3,500 matches
-
din capela izolată unde avea obiceiul să se roage În zori. CÎnd Îl văzu, chipul ei se posomorî pe dată, iar ochii Începură să cate de jur-Împrejur, Încercînd neîndoielnic să se asigure de prezența fiicei ei. Lucas o luă cu blîndețe, dar și cu fermitate de braț și Îi propuse, nu fără ironie, să se ducă să stea de vorbă la ea acasă mai degrabă decît În bătaia vîntului. Știa că Milic era acasă și că ea ținea, mai presus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a celor disperați. Ea dădu Încet din cap. - Nu te judec, dar am să-ți cer să pleci. - De Îndată ce vei fi răspuns la Întrebările mele. Jeanne se Îndrepta spre ușă cînd el o reținu apucînd-o de braț. Violența gestului dezmințea blîndețea glasului. - Nu mă obliga să folosesc alte mijloace ca să te fac să vorbești. Jeanne se strînse În ea Însăși. - Ce s-a Întîmplat cu bebelușul găsit de Pierric? - Care bebeluș? Dă-mi drumul, mă doare. Aruncă fără să vrea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și asuma datoria. Și iată că ajunse În fața lui. Toată dragostea pe care o citi În privirea lui găsi În ea un asemenea ecou că nimic altceva nu mai există preț de cîteva secunde. Îi zîmbi, un zîmbet dezarmant prin blîndețe și fericire, apoi repetă aceeași frază care, de data asta, traducea Însăși esența vieții lui. - Te așteptam... Marie era bulversată. Evident, el știa. Ryan o privea ca pe ființa cea mai de preț care exista pe lume, copilul lui, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care o iubise mereu și ale cărei trăsături le căuta acum În trăsăturile fiicei lui. Fu nevoită să facă un efort considerabil ca să nu devină pur și simplu ceea ce el proiecta asupra ei, dar, deși se străduia, fu surprinsă de blîndețea propriului glas. - Ryan, pot Înțelege ura pe care ai nutrit-o Împotriva acelora care erau răspunzători de moartea soției tale... O Întrerupse cu gravitate, fără a Înceta s-o privească. - I-am pierdut mereu pe cei pe care i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și mare. Deveni grav. - Știu că trebuie să mă arestezi. Destinul meu și cel al mamei tale sînt tragice, al tău, de asemenea, e foarte Împovărat, trebuie să-l distrugi pe tatăl tău. Dar speram... - Ce? - Măcar un moment de blîndețe... Să simt sărutarea copilului meu, măcar o dată În viață. Nu făcu nici un gest spre ea, n-o imploră din privire, Marie fu cea care, fără s-o decidă conștient, Îi dădu o sărutare pe obraz și se lăsă strînsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așezată pe o stîncă la piciorul farului, contempla În băltoacele de apă lăsate de reflux Întreaga viață care mișuna În ele, se concentră asupra unei anemone de mare ale cărei zeci de brațe suple și colorate unduiau agale, atrăgătoare frumusețe, blîndețe a unei capcane mortale... Îi văzu pe cei doi scafandri care ieșeau din apă la cîțiva metri mai departe și care Îi adresară un gest de negație lui Fersen care Îi aștepta. Două zile de zadarnice scufundări. Nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dat o pijama și l-a dus la Cohen, pedagogul-șef. Bruno se temea că va fi silit să vorbească; se temea să-l pârască pe Brasseur. Cohen Însă, deși trezit din somn În toiul nopții, l-a primit cu blândețe. Spre deosebire de supraveghetorii din subordine, le vorbea elevilor cu dumneavoastră. Internatul din Meaux era al treilea prin care trecea, și nu era cel mai dur; știa că, aproape totdeauna, victimele refuză să-și denunțe călăii. Nu putea face decât un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe coapsa vecinei. Preț de câteva secunde minunate (cinci? șapte? - cu siguranță nu mai mult de zece), nu se Întâmplă nimic. Fata nu se mișca. Bruno era invadat de o căldură intensă, simțea că leșină. Apoi, fără un cuvânt, cu blândețe, ea Îi Îndepărtă mâna. Mult mai târziu, adesea, În timp ce i-o sugea o târfuliță oarecare, Bruno avea să se gândească iar la cele câteva secunde de fericire Înfricoșătoare; se va gândi, de asemeni, la momentul În care Caroline Yessayan Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îndepărtă mâna. Mult mai târziu, adesea, În timp ce i-o sugea o târfuliță oarecare, Bruno avea să se gândească iar la cele câteva secunde de fericire Înfricoșătoare; se va gândi, de asemeni, la momentul În care Caroline Yessayan Îi Îndepărtase cu blândețe mâna. Ceea ce simțise acel băiețaș fusese ceva extrem de pur și de delicat, anterior oricărei sexualități, oricărei experiențe erotice. Fusese o simplă dorință de a atinge un trup afectuos, de a fi cuprins de brațe iubitoare. Afecțiunea este anterioară seducției, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
