2,430 matches
-
foarte împăciuitor, dar nu aud exact ce spune. — Numai ghinioane, unul după altul! Glasul fetei e aproape strident - și, în clipa în care îl aud foarte clar, împietresc, cu paharul în aer. Nu-mi vine să cred. Nu se poate. — Blestemata asta de nuntă mi-a scos peri albi! exclamă ea. Din clipa în care am început pregătirile, totul a luat-o razna! Ușa e dată în lături și acum aud perfect. Ea e. E Alicia. Simt că înțepenesc. — Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cali Împotriva „slăbiciunii” și „moliciunii” românului față de „puhoiul străin” și de „stăpânirea venetică” : „Sunt germenii de moliciune care s-au Încuibat În nervii acestui neam, sunt fermenți care descom pun voința lui și infiltrează slăbiciunea În sângele româ- nesc. O blestemată boală de sânge, un vierme atavic paralizează nervii motori ai firii românești și oprește pornirile la luptă fățișă [...] ale acestei nații” <endnote id="(740, p. 155)"/>. Prozatoarea britanică Olivia Manning a luat corect pulsul societății românești pe la 1939-1940 când, stând
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(383 p. 169)"/>. Un tratament similar a fost aplicat de către cenzori și cărților străine. Iată doar câteva exemple. În toate edițiile românești ale Povestirilor din Canterbury de Geoffrey Chaucer, anume „Poves- tirea stareței” (scrisă În 1387), referitoare la „blestemații de evrei”, acuzați de infanticid ritual, a fost fie redusă la un incipient fragment nerelevant, fie Înlocuită de un succint rezumat neutru. Nici măcar foarte recenta ediție a Povestirilor... nu remediază această situație <endnote id=" (528)"/>. Celebra carte a lui Lion
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
deochiat,/ De mine vindecat” <endnote id="(533, p. 162)"/>. În descântecele culese În 1939 din zona Munților Apuseni (o enclavă etnică foarte conservatoare), „potca” - boala de deochi, dar și ființa demonică ce o provoacă -, ea Însăși roșie („Înfocată”), este amenințată, blestemată și aruncată În „marea roșie”. În aceste texte magico-rituale (a căror modificare este de neconceput) se vorbește despre „Potca de jidov” sau despre deochi provocat de : Stâng ochi de jidov, Stâng ochi de jidovoaică <endnote id="(151, pp. 136-137)"/>. Piaza
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu Rifca ! Vai de copilul ce ese din unirea ta cu Israel ! Legătura ta cu jidanul e trădare de neam ! Repară-ți greșala, rupe-o cu jidanul !” etc. <endnote id="(718)"/>. Pentru gândirea tradițională, rodul unei căsătorii mixte era considerat blestemat. În 1901, Ion Luca Caragiale batjocorea acest tip de mentalitate compunând o ridicolă „expunere de motive” pentru Înființarea unei iluzorii - dar, În epocă, foarte posibile - organizații ultranaționaliste, „Societatea «Românii verzi»” : „Bărbatul care are copii cu o femeie de alt neam
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
părtinire rasială ! -, Îmi par a fi cei mai deștepți Între toți... Însă, iertați-mi constatarea, foarte subiectivă, desigur, și când dai printre evrei de câte-un prost, apoi acela e prost din cale afară, contrabalansând deșteptăciunea celorlalți, ca Într-o blestemată compensație” <endnote id="(638)"/>. Din nou, un stereotip aparent pozitiv se dovedește a fi negativ. Atribute Înnăscute sau dobândite ? În 1892, Moses Schwarzfeld Încerca să demonstreze că inteligența pusă pe seama „evreului imaginar” ar fi, de fapt, o trăsătură autentică a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din brațele Bisericii”, toți fiind „vrednici de plâns” <endnote id="(656, p. 188)"/>. Într-un manuscris din 1667 (mss. BAR nr. 1570), tradus „de pre limba slovenească pre limba românească”, cel care citește și se Încrede În „scripturi ereticești” este „blestemat și proclețit” și amenințat cu „neîmblânzit județ”, la un loc cu „vrăjumașii lu’ Dumnezeu și cu jidovii carii l-au răstignit” <endnote id="(19, I, p. 334)"/>. Aceeași imagine a damnării evreilor apare și În colindele populare românești. În una
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
etiopieni” (creștini copți), „arabi” (sau „sarazini”) <endnote id="(12, I, pp. 258-264, și II, pp. 133- 145)"/>. Deasupra tuturor este scrisă Înfricoșătoarea poruncă adresată de Isus - la Judecata de apoi - neamurilor așezate „de-a stânga jețului” : „Duceți-vă de la mine, blestemaților, În focul cel veșnic care este gătit diavolului și Îngerilor lui” (Matei 25, 41). Figurarea de-a valma a catolicilor, evreilor și musulmanilor În preajma Iadului nu trebuie să ne mire. Pentru imaginarul colectiv al românilor creștin-ortodocși, „letinul”, „ovreiul” și „turcul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
