te odată! Nu pot să cred. De ce naiba pun raionul de bebeluși exact în fundul magazinului, la un kilometru de ușă? Pe bune, ce rost au toate etajele astea ticsite cu tone de țoale idioate, farduri și genți, care nu interesează pe nimeni? După ce urc și cobor pe vreo șase scări rulante, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
i le țin strâns. O să facem asta împreună. — Știi ceva despre naștere? — Ăă... da, mint. Tone! — Ca, de pildă? — Ca, de pildă... ăă... că ai nevoie de prosoape fierbinți... și... Brusc, zăresc un colț dintr-o cutie cu lapte pentru bebeluși ieșind din sacoșă... și că mulți copii au nevoie de injecție cu vitamina K, imediat după naștere. Suze mă privește, impresionată. — Uau. De unde știi asta? — Mai știm și noi câteva ceva, zic, împingând cutia înapoi cu piciorul. Vezi? O să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu greu un surâs. E nemaipomenit. Dar, când moașa iese din nou, încep să-i tremure buzele. — Bex, ce mă fac dacă Tarkie nu poate să se întoarcă? Mami e la Ulan Bator și tati nu știe absolut nimic despre bebeluși... O să fiu numai eu singură... — Ba nu! Îmi pun repede brațul în jurul ei. Am eu grijă de tine! — Dar nu trebuie să te întorci în America? Nu trebuie să mă întorc nicăieri. O să-mi schimb biletul de avion și o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nevoie de mine, și cu asta basta. — Și cu nunta cum rămâne? Nu mai trebuie să-mi fac nici o grijă în legătură cu nunta. Suze, rămân cu tine. Punct. — Pe bune? Începe să-i tremure bărbia. Mersi, Bex. Schimbă cu grijă poziția bebelușului în brațe, și el scâncește ușor. Dar... te pricepi vreun pic la copii? — Nu trebuie să știi nimic, stai liniștită! zic încrezătoare. Nu trebuie decât să-i hrănești, să-i îmbraci în hăinuțe frumoase și să te plimbi cu ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i hrănești, să-i îmbraci în hăinuțe frumoase și să te plimbi cu ei în cărucior prin magazine. Nu sunt chiar așa de sigură... — Uite la Armani al nostru! Îmi duc mâna la păturica pufoasă și ating cu tandrețe obrăjorul bebelușului. Doar n-ai înnebunit să crezi că am să-mi botez copilul Armani! Nu-i mai spune așa! — Ei, mă rog. E un îngeraș! Cred că e genul despre care se spune că e un copil „floare la ureche“. — E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de sus cu privirea în ceață. Mă simt ca după un maraton. Nu, ce un maraton, șase. Ultimele două săptămâni au fost o învălmășală haotică de nopți și zile topite una într-alta, în centrul căreia eram eu, Suze și bebelușul Ernest, care orăcăia nonstop. Să nu mă înțelegeți greșit, îl ador pe micuțul Ernie. Evident, doar o să-i fiu curând și nașă și toate astea. Dar... Dumnezeule. Când începea să țipe ... Habar n-am avut că asta înseamnă să ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pozele astea. Ceea ce e o mare surpriză pentru mine. N-am crezut niciodată că se înnebunește după copii. Vreau să zic că majoritatea bărbaților, dacă le dai un teanc de poze cu sugari... — Eu n-am nici o poză cu mine bebeluș, zice, ajungând la o fotografie cu Ernie care doarme ca un îngeraș, la pieptul mamei lui. — Nu? Ei... — Mama le-a luat pe toate cu ea. Pe chipul lui nu se poate citi nimic și încep să mi se aprindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a oamenilor cultivați și strălucitori, care nu au nici cea mai mică grijă pe pământ. O fată imaculată îmbrăcată în bleumarin se uită cu atenție la un sfeșnic de sticlă. Alta, în stare avansată de graviditate, privește o zdrăngănea pentru bebeluși, din argint de cea mai bună calitate. Aici, nimeni nu are nici o problemă. Singura dilemă majoră pe care o poate avea cineva este dacă serviciul de masă pe care dorește să-l cumpere să fie bordat cu aur sau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spiritual. Numele fiului lui Robert este Mircea, după Mircea Eliade, și ascult fascinată istoria găsirii numelui. Copilul s-a născut la câțiva ani după moartea lui Eliade și părinții aveau deja câteva nume favorite. Le-au rostit pe fiecare în fața bebelușului recent născut, fără să obțină vreo reacție și parcă simțind că ceva nu se potrivește. În curentul încercatului oricărui nume ce-i venea în minte, Robert a rostit numele lui Eliade, la care bebelușul i-a privit senin și a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]