2,558 matches
-
așezat în batjocură, cu o țigară în gură, înfipt pe osia roții unui ABI răsturnat. Trupurile luptătorilor USLA uciși au zăcut mai multe zile pe asfalt, timp în care trecătorii au scuipat și au urinat peste acestea, iar pe mașina blindată cu care aceștia s-au deplasat a fost scris „Teroriști“. Cinci oameni au supraviețuit măcelului comandat din sediul MApN: Romulus Garz, Ștefan Soldea, Petre Găinescu și Ionel Păduraru, luptători ai USLA, precum și Constantin Isac care fusese trimis în misiunea de
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
cauze: întârzierea și rezistența neașteptată din partea belgienilor, astfel că armata franceză reușise mobilizarea și în final Prima bătălie de pe Marna a pus capăt așteptărilor germane. Al Doilea Război Mondial a fost punctul culminant al dezvoltării războiului de manevră, dezvoltarea forțelor blindate a dat viteza necesară manevrelor necesare pentru a înconjura forțele inamice. Strategia Blitzkrieg a fost adoptată de către germani, iar de sovietici, tactica ofenisivei profunde. După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, planurile militare au început să se bazeze pe
Război de manevră () [Corola-website/Science/328273_a_329602]
-
scopul original al piesei de artilerie. Afetul versatil a permis ca tunul să fie folosit ca armă antitanc când era nemișcat pe roți, și să fie amplasat complet în doar două minute și jumătate. Folosirea sa cu succes împotriva vehiculelor blindate a dus la dezvoltarea unui tun de tanc similar, utilizat ca armă principală pentru tancuri ca Tiger I. Pe lângă varianta originală produsă de Krupp, Rheinmetall a creat mai târziu un tun antiaerian mai puternic, Flak 88 mm 41, produs într-
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
pe un afet cruciform. Aceasta avea un sistem de operare semiautomat simplu, care ejecta cartușele după tragere, permițând soldaților să încarce rapid unul nou. Împotriva avioanelor și a țintelor vii erau folosite proiectile explozive, iar împotriva tancurilor și altor vehicule blindate erau folosite proiectile antitanc. Producția în masă a început după preluarea puterii de către regimul nazist în 1933, tunurile Flak 18 fiind disponibile în număr destul de mic în momentul în care Germania a intervenit în Războiul Civil Spaniol. Cadența ridicată și
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
două laterale, operațiune care dura minimum două minute și jumătate. Acest lucru făcea ca arma să fie mult mai adaptată pentru operațiunile de mare viteză, conceptul de bază a "blitzkrieg-ului". Tunurile Flak 36 erau de obicei echipate cu un scut blindat care oferea o protecție limitată artileriștilor. Flak 37, apărut mai târziu avea instrumente actualizate pentru a permite ochitorului să urmeze indicațiile aparatului de conducere a focului mult mai ușor. Părțile componente ale celor trei modele ale tunului urmau același standard
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
poloneze și cele cehoslovace, dar situația s-a calmat odată cu sosirea trupelor poloneze pe 17 iulie 1945. Guvernul polonez nu era încă dispus să cedeze Zaolzie. Pe 16 iunie 1945, mareșalul Michał Rola-Żymierski a dat ordinul 00336 prin care Corpul blindat nr. 1 al forțelor terestre polneze trebuia să se concentreze în regiunea Rybnik, de unde urmau să cucerească orașul Zaolzie. Sovieticii au decis însă să predea regiunea cehoslovacilor, iar polonezii s-au supus în cele din urmă. Cehii au ridicat pretenții
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
geniști, care a săpat la baza zidurilor și a pregătit un dispozitiv exploziv de 600 kg. La ora 17:00 bomba a fost detonată, distrugând o parte a peretelui, iar forțele germane au atacat din nou la adăpostul a trei blindate, reușind de această dată să ocupe cea mai mare parte a clădirii, cu excepția subsolului. La ora 18:00 germanii au adus pompe automate, cisterne cu benzină și aruncătoare de flăcări, pe care le-au folosit pentru a inunda subsolurile cu
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
de la 20 iulie 1944. Cererea de grațiere a fost respinsă de generalul Walther von Brauchitsch. O soartă similară i-a așteptat pe unsprezece muncitori feroviari polonezi din sudul orașului după ce au dejucat o tentativă germană de utilizare a unui tren blindat și au fost executați de către SA, împreună cu familiile lor. Prizonierii au fost în mare parte executați de un pluton de execuție condus de Sturmbannführer-ul SS Max Pauly (mai târziu comandant al lagărului de concentrare Neuengamme) la 5 octombrie și îngropați
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
