8,305 matches
-
avusesem o... conversație cu Ghirei-Han, enkavedizat: Ghireihanov, Hanghireev... Vorba vine: conversație, sălbaticul mă tot Înghioldea cu Naganul și mă tot davaià... Mi-am pierdut sărita și l-am băgat În mă-sa. Pe românește, se-nțelege. Dacă Hantătarov nu știa boabă românească, iar În rusește abia se ținea pe... picioarele lui strâmbe, de călăreț, Înjurăturile le știa, al naibii! Așa se-nvață limba rusă: Înjurând... Și cum cuvântul acela de rușine și de sărbătoare din Înjurătura noastră națională ne vine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Dar limba maternă a mamei care va fi fost: greaca și româna? greaca sau româna - ca să rămână doar româna, fiindcă mama nu știe grecește, doar câteva versuri pe-de-rost, fără să Înțeleagă ce Înseamnă acele versuri. Și tata: nu știe o boabă poloneză; nici armânește - de ce? Să fie Românii atât de tari, Încât Îi asimilează Într-o generație-două pe neromâni? Nu pe toți, dar cei mai ușor asimilabili sunt Grecii - mai ales la țară... Sunt sigur? Nu sunt sigur: câți greci-de-la-țară cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
poamă?, am Întrebat. - Așa-i dragostea pe lumea asta: mănânci cu draga ta poamă. - Bine-bine, am zis - dar În pielea-goală? - Ș-apăi, ce, nu-s frumoș’? - Ba da, frumoși. Acum Înțeleg cât de frumoși-s, așa, cum mănâncă ei poamă - o boabă ție, o boabă mie, una ție, una... Cum i-ai face tu pe ei doi?, ce sămn ar avea ei, care umblă În pielea goală, prin vii? - Aista, a zis Ionaș, făcându-și semnul crucii. Întâi n-am Înțeles. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Așa-i dragostea pe lumea asta: mănânci cu draga ta poamă. - Bine-bine, am zis - dar În pielea-goală? - Ș-apăi, ce, nu-s frumoș’? - Ba da, frumoși. Acum Înțeleg cât de frumoși-s, așa, cum mănâncă ei poamă - o boabă ție, o boabă mie, una ție, una... Cum i-ai face tu pe ei doi?, ce sămn ar avea ei, care umblă În pielea goală, prin vii? - Aista, a zis Ionaș, făcându-și semnul crucii. Întâi n-am Înțeles. Apoi am Înțeles. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vreme, și începu să-și strige zgomotos sloganele. „Dacă te ungi cu miere pe la gură o să prinzi destule muște“, țipau ei. „Mătură în fața ușii tale. Răspunsurile tale sunt pe lângă întrebare. Mai multe murături la un loc fac o droaie. Orice boabă de fasole își are pata ei. Aduni scaieți și vrei să iasă murături? Arată niște dinți curați.“ — Îi auzi? întrebă uimit perceptorul districtual, cu gândurile distrase de strigătele mulțimii. Mai multe murături la un loc fac o droaie... ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
vreme. — Bine, a recunoscut el dând din umeri. Ne-am apropiat puțin. Și ce? Iar Linda nu ne-a văzut. — Unde erați? În vestiarul bărbaților? — Mda. — Cât de departe ați ajuns? Cum tenul lui Derek era de culoarea strălucitoare a boabelor de cafea, era imposibil să-ți dai seama dacă roșea sau nu. Își drese glasul cu zgomot. — Zău așa, Lou, doar nu ești mama... — Zi mersi că nu sunt, se rățoi ea. Destul de departe pentru ca Linda să se supere, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o dreg, mă crezui obligat să-mi dovedesc silința: — Djaw-ul reprezintă, așadar, cea mai mică unitate de măsură. — Deloc, se indignă Howard. Se raporta, imperturbabil, la notele sale: — Greutatea unui bob de orz e egală cu aceea a șaptezeci de boabe de muștar sau, dacă vrei, cu aceea a șase fire din coada unui catâr. Prin comparație, sarcina mea era ușoară! Avându-se În vedere ignoranța mea În privința graiului local, aveam drept unică misiune să păstrez contactul cu supușii străini, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