evidențe ireparabile și reci. În seara aceea de decembrie 1970, Caroline Yessayan ar fi putut să-l facă să uite umilințele și tristețea primei copilării; după acest prim eșec (căci n-a mai Îndrăznit niciodată, după ce ea Îi Îndepărtase cu blândețe mâna, să-i vorbească din nou), totul devenea mult mai dificil. Totuși, Caroline Yessayan, În Întregul ei omenesc, nu era pusă În cauză. Dimpotrivă, Caroline Yessayan, o armeancă micuță cu privire blândă de mielușea, cu părul lung, buclat și negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Întotdeauna un autor supraevaluat; Însă, ce-i drept, e un bufon fără pereche. Bruno se Întrerupse, Își dădu seama surprins că Începea să sufere cu adevărat. Femeile sunt, uneori, atât de drăguțe; la agresivitate răspund cu Înțelegere, la cinism cu blândețe. Care bărbat s-ar purta așa? — Sophie, aș vrea să-ți ling păsărica..., Îi spuse el cu emoție; ea Însă nu-l mai auzi. Întoarsă către instructorul de schi care În urmă cu trei zile Îi pipăia fesele, Începuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
el. — Da, te rog. Sunt alături, În trusa de toaletă. Desfăcu ambalajul; erau prezervative Durex Technica. Bineînțeles, de Îndată ce fu În latex, se blegi de tot. — Îmi pare rău, făcu el, zău, Îmi pare rău. — Nu-i nimic, zise ea cu blândețe, vino să te culci. Hotărât lucru, SIDA fusese o binecuvântare pentru bărbații din generația lui. Adesea, era destul să vadă prezervativul, că sexul li se Înmuia instantaneu. „Niciodată n-am reușit să mă obișnuiesc...” După această mini-ceremonie, cu virilitatea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zguduiau cu o frenezie stupidă, Încercând probabil să imite actrițele din filmele porno. Poate că era spectaculos pe ecran, dar rezultatul tactil era oarecare, dacă nu chiar dureros. Christiane, dimpotrivă, proceda cu atingeri ușoare, Își umezea regulat degetele, explora cu blândețe zonele sensibile. O femeie În tunică indiană trecu pe lângă ei și se așeză pe malul lacului. Bruno inspiră profund, se sili să nu ejaculeze. Christiane Îi surâse; soarele Începea să Înfierbânte. Bruno știu că a doua săptămână la Loc va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Nu Îndrăznesc să-i spun nimic; mă tem să nu mă lovească. — E departe de Paris? Ea surâse. — Deloc, e În Oise, la nici optzeci de kilometri... Tăcu și surâse din nou; În clipa aceea, chipul Îi era plin de blândețe și speranță. Am iubit viața, adăugă ea. Am iubit viața, am fost o fire sensibilă, afectuoasă, și Întotdeauna mi-a plăcut să fac dragoste. Însă ceva n-a mers; ce anume, nu prea Înțeleg, Însă ceva n-a mers În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și am fost copleșit de rușine. Aceeași eroare, exact aceeași eroare după douăzeci de ani. Ca și Caroline Yessayan În urmă cu douăzeci de ani, Adjila a rămas câteva secunde fără să facă nimic, a roșit puțin. Apoi, cu multă blândețe, mi-a Îndepărtat mâna; dar nu s-a ridicat, nu a făcut nici un gest ca să plece. Prin fereastra cu gratii, am văzut o elevă traversând curtea, grăbindu-se În direcția gării. Cu mâna dreaptă, mi-am deschis fermoarul de la prohab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îi ejaculă În față. Se Îndreptă brusc, o Îmbrățișă. — Îmi pare rău, spuse el, Îmi pare rău. Ea Îl sărută, se ghemui la pieptul lui, el simți stropii de spermă de pe obrajii ei. Nu-i nimic, Îi spuse ea cu blândețe, nu face nimic. Vrei să plecăm? propuse ea puțin mai târziu. El Încuviință Întristat, excitația Îl părăsise complet. Se Îmbrăcară repede și plecară imediat. În săptămânile următoare, Bruno izbuti să se controleze mai bine; fu Începutul unei perioade bune, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ei. — Dar de ce să bage aspiratorul într-un sac ? zic mirată. Pleacă undeva și vrea să-l ia cu ea ? Maggie se uită la mine de parcă nu știe dacă glumesc sau nu. Sacii care se pun în aspirator, spune cu blândețe. Cei în care se adună mizeria ? Ai așa ceva ? — A! zic repede. A, sacii ăia. Ăă... Mă încrunt gânditoare, de parcă răspunsul mi-ar sta pe vârful limbii. Adevărul e că nici măcar nu-mi mai aduc aminte cum arată aspiratorul meu. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