demonică, vândută Satanei”. Evreul avea coarne și miros respingător, „adică cele două atribute principale ale Diavolului”. „Identificarea este totală - continuă Eisenberg -, imaginea reală a evreului (cămătar) și imaginea sa mitică (Diavol) se completează reciproc, pentru a da naștere unui subom blestemat și malefic” <endnote id="(37, p. 215)"/>. În termenii istoricului Jean Delumeau, evreul a fost perceput ca „un rău absolut”, ca „un agent al Satanei” extrem de periculos, ca un element provocator de psihoze și fobii colective de-a lungul Întregului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
răstignit și să-l ajute, „țiganii s-au urcat pe cruce și i-au smuls puținele haine pe care evreii i le mai lăsaseră pe trup”. „Fii blestemat, tu, popor al țiganilor - le-ar fi strigat Isus muribund - ; pe veci blestemat ! Fără patrie să umbli și nicăieri să nu-ți găsești odihna !” <endnote id="(833, p. 24)"/>. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, când practic Polonia dispăruse de pe harta Europei, marele poet Adam Mickiewicz Îi identifica pe polonezi cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
opri. Ici pe o piatră, spre răsuflare, Nevinovatul s-a arătat, Dar cu cruzime, Întru turbare Și fără milă l-am depărtat. Zicându-i „Fugi de la lăcașu-mi, fugi, vinovate, Mergi la osânda-ți”, astfel Îi vorbii, Și cu cuvinte prea blestemate, Îl izgonii. „Însuți vei merge fără oprire”, Zice Mântuitorul, Și de atuncea, În rătăcire, Umblu necontenit prin lume ca călător. Nu e vreo apă, nu e pustie, Nu e vreun munte ce n-am trecut, Vecinic mă aflu-n călătorie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de sine” (der jüdische Selbsthass, În termenii lui Theodor Lessing, 1930). „Îndoiala Îmi chinuie și astăzi mintea - se confesează Dimov iubi tei sale la 17 ani (În 1943) -, făurind bănuiala teribilă că prin jumă tate din venele mele curge sângele blestemat al fiilor Canaanului. Și această bănuială mă face să-mi controlez atitudinile, să mă observ, să mă spionez pe mine Însumi, doar, doar voi găsi vreunul din vițiile ce caracterizează acest neam blestemat. Și când Într- adevăr găsesc vreo latură
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jumă tate din venele mele curge sângele blestemat al fiilor Canaanului. Și această bănuială mă face să-mi controlez atitudinile, să mă observ, să mă spionez pe mine Însumi, doar, doar voi găsi vreunul din vițiile ce caracterizează acest neam blestemat. Și când Într- adevăr găsesc vreo latură ascunsă a ființei mele ce mi-ar permite o asemenea antologie, nu mă pot suferi, Îmi vine să mă scuip și, de multe ori, mă Împlânt În fața oglinzii și-mi spun Încet, cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mult [...], să nu-l poți duce În zece care. Iar atunci când murea vreunul, aveau obiceiul să Îngroape cu el și toate averile lui.” „La zile mari”, deasupra acestor comori „ard [joacă] focuri”, dar, de regulă, sunt „comori rele”, adică „legate, blestemate, vrăjite”. Dacă ai Încerca să le dezgropi, „te-ai alege cu vreo poceală” <endnote id="(166, p. 48 ; 89, pp. 8-10, și 35-36 ; 269, p. 163)"/>. Conform proverbelor populare românești, În general, „banul găsit e ban vrăjit” și „comoara găsită
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Prin cetate te-au târât Și sfântul trup ți-au zdrobit. Creștinii ce te vedea Obidă mare avea, Iară jidovii spurcați Și spre tot răul plecați Sfântul tău trup ți-l bătea Râsuri, hohote făcea. Iar unul [= un jidov] mai blestemat, O sabie au luat, Sfântul tău cap ți-au tăiat Și de trup te-au dezlegat Și-ai rămas părăsit De nimenea socotit <endnote id="(81)"/>. De data aceasta, știm exact când, unde și cine a „izvodit” aceste stihuri : „decât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să transmiți doamnei Ana complimentele soției mele, dimpreună cu omagiul meu. Mihai Drăgan P.S. Pe la sfîrșitul acestei luni mă duc acasă. Să fac oare o mică escală în capitala județului Bacău? Ți-am procurat un volum al lui Rotică, Paharul blestemat . </citation> (25) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”20 ian[uarie] 1968”> Dragă Costel, Sînt nedumerit că nu mi-ai răspuns nici pînă acum la scrisoarea pe care ți-am trimis-o către 20 decembrie, anul trecut. Ce s-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
