4,944 matches
-
că nu cartea contează, ci cam cât de mult arată o fată bine dotată, din ceea cu ce au fost înzestrate de mamele lor. În acest fel școala va fi cel mai bun loc de popas în viață pentru domnișoarele blonde sau vopsite blonde, cu mintea odihnită. Nu au fost uitați nici băieții fără veleități de gigolo, sau mardeiași, care în compensație pot să devină mecanici ori tinichigii, și care vor fi stimulați cu burse în Transnistria, sau la mama dracului
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu șengănul ei cu tot, fiindcă și așa în fața tuturor națiunilor lumii, oalele sparte de noi le vor plăti milenii de aici încolo adormiții ăia dă români, care după părerea noastră, dobitoci au fost, dobitoci sunt încă... Foaie verde, foaie blondă Cred că singurul efect mai de Doamne ajută, produs de frunza doamnei Udrea pentru promovarea turismului a fost, cu siguranță șederea în mai multe răstimpuri „in Carpaten Land” a membrilor echipei FMI conduse militărește de acel de acum bine cunoscut
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să fie titulari la prima echipă, iar Baconschi mai are de tras încă mult și bine la echipa a doua până va fi bun de titular. Aș fi curios de știut ce dorește el în viitor pentru jucătoarea sa cea blondă. Vrea oare să o transfere la o echipă mai mare? Că la cât a prestat săraca la Traian încă de pe când era la primărie, zău că merită... Fiindcă trebuiau să poarte un nume... În acest an 2011, pentru prima oară
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să fie titulari la prima echipă, iar Baconschi mai are de tras încă mult și bine la echipa a doua, până va fi bun de titular. Aș fi curios de știut, ce dorește el în viitor, pentru jucătoarea sa cea blondă. Vrea oare să o transfere la o echipă mai mare? Că la cât a prestat, ea săraca la Traian, încă de pe când era la primărie, zău că merită... Sfânta dezlegare la sex Dacă ar trăi bonomul cel șugubăț, fost trăitor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Boagiu, Udrea, Turcan, Săftoiu, Anastase, Mantale, Șandru, Emil Boc. Acum sunt sigur, că unii dintre dumneavoastră veți spune că Emil Boc nu est de genul feminin, dar vă contrazic, fiindcă prin talentele lui native de curvă politică și cât de blond gândește de obicei ,coada asta de mătură băsistă, consider că e cel mai grăitor exemplu de gândire blondă din politica noastră. Totuși pentru Băsescu, s-a găsit și o femeie, se pare că tot blondă, a cărei iubire pentru el
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că Emil Boc nu est de genul feminin, dar vă contrazic, fiindcă prin talentele lui native de curvă politică și cât de blond gândește de obicei ,coada asta de mătură băsistă, consider că e cel mai grăitor exemplu de gândire blondă din politica noastră. Totuși pentru Băsescu, s-a găsit și o femeie, se pare că tot blondă, a cărei iubire pentru el se spune că transcende carnalul și cică ar fi declarat ,că pentru președintele României, i s-a stârnit
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
maci. Culoarea de lut. Apoi ma-rea. Ce-o fi făcând Ela? Câțiva turci, câțiva măgari, o goarnă încercînd sunete în mijlocul zilei, căsuțe albe, unele după altele, coborând spre mare ca o turmă de oițe: Balcicul. Balcicul: impresia unei fetițe blonde, care, cu gesturi grațioase din cap, din buze și din mâini, ți-ar spune: Poftim la masă!" Mi-e somn, sunt obosit, bună seara, Ela de departe... Marți. O slugă mică, Hamiri, îmi deretică prin cameră. Ies și, singur, o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care se îmbinau toate pe care le observasem, sau și altele pe care le visasem altădată. La micul restaurant de dedesubtul hotelului unde trăsesem am remarcat pe fata care ne servea. N-avea deloc impresia de servitoare, poate fata patronului, blondă, zâmbitoare, abia împlinită, fără sa fie deloc vulgară. Și chiar odată seara am zărit-o într-o postură impresionantă, pe un scaun, în grădina mică din fața hotelului, privea copacii dusă pe gânduri. O mică aventură cu dânsa mi-ar fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Lyonnais avea un depozit de mai multe milioane; el a organizat sub republică faimosul împrumut de 50 de milioane de dolari, pentru care Parlamentul îi ceruse în mod public să dea socoteală. Alexandre Braga era un boem frumos, cu părul blond, figura palidă, impecabil îmbrăcat, afectând o distincție aristocratică; "seducea