opresc brusc, neștiind nici eu ce m-a apucat. Am respirația precipitată și sacadată. Îmi vine să mă dau cu capul de toți pereții. Iris mă privește cu atenție. Același lucru îl poți spune și despre mâncare, îmi răspunde cu blândețe. Sau despre viața însăși. — Exact. Mă frec pe frunte cu șorțul. Exact. Nu știu ce zic. De ce mă cert cu Iris ? Trebuie să mă calmez. Dar nu mă pot lupta cu nervozitatea care pune stăpânire pe mine. Cred că ai frământat destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sau încotro mă duc în viață. Nu mai știu nimic. Mă simt brusc fără pic de vlagă și mă așez pe iarba uscată. Câte clipe mai târziu, Iris vine și se ghemuiește lângă mine. — Nu are nici o importanță, spune cu blândețe. Nu trebuie să te dai de ceasul morții fiindcă nu știi toate răspunsurile. Nu e nevoie să știi în permanență cine ești. Nu trebuie să îți imaginezi tot ce o să se întâmple sau încontro te îndrepți. Uneori ajunge doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ca o vijelie spre casă, cu pălăria de pai într-o rână. Oo. Ridic din sprânceană către Nathaniel, care îmi răspunde zâmbindu-mi pe deasupra coafurii tremurânde a lui Trish. — V-ar plăcea o ceașcă de ceai, doamnă Geiger ? spun cu blândețe. Sau... un Bloody Mary ? — Îți mulțumesc, Samantha, îmi răspunde, înălțându-și bărbia cu demnitate. Un Bloody Mary ar fi foarte binevenit. În drum spre seră, pare să se mai calmeze puțin. Suficient cât să-și prepare singură Bloody Mary-ul în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a dispărut cu desăvârșire. — BLLC Holdings. Înghit în sec. Știi, cealaltă companie implicată în împumutul de la Third Union Bank ? Cea care a înregistrat cererea de împrumut. Am aflat din întâmplare... — Trebuie să te las acum, Samantha ! mă întrerupe el cu blândețe. Mi-a făcut mare plăcere să stau de vorbă cu tine, dar vineri plec definitiv din țară și am o groază de lucruri de făcut. Avem foarte multă treabă în perioada asta, așa că, în locul tău, eu n-aș mai suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trebuie. Oare peștișorii aurii or fi de ambele sexe ? — Cu ce altceva mai pot să te ajut ? spun, presărînd mîncare de pește din belșug deasupra apei, pentru a-i obtura privirea. — De restul ne-am ocupat noi, spune Kerry cu blîndețe. — De ce nu te duci să-l saluți pe taică-tău ? zice mama, strecurînd niște mazăre. Masa e gata peste vreo zece minute. Îi găsesc pe tata și pe Nev În sufragerie, În fața meciului de cricket de la televizor. Barba căruntă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ne Îndreptăm spre bulevard. O seară În oraș, stil Emma. — Absolut ! Ridic mîna, opresc un taxi și dau numele străzii din Clerkenwell din care se face mica alee. — Avem voie sper să intrăm cu taxiul aici, nu ? spune Jack cu blîndețe cînd urcăm În mașină. Ești sigură că nu trebuie să așteptăm un autobuz ? — E o favoare specială pe care ți-o fac, spun cu severitate jucată. — Și zi, unde mergem ? E un restaurant ? Un bar ? O sală de dans ? spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Evul Mediu, iar la Oxford și Cambridge Încă puteai vedea robe academice găurite, peticite cu bandă de scoci. Îmbrăcămintea lui Rakhmiel Kogon degaja o anume acreală. Arăta ca un tiran, dar cu tirania impregnată pe față. Imposibil de camuflat prin blândețe, milă creștină sau amabilitate. Când ieșea În oraș, purta o pălărie mare de fetru și un baston gros - „ca să‑i cotonogesc pe țărani” - glumea el. Și chiar că era o glumă, pentru că preocuparea lui de seamă era politețea. Cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
zece milioane, repeta el. Tânărul vorbea deschis cu mine pentru că niciodată nu‑l presam - și niciodată nu discutam despre bani. S‑ar fi simțit, - ia să vedem, cum s‑ar fi simțit? „Sfidat”, cred că e cuvântul potrivit. Nikki avea blândețea lui princiar asiatică, dar dacă‑l ofensai era În stare să te mănânce de viu. Morris Herbst, ca să revenim la el, se găsea În fruntea listei de invitați ai lui Ravelstein la toate conferințele pe care le organiza. Era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]