3,162 matches
-
în fața casei unde locuia tata. Am vrut să trec mai departe, n-avea rost să-l caut după atâta vreme tocmai în noaptea de Paști, când am auzit o bătaie în geam. M-am oprit intrigat. Casa era cufundată în beznă, nu venea dinlăuntru nici un alt semn de viață. Și deodată m-am gândit că tata, rămas singur în noaptea de Paști, intrase în agonie și cerea ajutor. Am luat-o la fugă, dar pe măsură ce alergam auzeam și mai tare degetul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atât de multă vreme, și-a aplecat asupra oamenilor din acest oraș chipul său milos, obosit să aștepte, înșelat în veșnica lui speranță, și-a întors privirea de la ei. Lipsiți de lumina lui Dumnezeu, iată-ne pentru multă vreme în bezna ciumei!" În sală cineva sforăia, ca un cal nerăbdător. După o scurtă pauză părintele reluă pe un ton mai scăzut "Se citește în Legenda de aur că pe vremea regelui Umberto, în Lombardia, Italia a fost pustiită de o ciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
prezintă pe Tarrou. \ Un prieten, spune el. O ! spune doamna Rieux, sunt foarte bucuroasă să vă cunosc. Plecând, Tarrou își mai întoarce o dată privirea în urma ei. Pe palier, doctorul încearcă zadarnic să facă lumină pe scări. Totul rămânea cufundat în beznă. Doctorul se întreba dacă era cumva efectul unei noi măsuri de economie. Dar nu puteai ști. De câtăva vreme, în case și în oraș, totul se strica. Poate pur și simplu din pricină că portarii și concetățenii noștri, in general, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de a renunța la precauții, la ordinea inteligentă pe care o societate o introduce în dezordinea unui flagel. Nu trebuiau ascultați acei moraliști care spun că trebuie să îngenunchem și să abandonăm totul. Trebuie doar să începem să înaintăm în beznă, puțin orbește și să încercăm să facem binele. Cât despre rest, trebuie să stăm locului și să ne lăsăm în seama lui Dumnezeu, chiar în ce privește moartea copiilor, și fără să căutăm o scăpare personală. AICI, PĂRINTELE PANELOUX A EVOCAT MAREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Afganistanului: dacă cineva îndreaptă pistolul spre tine, ridici mâinile în aer și nu te mai miști. Dacă trebuie să vorbești, o faci foarte încet. Cu mâinile sus, Maggie se holba la țeava pistolului care era acum ațintită spre ea. În bezna aceea, nu vedea aproape nimic. Purtătorul armei își mișcă brusc brațul: Maggie se pregătea pentru glonț. Dar în loc să tragă, acesta se întinse spre stânga, apăsând cu mâna pe întrerupător. Într-o clipă ea îl văzu - iar el zări corpul neînsuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Îi făcu semn lui Marwan, care scoase o sârmă și deschise ușa. Se strecurară înăuntru, Ziad uitându-se în urmă pentru a se asigura că nu văzuse nimeni cum se mișcase ușa la lumina lămpilor din parcare. Înăuntru era o beznă totală. Bărbații așteptară să înainteze o bucată bună ca să-și aprindă lanternele: era prea riscant să lase lumina să transpară prin pereții de sticlă ai centrului de vizitare. Ziad fu primul care o folosi pe a lui, luminând cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
e situat Ochiul Divin, de acolo, de deasupra, toate aceste becuri aprinse sporadic trebuie să pară Într-o perfectă armonie, licărind necontenit, de parcă i-ar trimite lui Dumnezeu un mesaj cifrat. În afara acestor licăriri răzlețe, În Istanbul e Încă Întuneric beznă. Pe străzile murdare și strâmte ce șerpuiesc prin vechile cartiere, În noile clădiri moderne cu apartamente ce se Înghesuie În cartierele construite recent sau În suburbiile luxoase, oamenii dorm duși. Mai puțin unii. Unii istanbuliți s-au trezit, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un roman polițist sordid, ceea ce, dacă Îi dai crezare, mi se va potrivi perfect, avîndu-se În vedere starea mea, nervozitatea, barba nerasă de opt zile. Îmi va dicta el Începutul: — Sărută-mă, nemernico! — Nu. Mașina mare și verde gonește În bezna străzilor New York-ului. Lumina tulbure a zorilor Începe să Învăluie firmele luminoase ale localurilor de noapte care se pregătesc să Închidă. Probabil că și-a găsit inspirația Într-una din cărțile care zac pe culoar. Voi fi nevoit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