palete, curentul apei a devenit vijelios, pleoapele mi s-au îngreunat. Deodată, l-am auzit pe tata întrebând: „Unde ai fost azi după-masă?” Prin urmare, știa despre Anna. În asemenea clipe aș fi dorit ca tata să nu înțeleagă nici o boabă italienește. Poate acum trebuia să fug și eu, ca Huck și ca Tom. Precis m-ar fi căutat, cu camionul lui Pietro și cu bicicleta lui signor Giovanni. La rugămintea lui Paolo, papa s-ar fi arătat la fereastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la timpul acela, îmi pare o minune că nu mi s-a întâmplat niciodată nimic, n-am fost tâlhărit sau ucis, căci aveam uneori buzunarele burdușite cu banii statului și toți o știau. Pe atunci existau tot atâția pungași câte boabe de grâu pe ogorul tatei, acasă.” N-am putut să nu râd, fiindcă mi-l închipuiam pe tata luptând în mijlocul unei mulțimi de pungași. Împărțea lovituri în dreapta și-n stânga și astfel apăra cu succes banii statului. Tata a râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bat. Făceam stânga împrejur, mă duceam la școală și intram în curte. Vacanța de vară așternuse liniștea peste tot. Uneori veneau câțiva copii să se joace, pe urmă plecau în altă parte. Apoi soseau ciori, vrăbii și porumbei și ciuguleau boabe de pe pământ, fără să se sinchisească de mine. Își luau zborul și ele. Pe sub platani adia o boare de vânt, care făcea cugetarea mai plăcută. I-am scris Leei o scrisoare, însă nu mi-a răspuns. Așa se întâmplă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Buddha, a depus trupul fiului ei la picioarele Sale și și-a spus povestea. Buddha a crezut vorbele ei și i-a zis, nu există decât o singură cale de a-ți obloji durerea, mergi în oraș și adu-mi boabe de muștar din casa în care moartea nu a pășit niciodată. Femeia a plecat imediat spre oraș, colindând din casă în casă, dar nu a găsit nici măcar una singură în care moartea să nu fi pășit niciodată. După ce a străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
anume, cât pentru a-și testa propriile forțe. Bineînțeles că mi-am dat seama de lucrul acesta mult mai târziu. La vremea aceea nici nu mă gândeam la așa ceva. Reiko a dat din cap și a luat și ea câteva boabe de struguri. — Fata era bolnavă, spuse Reiko. Era ca un măr putred care le strică și pe cele bune din jurul lui. Nimeni nu o poate vindeca și va muri cu o asemenea boală. Din acest punct de vedere, este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o asemenea boală. Din acest punct de vedere, este de compătimit și mi-ar fi fost milă de ea dacă nu m-aș fi numărat printre victimele sale. Aș fi considerat-o eu o victimă. Reiko a mai mâncat câteva boabe de struguri. Aveam impresia că se gândește cum să-și continue povestea. — Oricum, mi-a făcut plăcere să o am elevă timp de șase luni. E adevărat că uneori mi se păreau cam ciudate sau surprinzătoare poveștile ei, sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
unde circulația era normală și unde nu ajungeau ecourile bătăliei ce se desfășura la mai puțin de două sute de metri. Tot În liniște, am dat ocol Domului și am ajuns dinaintea fațadei, pe partea Galeriilor. Belbo cumpără o punguță cu boabe și Începu să hrănească porumbeii cu o Încântare serafică. Eram complet camuflați În mulțimea de sâmbătă, eu și Belbo puși la sacou și cravată, iar femeia Într-o adevărată uniformă de doamnă milaneză, cu pulover gri pe gât și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
întunecoasă. O dată pe zi gardianul îmi aducea o cană cu apă și-o farfurie cu arpacaș sincer. Ce-i aia „arpacaș sincer”? se burzului aia mică din spatele reportofonului. „Arpacaș sincer” înseamnă arpacaș fără nimic: fără sare, zahăr, bulion, osânză. Doar boabe fierte, o dată pe zi, o lămuri Coposu, care acum chiar râdea. Păi bine, domnule senator, își ieși din fire ziarista - înnebunită că mii de femei pierduseră un bărbat bine, iar fostul bărbat bine se distra amintindu-și cum bolșevicii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se repezi spre parc, dar mâna lui oțelită îi reteză bucuria. O apucară atunci spre facultate. Avea în program un curs despre balcanism, pe care îl rosti cu o satisfacție prea puțin perceptibilă. Chilot nu numai că nu crezu o boabă, dar ținu coada...ținu coada înclinată două ore către Orientul Mijlociu (indiciu ezoteric că va refuza cârnațul și berea de la ora 10). Pe parcursul expozeului Leo reuși să calculeze mintal cât ar trebui să dea la întreținere ca să nu-l bată iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-mă pe ștrandul din Arad, să mi se umfle mușchii, să-mi iasă venele. Efectul asupra femeilor era bulversant: unele erau fascinate de pectoralii mei, altele erau îngrozite că puteam fi mai țâțos decât ele. Din reveria pectorală mă smulseră boabele de orez în ploaie razantă peste ochii și urechile mele. Deci intrasem în rând cu lumea: aveam certificat de căsătorie sub formă de carnet maroniu, cu câteva pagini albe la sfârșit, unde puteam trece numele copiilor. Cele două Firide își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul "Mamă”, evocă ființa iubită care se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin de candoare, sugerând acea sinceritate și demnitate care împodobesc frumosul caracter. Ea întruchipează dragostea, hotărârea, inteligența, ambiția, duioșia, bunătatea. Mereu cu sufletul alături de mine