obligația asumată de mareșalul Ferdinand Foch de întărire a forțelor din regiune cu 32 de batalioane de infanterie, 20 de escadroane de cavalerie și 14 baterii de artilerie nu a fost niciodată îndeplinită. Forțele franceze nu erau dotate cu automobile blindate, erau lipsite de sprijin aerian și arme automante, dar și de unități de transmisiuni radio și chiar și de cele cu porumbei voiajori. Rivalitatea anglo-franceză a influențat în bine Mișcarea Națională Turcă, întărită continuu sub conducerea Mustafa Kemal Pașa. Kemal
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
există nici o obligație pentru a o susține. În 1926, mama lui s-a recăsătorit cu Johannes-Michael Freiherr von Loën. Ei au divorțat în 1935. În Al Doilea Război Mondial, Karl Franz a servit ca locotenent într-o divizie de mașini blindate, iar la un moment dat a fost staționat pe frontul polonez. A fost decorat cu Crucea de Fier. La 5 octombrie 1940, Karl Franz s-a căsătorit cu Prințesa Henriette Hermine Wanda Ida Luise de Schönaich-Carolath. Ea era fiica Prințesei
Prințul Karl Franz al Prusiei () [Corola-website/Science/327243_a_328572]
-
perioadă înaltul comisar britanic John Chancellor se afla la Londra, iar în absența sa țara era condusă de Harry Luke, mai favorabil față de revendicările arabe. Forțele de care dispunea erau foarte reduse: 300 polițiști și circa 100 soldați, 6 care blindate și 6 avioane. Întăririle, care au dublat aceste forțe, au sosit abia după izbucnirea răzmerițelor, spre sfârșitul zilei de 24 august. Conducerea evreilor din Palestina se afla în acel moment la congresul sionist care se desfășura la Zürich. Organizația evreiască
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
și vrea să obțină o victorie pe front pentru a obține condiții de pace mai bune. În această situație, monarhul îl destituie pe mareșal și dispune arestarea sa și a lui Mihai Antonescu (Gheorghe Dinică). Aceștia sunt închiși în camera blindată a Palatului, de unde vor fi preluați mai târziu de o echipă de comuniști condusă de Emil Bodnăraș (Mircea Rusu), deoarece ceilalți lideri politici erau de negăsit. Între timp, este constituit un nou guvern condus de generalul Sănătescu. Regele dă un
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
jumătate și o secție de artilerie în direcția S-E de Bender, având misiunea de a alunga inamicul. Bolșevicii profită de dispersarea trupelor române și fiind bine informați, la 23 ianuarie, declanșează o puternică contraofensivă dinspre Tiraspol, folosind mașini militare blindate și tunuri pe care la trec cu ușurință peste podul rămas intact și nepăzit în mod corespunzător. Atacul surpriză determină trupele române să se retragă la Berezovca, abandonând pozițiile. „A rămas pe loc doar o companie din Regimentul 57 Mehedinți
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
Atacul a început la ora 5:00, iar la 10:50 comandourile aliate au fost forțate să înceapă retragerea. La atac au participat peste 6.000 de infanteriști, în cea mai mare parte canadieni, sprijiniți de un regiment canadian de blindate, un corp al infanteriștilor marini britanici și câteva grupuri de debarcare ale Royal Air Force. Obiectivele atacului vizau demonstrarea capacității de cucerire și păstrare a controlului asupra unui port inamic pentru o scurtă perioadă de timp, dar și culegerea de informații
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Infanterie Ușoară Hamilton”, „Regimentul Scoțian Essex”, „Les Fusiliers Mont-Royal”, „Regimentul de Tancuri Calgary” și un comando al infanteriștilor marini - urma să debarce pe plajele Red și White. Regimentul al 14-lea de tancuri Calgary asigura sprijinul infanteriei cu 58 de blindate noi „Churchill”, care trebuiau debarcate cu ajutorul ultimei invenții în domeniu, vasul de debarcare (Landing Craft Tank). Tancurile erau dotate cu tunuri de calibrul 40mm sau 57mm și erau echipate astfel încât să poată opera în apele puțin adânci din apropierea plajelor. În
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
asaltul. Infanteria trebuia sprijinită de tancurile Churchill ale regimentului al 14-lea canadian, a căror debarcare începuse în același timp, dar a ajuns pe plajă mai târziu. Astfel, cele două regimente de infanterie au fost obligate să atace fără sprijinul blindatelor. Atacul infanteriei a fost întâmpinat de apărătorii germani cu focul susținut al mitralierelor grele din amplasamentele săpate în faleze. Atacatorii nu au reușit să îndepărteze obstacolele întâlnite în cale, nu au putut escalada malul înalt și au suferit pierderi grele
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Numai 29 de tancuri au fost debarcate. Două dintre aceste s-au scufundat în apa prea adâncă, iar alte 12 au rămas împotmolite în nisipul plajei. Doar 15 tancuri au reușit să traverseze malul înalt al plajei. Imediat după aceea, blindatele au fost oprite în înaintarea spre oraș de o serie de obstacole antitanc. Comandanții tancurilor au hotărât că, dacă nu pot înainta spre oraș, trebuie să se întoarcă pe plajă, unde să acopere cu foc trupele aflate acum în retragere