batiscafului meu mental, cobor În adîncurile submarine ale trecutului meu. Văd defilînd pe dinaintea mea animale greoaie care Înoată lent, pești de coșmar cu gură flască, lipsiți de ochi În straturile adînci unde lumina nu mai pătrunde. Mă mișc În liniștea, bezna și frigul abisurilor. Era tare frumos să mă joc În pîntecele mamei, dar a trecut vremea cînd mă zbînțuiam În lichidul amniotic. Așa cum a spus-o autorul meu preferat În Biblie, există un timp pentru orice lucru pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
firme în culori strălucitoare, trece de semafoare și ajunge la clubul-discotecă, se interesează de ora la care e programat concertul și după ce intră constată că a ajuns primul. Clubul e încă gol, e prea devreme, se văd doar reflectoarele prin bezna sălii, umbrele meselor și ale scaunelor tăcute, prin razele ritmice ale luminilor colorate... nu e nimeni. Doar muzica, bubuitul boxelor care cutremură pereții, cîțiva barmani la tejghea și atît. Apoi, deodată, se deschide ușa și apare un grup de trei
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
să intre. Frustrat de visul său și mai ales de absurditatea acestuia, Kezel se trezi și realiză că sunetele pe care le interpretase în vis a fi lovituri de ciocan erau de fapt bătăi în ușa apartamentului său, îngropat în beznă și frig. Plin de mânie, dar și cu frică în sân, Kezel nu prea avea chef să se coboare din pat pentru a deschide ușa. Dar nici nu mai fu nevoie de așa ceva, fiindcă raza unei lanterne îi crepă ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
trase ușa după el, însa aceasta nu se închidea. Pe hol era din ce în ce mai întuneric, încât abia putea intui umbrele dreptunghiulare ale ușilor de la parter. Deschise larg ușa de la intrare ca să facă lumină, însă fără niciun folos. După-amiaza se tranforma în beznă, iar Salitov mai degrabă simțea, decât vedea scările dinaintea lui, așa cum simțea că are mâini doar dacă și le ducea la fața. Înainte de a pierde orice umbră de lumină, Salitov bătu ferm la prima ușă care îi ieși în cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sunetul fiecărei trepte, iar în fața ușii sale se află o scândură a cărei trosnitură o cunosc. Au ajuns la primul etaj. Tolkachenco arătă înspre ușa din dreapta și dădu din cap. Salitov îi făcu semn să dechidă ușa. Apartamentul era în beznă. Tolkachenco mișcă flacăra lămpii în jurul camerei. ă Nu-i aici. Tolkachenco păru surprins. Fusese aici. Îngrijitorul merse la fereastră și ridică lampa pentru a se uita afară. Încercă fereastra și o găsi încuiată. Ciudat. ă Poate că s-a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prietenul tău. — Nu vreau să stau prea aproape de el. — De ce? Sunt timidă, zise ea cu sinceritate. Și cucuiul... — A dispărut deja... — Minți, Îl simt... — Ai bătut atâta drum până la San Francisco ca să stai În spate? Treci În față, e Întuneric beznă oricum. Desert Rose se Învoi În cele din urmă. — Dar, te rog mult, fii atentă la reacțiile lui de acum și până ne Întoarcem la New York. Aș vrea să-mi spui dacă ți se pare ca e Îndrăgostit de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
niciodată nevoită să-i vadă mutra lui Charlie. Luați cardul meu de credit, ca să plătiți băuturile. Însă aveți grijă, nu prea mai am mare lucru pe el. Pedro și Desert Rose plecară, iar Kitty rămase singură În rulotă. Era Întuneric beznă și cumplit de frig. Parcă trăia un film de groază. Se uită pe fereastră, la parcarea părăsită, imaginându-și bande de violatori și de gangsteri ascunși pe undeva, pe-afară, și Începu să-și dorească să fi avut un pistol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și un mic dejun consistent, iar ea lua o gură și pleca În grabă. Când ajunse sus, constată cu surprindere că ușa dormitorului lui era deschisă larg, ca o invitație. Se uită Înăuntru, dar camera era imensă și cufundată În beznă. Intimidată, se opri În prag și-și ținu respirația, de parcă era pe cale să pătrundă În mormântul lui Tutankhamon. Era o liniște profundă. Îi era teamă că se culcase la loc și că, dacă ar ar fi coborât, zgomotul l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să meargă. Îl iubea, nu voia să-l piardă și nu știa ce să facă. Ajunseră la casa lui și urcară În aceeași tăcere. Intrară În dormitorul lui uriaș și făcură dragoste Într-o liniște deplină, ca doi dușmani. Era beznă, un singur spot roșu, minuscul, licărea În tavan. Se Întrebă o clipă dacă nu cumva era filmată. Se uită În sus la spotul mic, roșu, ca hipnotizată, În timp ce el aluneca În ea, până terminară - mai Întâi ea, apoi el. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