prin ordinea estetică a frumuseții și prin dezordinea scandaloasă a vieții sale" (Lopez Ribeiro). Seducea de asemenea prin glasul său muzical, prin poezia care străbătea în toate discursurile sale. A exploatat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bagauzilor se strânsese și mai mult. Cei doi care îl escortau pe Gomer veniseră până aproape de ei; cel mai tânăr, care poate încă nu împlinise douăzeci de ani, ținea arcul pregătit, cu săgeata îndreptată spre Balamber; celălalt, masiv, cu mustăți blonde și stufoase, avea un ochi stâlcit, traversat în diagonală de o cicatrice adâncă ce pornea de la frunte și mergea, tăind pometul în întregime, până aproape de gât. El fu cel care se făcu ecoul căpeteniei sale: — Măi, să fie! observă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prietenia și protecția Romei sunt încă și mai importante pentru noi. Asta, cel puțin, e părerea mea. Un războinic în vârstă, dar atletic, complet chel, așezat în fața lui, îl ascultase întunecat pe bătrânul conducător al satului, răsucindu-și nervos mustățile blonde și dese; imediat ce acesta termină de vorbit, izbucni nerăbdător și plin de mânie: — Tu ai fost un mare războinic, Ademar, și eu te respect, dar, de nu ar fi părul tău alb, te-aș face să-ți înghiți vorbele. Gundikar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale lui Gundovek, dar își dădu seama că acesta văzuse heraldul ce își făcea loc prin mulțime și se întrerupsese; coborând în piață, înainta, la rândul său, cu pas măsurat, invitându-i pe războinicii săi să facă loc. în tânărul blond și cu trăsături hotărâte ce îi stătea alături, Sebastianus îl recunoscu îndată pe Chilperic. Oprind calul, Alpinianus întinse spre el brațul și îl prezentă regelui - de fapt, mai mult pentru publicul prezent decât pentru că ar fi fost cu adevărat necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iritat și cu greu reușea să zâmbească. în câteva secunde doar, romanul avu prilejul să constate că, în pofida anilor ce trecuseră de când îl văzuse ultima oară, nu se schimbase prea mult: barba lungă, cârlionțată, și părul, ce amintea de un blond foarte deschis, erau acum albite ici și colo, iar statura sa înaltă și robustă luase puțin în greutate. în rest, căpetenia burgundă părea a fi în plină formă. Totul pe chipul său exprima curaj și hotărâre, iar în ochi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adevăr o onoare prea mare pentru noi!“ își spuse cu amărăciune, aruncând o privire la fragila barieră alcătuită de burgunzi și căutându-l în special pe Chilperic; acesta, înconjurat de locotenenții săi, își punea în acel moment coiful pe capul blond. începea așadar bătălia. Pentru el, nu era, cu siguranță prima, dar, după toate probabilitățile, avea să fie cea din urmă. Cu toate acestea, nu simțea nimic altceva decât voința de a se înfrunta cu ceilalți ce-i palpita în suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
au dus sus, înțelegi? Cu toate lucrurile lor: monede, haine, bijuterii... aur! Sunt oameni bogați, trebuie să mă crezi; nu numai oameni din sat, dar și mulți care au fugit din Vesontio. Și femei! Femei frumoase! Fecioare cu păr lung, blond, cu sânii mari și cu dinți minunați! întrucât aproape toți hunii care îl înconjurau învățaseră cu timpul cuvintele galo-romane ce apăreau mereu în interogatoriile prizonierilor și în timpul jafurilor, afirmațiile sale treziră în rândurile lor comentarii ce trădau un interes plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bârnele masive de brad. Odolgan, săturat deja, părăsise cercul tovarășilor săi și acum se distra într-un colț întunecat al sălii largi, pe niște piei îngrămădite, muncea din greu între coapsele desfăcute ale unei tinere burgunde cu plete lungi și blonde. Gâfâia, mârâia, fornăia, în vreme ce ea, zgâlțâindu-se și gemând, cu palmele proptite în pieptul său musculos, îl fixa cu ochii strânși, cu gura întredeschisă, și scutura imperceptibil capul, implorând parcă să fie eliberată. Aproape terminase, oricum, când ușa pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
silueta zveltă pe care o vedea când și când apărând în mijlocul grupului de războinici robuști. Dar când căută să găsească un loc printre ei, ca să se poată apropia de tânără și să-i vorbească, ei se strânseră, iar un colos blond agită brațul, indicându-i scurt să rămână în spate. Ea, însă, se întoarse și, recunoscându-l, îi porunci războinicului să o lase să treacă. Mergeau chiar pe lângă ochiul de apă, pe suprafața căruia lumina blândă a unui apus ce stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