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
mai adăugat că „puterea forțelor navale și aeriene a fost complet insuficientă pentru suprimarea apărării în timpul debarcărilor”. Generalul Kuntzen a considerat că a fost „de neconceput” ca debarcările de infanterie de la Pourville să nu fie sprijinite și de debarcarea unor blindate. Germanii au apreciat ca fiind modeste caracteristicile tehnice al tancurilor Churchill părăsite pe plajă după retragerea aliaților. Un raport tehnic asupra respectivelor blindate aprecia că acel model de tanc nu reprezintă o problemă pentru germani. Tunul cu care era dotat
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
fost „de neconceput” ca debarcările de infanterie de la Pourville să nu fie sprijinite și de debarcarea unor blindate. Germanii au apreciat ca fiind modeste caracteristicile tehnice al tancurilor Churchill părăsite pe plajă după retragerea aliaților. Un raport tehnic asupra respectivelor blindate aprecia că acel model de tanc nu reprezintă o problemă pentru germani. Tunul cu care era dotat tancul britanic era „slab și perimat”, iar blindajul era net inferior mașinilor de luptă germane sau sovietice aflate în uz. Germanii considerau pe
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
în următoarele operațiuni amfibii și au asigurat creionarea planului debarcărilor din Normandia de peste doi ani. Eșecul de la Dieppe au evidențiat câteva aspecte importante: Ca urmarea a concluziilor trase după raidul de la Dieppe, britanicii au dezvoltat o gamă variată de vehicule blindate specializate, care permitea geniștilor să execute cea mai mare parte a sarcinilor lor protejați de blindaje vestitele „Drăcii ale lui Hobart”. Operațiunea de la Dieppe a scos în evidență incapacitatea de la acea vreme a RAF de a asigura un sprijin corespunzător
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
a lungul frontierei se aflau formațiunile de grăniceri cu garnizoane în principalele orașe din răsăritul țării. La jumătatea deceniului al patrulea, guvernul sovietic au declanșat un program masiv de înarmare și de crearea de unități militare noi. Numărul unităților de blindate și de aviație de-a lungul graniței poloneze a crescut în mod semnificativ, sovieticii având o superioritate uriașă la toate capitolele. Planificatorii polonezi apreciaseră că superioritatea sovieticilor în ceea ce privește efectivele era de 3:1. Superiioritatea soviteicilor în tancuri și avioane nu
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
în sectorul de apărare al Armatei I germane în perioada 7 - 16 septembrie 1939. Obiectivul operațiunii era sprijinirea Poloniei, care era în acea perioadă ținta atacată de Germania Nazistă. La atac au participat 40 de divizii, dintre care una de blindate, trei mecanizate, 78 de regimente de artilerie și 40 batalioane de tancuri. Ofensiva a fost oprită, iar forțele franceze au fost obligate în cele din urmă să se retragă datorită contraofensivei germane de pe 17 octombrie. Convenția militară franco-poloneză prevedea că
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
autopropulsat CA-95, rachete antitanc Maliutka, proiectile reactive nedirijate PRN-80, rachete aer-aer A-90 și A-91, rachete aer-sol A-921). Uzina Automecanica Moreni și bazele de reparații de la Bucov, Mizil, Ribăr și Târgoviște se ocupau de producția și repararea transportoarelor blindate TAB-71, TAB-77 și TABC-79, tractoarele de artilerie TAR-76 și TMA-83, precum și autoblindatele ABI. La Reșița erau fabricate tunuri antitanc de calibrul 100 mm Model 1975/77, obuziere de calibrul 152 mm Model 1981, tunuri de calibrul 130 mm Model 1982
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
elicoptere. Uzinele de Avioane de la Craiova și Bacău fabricau avioanele IAR-93 și IAR-99. Tot la Bacău erau fabricate și aruncătoarele de proiectile reactive BM-21 sub licență. La Uzina „Steagul Roșu” din Brașov erau fabricate autocamioane militare și piese pentru vehicule blindate. ARO Câmpulung-Muscel fabrica vehicule de teren pentru armată, iar Arsenalul Armatei din Sibiu și Întreprinderea Mecanică din Bacău asigurau autospeciale. Aruncătoarele de bombe Model 1977, 1982 și 1988 erau fabricate la Brașov. Uzina Mecanică Mizil fabrica sub licență mașini de
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
din Petah Tikva, unul din întemeietorii organizației Tzohar a rabinilor ortodocși moderni în Israel s-a născut la Herzliya, din părinți evrei originari din America. A învățat la ieșiva Har Etzion și a făcut serviciul militar ca ofițer în forțele blindate. El locuiește în localitatea Efrat. Soția sa este conferențiară la facultatea de filozofie iudaică a Universității Bar Ilan din Ramat Gan. Cherlow și-a început cariera sa rabinică în kibuțul Tirat Tzvi, unde a slujit ca rabin si profesor. Ulterior
Yuval Cherlow () [Corola-website/Science/328526_a_329855]