glonte sovietic și scormonind cu degetul în gaura nou-apărută în trupul său, nedumerit de sîngele care iese pe-acolo, e de fapt o găselniță veche : Spielberg a executat-o mult mai elegant (adică fără cabotinaj) în Indiana Jones și templul blestemat (1984) și el însuși relua un moment hitchcockian din Omul care știa prea multe (1934). Ceea ce nu înseamnă că Mălăele i-a studiat pe Hitchcock și pe Spielberg ; dacă i-ar fi studiat, ar fi descoperit, poate, că arta cinematografică
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o năframă udă”. „O bună bucată de timp am fost bolnav și când m-am mai întremat, am deschis proces cumnatului meu și pe temeiul mărturiilor unor consăteni ce mă cunoșteau bine și știau cum am ajuns să cumpăr acel blestemat ogor, am cîștigat la prima judecată. Dar banditul de cumnat, cu scorpia de soră-mea au făcut recurs, au dat bani grei avocaților, au tocmit martori mincinoși și prima hotărâre a fost anulată tot prin judecată și de atunci viața
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să diminueze cu mai mult sau mai puțin succes diverșii indici de deformare ai lecturilor anterioare. Tot aici, însă, se regăsesc cei care-l resping pe Caragiale, considerând în caragia- lism o formă gravă de maladie identitară, expresie a „părții blestemate” a identității naționale, parte a alterității fanariote, în orice caz alogene sau o expresie a minoratului propriu cul- turilor mici și civilizațiilor neașezate. Adeseori, cei care îl resping pe Caragiale și caragialismul în acest fel își iau, ca alibi etic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cel al răspunderii ultime -, simțul exactității în comportare, al acurateții în ceea ce producem și facem.” Filozoful român configurează un context al zeflemelei proiectând în trecut - prezentul nu mai permite astfel de identificări - ceea ce ține de reflexele mentalitare care descriu „partea blestemată” a acatholiei, culoarea ei locală. Există și o pedagogie subia- centă, o amendă pe care Noica o face acestei forme de acatholie, bășcălia, un derivat de reflex identitar al comicu- lui pe care filozoful îl disociază de ridicol și de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a pomenit pe fața pământului. El însuși, Luminăția sa în persoană, în fruntea oștirii, va porni la primăvară chiar, cel mai crunt război, "Jihadul", împotriva afurisitei țări, astfel să se războiască, ca piatră pe piatră să nu mai rămână din blestemata Țară a Moldovei! A... a mai pus paie pe foc și Marele Vizir, ce nu mă prea are la inimă, pentru că niciodată nu l-am miluit cu peșcheșul cuvenit "pentru ocrotire"... Așa că să ne gătim de crunt război. "Vin turcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu-i stă în cale. De aceea, să nu zicem hop până n-am sărit! spune Isaia frământat de un gând. De aceea, bine ar fi să "netezim căile Domnului", dar să nu uităm că și Alexandru e tot stirpe blestemată de Mușatin. Parcă poți știi ce venin de năpârcă zace și-n gușa aistuia... Ne-am fript în ciorbă, suflăm și-n iaurt"... Oricum, ne-a fost învățătură. Ochii pe el! Alexa înfierbântat, ia cuvântul: Mă bate un gând nebun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Soarele tău"!... Îi ești doar soră! Aruncă-te la picioarele lui! Imploră-l! Blesteamă-l! Fă ceva! Vrei să rămâi vădană?! Vorbește-i! În numele tău! Al pruncilor! Al lui Dumnezeu! Al Satanei! Amintește-i că-n vinele nepoților curge tot sângele blestemat al Mușatinilor! Spune-i că voi fi răzbunat! Spune-i că vreau să trăiesc! Să mă arunce în temniță! Pe viață! Vreau să trăiesc! Oricum! Nu vreau să mor!!!... Nu vreau să mor!!! Sora plânge în hohote, dar tace, tace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prin evazionism, s-ar fi spus în limbajul proletcultismului ce încă nu fusese inventat, întorcându-și fața de la măcelul în toi pe fronturile care brăzdau Europa. Demonstrând, de fapt, cu geniul său uimitor, de o prospețime matinală și totodată bolnav, blestemat, că suferința e una și indivizibilă. Că prețul, valoarea ei sunt aceleași, la oameni și animale. Că în vastul ei domeniu nu există trepte, ierarhii. Hecuba e superioară numai prin exprimare îndoliatelor sale surori necuvântătoare. În numele cărora vorbește poetul, sătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
într-o toamnă, în vremea când orașul era ocupat de armata rusă. Lumea din cartier abia călca în vârful picioarelor de frică și se închidea de cum se însera. Dar nenorocirea este nenorocire. Nu se făcuse încă noapte în ziua aceea blestemată, când Ivan a venit acasă beat. Dar beat criță, cu ochii roșii și cu blana zburlită. Nu a mai mieunat să i se deschidă, cum făcea în fiecare seară, ci s-a năpustit ca o brută, direct prin geam. Domnișoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]