masacru, numai și numai pe comandantul dușman. Când îl află prins în luptă, apărându-se cu vigoare de doi războinici hiung-nu, care îl prinseseră ca într-un clește, se năpusti, la rândul său, într-acolo. îi tăie drumul un bărbat blond și corpolent, ce avea ca unică armură o platoșă de fier. Balamber pară lovitura securii sale cu două tăișuri, care îi trecu șuierând pe deasupra capului, și își cabră calul, ca să se protejeze de alte lovituri. în momentul acela, comandantul dușman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se lăsase antrenat de povestea aceea până la a face afirmații atât de hazardate în prezența a doi ofițeri de rang. Spre deosebire de tânărul soldat, Maliban părea puțin interesat de conversație, ocupat fiind să-i șoptească propuneri languroase unei servitoare tinere și blonde, care tocmai adusese la masă al doilea ulcior de vin. Fata zăbovea, râzând, lângă el și rezista, în mod vădit fără prea mare convingere, îmbrățișării sale viguroase. Când Sebastianus, sătul de chicoteala lor neîntreruptă, își aținti asupra lui privirea severă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să petrec orele ce urmează cu seninătate. La urma urmei, azi sărbătorim ziua mea de naștere, nu? O zbatere de pleoape, umbra fugară a unui surâs pe chipul întunecat al prietenei, un semn de ușurare - imediat reținut - al capului său blond îi dădură de înțeles Hippolitei că deschisese o ușă în zidul resentimentelor ei. Aranjându-i o șuviță de păr din fața urechii și sărutând-o tandru pe obraz, insistă cu o voce mângâietoare: — Iubirea mea, spune-mi că nu ești mânioasă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vigoarea cu care își trăgea povara printre arbuști. Și iată că, o clipă mai târziu, aceasta din urmă se dovedi a fi trupul gol al unei tinere femei pe care el, fără mare efort, o trăgea de părul lung și blond. încă înainte de a-i distinge trăsăturile, Hippolita știu că era vorba de Flavia. îl simți pe tânărul ce stătea lângă ea dând înapoi un pas și, sufocat de oroare și de frică, murmurând cu o voce pierdută: — Oh! Dumnezeule mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se ridică un cor de proteste. Un războinic, care de puțină vreme venise alături de Taciturn pe un magnific armăsar alb, părea să discute cu el cu o deosebită încăpățânare. înalt, impunător ca înfățișare, cu fața împodobită cu mustăți lungi și blonde, era cu bustul gol și gesticula înflăcărat, făcând semne cu mâna, în care ținea o secure, în direcția redutei. — Ai idee cine ar putea fi exaltatul acela? întrebă Hippolita. — Să-l întrebăm pe el, zise Mabertus; apoi îl întrebă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se lase trist către bărbia flască, ceea ce îi dădea un aer îndurerat. Pe piept lucea, peste platoșa alcătuită din solzi metalici lucitori, un colier gros din monede de aur legate între ele. Părul îl avea, după obiceiul poporului său, vopsit blond, dar la rădăcină, acolo unde creștea, se vedea că avea o cu totul altă culoare; îl purta strâns la ceafă într-un fel de împletitură scurtă și groasă, ce-i cobora pe grumazul gros ca de taur. Prima impresie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar azi am recitit paginile lui Diogen Laerțiul despre Epicur. Ataraxie. "Apatie"... Frica de acțiune a omului lipsit de energie impulsivă... Teroarea de răspundere a intelectualului prea lucid și prea mult preocupat de urmările faptelor lui. Decadența Greciei. Antipodul "bestiei blonde". "L'homme, ivre d'une ombre qui passe, porte toujours le chîtiment d'avoir voulu changer de place 1..." 1 "Omul, amăgit de-o umbră care trece, își poartă necontenit osânda de-a fi voit să-și schimbe locul..." (fr.
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei, ca să-mi vadă în loc de doi ochi unul singur, lung de la o tâmplă la alta, ceea ce, când s-a deprins cu viziunea îngrozitoare, îi producea un acces de zgomotoasă ilaritate; îmi petreceam degetele prin câte un cârlionț al părului ei blond și, când uitam să mă ocup de floricelele ei de aur, îmi lua degetul, îl ducea la capul ei și aștepta rezultatul cu ochii în ochii mei. Păpușile trebuia să i le văd, pe toate, 1 În taină (it.). în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]