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
și adormeau. Către toamnă, când porumbul dădea în copt, copiii țiganilor dădea iama prin porumbiști și veneau încărcați cu drugi de porumb pe care, satisfăcuți, îi depănușau ajutați și de cei bătrâni și-i coceau pe jar, după care înfulecau boabele de pe știuleți cu o poftă nemaipomenită. Ochii Prințesei nu se mai săturau privind scânteile focului ca niște jeturi luminoase ce se înălțau spre cerul albastru, înstelat, pierzânduse în întunericul nopții. Pocnetul scânteilor și al știuleților ce se coceau sporea vraja
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
punea, cu salba la gât dăruită de Dedi și cu picioarele desculțe și ieșea pe scenă dându-i gata pe spectatori. Înainte de a începe jocul sau de a cânta, zdrăngănea galbenii salbei cum o învățase Dedi când a părăsit șatra. Boabele de lacrimi ivite în ochi le zdrobea cu înverșunare ca să-și potolească dorul de cei din șatră și tristețea din sufletul ei, simțindu-se ca o frunză pe aripa hazardului. Atunci ca un fel de înfruntare a hazardului juca sau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vede de-aicea, de unde sunt eu acum... Ceva de speriat! Ho, hooo...! Să dai și să fugi, dacă ai pe unde! Hai să-ți zic și ție, măi, Fratele meu. O frântură, doar, pentru cultura ta generală. Un grăuncior! O boabă! O bobiță, și-atâta! Hai...! Ești pregătit? Peste un punct, o să vină o boală. Un fel de răceală porcească, cum a fost și febra orătăniilor, dar un piculeț mai rea decât aia, cu morți, cu suferinzi, cu internați, carantinați și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai toate regiunile țării este obiceiul "uratului",practicat îndeosebi de copii. Însoțiți de clopoței, ei umblă din casă în casă și doresc gazdelor sănătate, belșug, bucurii, prosperitate. Ultimul eveniment care încheie șirul sărbătorilor de iarnă este Boboteaza, cănd gospodinele pun boabe de porumb sub scaunul preotului pentru că vară să stea cloștele. Reportaj realizat de Alexandru Ana-Maria ( Gură Bustei)
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
toate, că ele stăteau acolo degeaba, și noi pieream și nu ne auzea nimeni! făcu Orbișor aproape pițigăiat, frecîndu-și cu plăcere coșul pieptului pe deasupra cămășii, parcă și-ar fi alungat o durere. Peste drum baba Ioana, cu o strachină de boabe în brațe, își hrănea orătăniile, ocărând pe cele mai hămesite, ocrotind pe cele fricoase, făcând dreptate cu glasul ei veșnic morocănos. ― Văzuși pălălaia, maică Ioană? strigă Vasile și către ea. Mi se pare c-o să avem nuntă... Ai, ce zici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ștreangul de piciorul dinapoi și-l porni spre portița rămasă deschisă. Slujnica, nemaiauzind guițatul obișnuit de dimineață, ieși repede din casă cu o strachină de porumb în mână. Ignat, fără nici o vorbă, îi înhăță strachina și o luă înainte scuturând boabele, iar porcii după el. Toantă, dezmeticită, începu să țipe: ― Aoleu! Săriți!... Hoții!... Mi-a furat porcii! Ajutor! Ignat, parcă nici n-ar fi auzit-o, ieși pe poartă urmat de toți trei porcii. În mijlocul uliței le aruncă un pumn de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Toantă, dezmeticită, începu să țipe: ― Aoleu! Săriți!... Hoții!... Mi-a furat porcii! Ajutor! Ignat, parcă nici n-ar fi auzit-o, ieși pe poartă urmat de toți trei porcii. În mijlocul uliței le aruncă un pumn de porumb, așteptă până ce culeseră boabele și apoi își continuă calea. Țipetele servitoarei făcură pe vreo doi vecini să iasă să vadă ce s-a întîmplat. ― I-ai luat, nea Ignate! îl întrebă unul cu o prietenie invidioasă. ― D-apoi că și dânsul mi l-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]