niciodată un animal în casa mea. În fața intrării întunecate a cuștii s-a zărit o licărire care a dispărut imediat. Cipriano Algor vru să afle despre ce e vorba, se aplecă să arunce o privire după ce se apropiase câțiva pași. Bezna dinăuntru era completă. Înțelese că astupa cu trupul lui lumina felinarului și se dădu puțin la o parte. Era licărirea unor ochi, un câine, Sau o pisică, dar mai degrabă e un câine, se gândi olarul, și avea probabil dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nouălea, deci va fi de planton între ora două noaptea și șase dimineața, peste două zile. Undeva, sub pământ, la treizeci sau patruzeci de metri adâncime, nu se va observa diferența între zi și noapte, va fi, cu siguranță, numai beznă, întreruptă de luminile reflectoarelor și lămpilor electrice. În timp ce ascensorul îl ducea la etajul treizeci și patru, se gândea ce i-ar putea spune Martei fără să încalce prea mult angajamentul pe care și-l luase, interdicția i se părea absurdă, omul are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
doi stâlpi, fusese demolat, pe acolo se intra. Cipriano Algor se uită la ceas, era două și patruzeci și cinci de minute. Deși redusă, iluminarea permanentă a etajului subteran nu lăsa să se vadă dacă vreo lumină în interiorul excavației amortiza bezna care avea să-l înghită. Ar fi trebuit să aducă o lanternă, își zise. Atunci își aduse aminte că citise într-o zi că, dacă vrei să vezi imediat, intrând într-un loc întunecat, cel mai bine era să închizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
deschidă trebuie să se închidă o ușă. Jumătate de oră mai târziu, deja în pace, ca o plajă de pe care se retrage mareea, Cipriano Algor povesti ce s-a întâmplat la Centru, descoperirea peșterii, impunerea secretului, supravegherea, coborârea în excavație, bezna dinăuntru, spaima, morții legați de banca de piatră, cenușa focului. La început, când îl văzuse urcând panta în furgonetă, Isaura se gândise că Cipriano Algor se întorcea acasă pentru că nu mai putuse îndura separarea și absența, și această idee, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în fața casei unde locuia tata. Am vrut să trec mai departe, n-avea rost să-l caut după atâta vreme tocmai în noaptea de Paști, când am auzit o bătaie în geam. M-am oprit intrigat. Casa era cufundată în beznă, nu venea dinlăuntru nici un alt semn de viață. Și deodată m-am gândit că tata, rămas singur în noaptea de Paști, intrase în agonie și cerea ajutor. Am luat-o la fugă, dar pe măsură ce alergam auzeam și mai tare degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
amintirea, anamnesis-ul, după spusele lui Plutarh, ei devin liberi, se mișcă fără opreliști, Încununați, ei oficiază „misterele“ și văd pe pământ mulțimea celor ce nu sunt inițiați și nu sunt „puri“, strivindu-se și Îmbulzindu-se În noroi și În beznă. (Julius Evola, La tradizione ermetica, Roma, Edizioni Mediterranee, 1971, p. 111) Cu un curaj nebun, mi-am oferit serviciile pentru o cercetare rapidă și precisă. Mai bine n-aș fi promis. M-am trezit Într-o mlaștină de cărți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
modernă. IBM: Iesus Babbage Mundi, Iesum Binarium Magnificamur. AMDG: Ad Majorem Dei Gloriam? Nici vorbă: Ars Magna, Digitale Gaudium! IHS: Iesus Hardware & Software! foto original pg. 501 170 ARTIS MAGNAE SCIENDI, EPILOGISMUS Combinations Linearia 89 S-a format În sânul beznelor celor mai adânci o societate de ființe noi, care se cunosc fără să se fi văzut vreodată, se Înțeleg fără să se fi explicat, Își fac servicii fără prietenie... Această societate adoptă din regimul iezuitic supunerea oarbă, din masonerie probele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru că-mi țin urletul, și mă apropii de tine cu un surâs atroce. — Draga mea, Sophia mea, Îți spun eu cu grația felină cu care știe vorbi numai șeful secret al Ohranei. Vino, te așteptam, ghemuiește-te lângă mine În beznă, și așteaptă - iar tu râzi, zgribulită, lipicioasă, savurând dinainte vreo moștenire sau vreo pradă, vreun manuscris al Protocoalelor pentru a-l vinde țarului... Cum știi tu să ascunzi În spatele acelui chip de Înger natura-ți de demon, sfios Înveșmântată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]