3,270 matches
-
dricul/Mortu-ar vrea să bea un Cico./ Un Cico dacă ar bea/Mortul poa-te-ar învia..." Și urmau reclamele: Pînă și-mpăratul Nero/ Se spăla la fund cu Dero" sau: " Avem ciorapi pentru femei cu găuri", " Avem pantofi pentru bărbați cu botul lat". Autobuzele înaintau acum prin defilee înguste, între pereți de rocă plini de licheni, pe care curgeau șuvoaie de apă. Pârâuri aproape secate alergau peste un prund zgrunțuros de gresie și se pierdeau 30 după vreun bolovan înverzit. Clopoței violeți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ochii de mine: "Victoraș, scoate mâna de sub pătură, Victoraș! Crezi că nu te-am văzut? Mai du-te și la gagici, Victoraș tată!" Sau Lulu, mereu ca turbat, 34 fără să vadă nici în dreapta, nici în stânga, cu o țigară în bot, căutând ceva prin noptieră și ieșind apoi în fugă. O dată sau de două ori a băgat capul și câte o fată: "Paaaardon!" In boxe o voce caldă cânta ceva despre the summer of nineteen sixty nine. Ce amestec ciudat de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
încet, în mine însumi. Curând nu mai percepeam zgomotul îndepărtat al discotecii și o vomă de gânduri și imagini mă invada, mă tortura, nu-mi dădea voie să dispar în somn. Un cap de viperă, luminos, cu colții curbi, căsca botul pe retinele mele. Un mort, cu pielea feței în putrefacție, îmi spunea încet numele. La geamul dormitorului câteva capete verzui de copii lunecau ca niște baloane, încercînd să pătrundă înăuntru. Voci poruncitoare îmi răsunau limpede în auz. Mă apăram strângând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
puștiului penibil de-atunci. Ar fi putut să se rușineze de tine așa cum, de obicei, se rușinează femeile de adolescenta închipuită și mironosiță care au fost. Doamne, din păcate sau din fericire există Lulu? Ce aș fi fără el? Fără botul ăla rujat, fără scârba față de țâțele alea de vată, fără flegmonul ăsta care-mi infectează sângele... Fără el aș fi uitat tot, iar tabăra din Budila cu toată lumea aceea dementă din miezul minții mele ar fi rămas pierdută undeva printre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
directorul, că fapta celor doi aruncă o umbră asupra voastră, a tuturor. Am vrut, vă spun sincer, să interzic din cauza asta chiar și serbarea de sfârșit al taberei. Norocul vostru că programul e deja făcut, că altfel vă lingeați pe bot de focul de tabără și de petrecere și de toate..." Am plecat în cele din urmă spre dormitoare, bocănind pe scările curbe și înjurîndu-l pe director. O parte s-au înțolit pentru discotecă, schimbîndu-și între ei nădragii și cămășile, pulverizîndu-se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pândește. începuse să danseze lent, din șolduri, pe când toate fețele celelalte, de măscărici și vedete de cinema și vampiri 140 și arabi, se estompaseră ca niște becuri stinse. Se rotea lent, ca în transă, cu gâtul ud de transpirație, cu botul porcin roșu ca o petală de mac, cu buclele înfiorate de briză. își ridica în sus, pe pulpele groase, în ciorapi sidefii, fustița, până când deasupra jartelelor apăreau chiloții de dantelă, cu oribilul sex străvăzîndu-se, negricios ca un păianjen-maimuță, prin ochiurile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se uită cu tâlc către ea. Nu îmi vine să cred că mă machiez din nou. Parcă abia acum câteva minute m-am demachiat, spuse Joy, aplicându-și rujul fără să se uite în oglindă, apoi își țuguie buzele, scoțând botul în afară cu o artă pe care Ashling o invidie. Nu uita aparatul de fotografiat. Când au plecat, Ashling s-a uitat după vagabondul de la intrarea în bloc, dar el și pătura lui portocalie nu erau pe nicăieri. —Femei singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
adevărat - era interesat să vadă ce cred despre el. Abia după ce i-am văzut numărul de comedie s-a obosit să mă sune. Și când nu am vrut să mă culc cu el în prima seară. Ce a mai lăsat botul. Ce copil! Și toată treaba cu „Sunt cel mai bun?... Cine e cel mai amuzant om din lume?“. Și mai știi ceva, Joy? Nici eu nu am fost tocmai o sfântă. Am ieșit cu el și din motivul că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dacă s-ar plânge, Joe? Ce-ai face? Dulange răspunse cu o mutră impasibilă: — La prima plângere o iau la pumni. La a doua, o tai în două. — Vrei să zici c-ai zburat cinci mii de kilometri ca să pui botul la savarină? am intervenit eu. — Sunt francez. — Eu zic că ești poponar. Limbiștii sunt cu toții niște frustrați. E-o chestie dovedită. Ei, acum ce mai zici, căcatule? Avocatul militar se ridică și-i șopti ceva lui Russ. Russ mă împunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de scandal de dimineață și mi-a arătat fotografia lui de pe prima pagină. — Eu mă bucur de toată atenția. Numele tău e scris cu litere mărunte, așa cum merită nemțălăii. Răsuflarea lui duhnea a Johnnie Roșcovanul. I-am ars una peste bot. Dulange s-a prăbușit ca un sac de cartofi. Mâna dreaptă îmi zvâcnea de durere. Privirea lui Russ Millard îmi aminti de Iisus gata să-i dojenească pe păcătoși. Nu mai fi atât de al naibii de corect, i-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
parieze că era ceva legat de obiceiul lui Geordie de a juca la jocurile de noroc. Așa că asta Însemna să-i ia la rând pe agenții de pariuri din Aberdeen. Să arate fața lui Geordie și să vadă cine pune botul. Logan trecu prin micul lui comandament În drum spre ieșire ca să se asigure că totul mergea În continuare ca pe roate. La indicațiile lui Insch, o lăsase la comandă pe o agentă cu un aspect eficient, cu păr șaten-nisipos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
puiul de om; el îi șoptise că era frumos, iar tigrul începuse să-și ridice încet trupul puternic, lenevit, pe labele ale căror gheare se lungiseră prea mult în timpul captivității. Copilul îl așteptase să se apropie ca să-l mângâie pe bot, iar el venise, cu geamătul acela răgușit și trist, și era gata să-l atingă, când cineva, fără zgomot și fără să scoată o vorbă, sărise în spatele lui și-l trăsese repede, ridicându-l de la pământ; era un tribunus al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai vechi suluri, cele mai incendiare și mai discutate caiete recente. Bibliotecarul-șef era un grec din Attica, cu mintea ascuțită și o memorie vizuală fantastică. Mângâia apărătorile din piele în care se aflau sulurile de parcă ar fi fost vii, botul unui splendid câine de vânătoare. Iar când desfăcea un sul de poezie era o plăcere să-l asculți. Îi plăcea foarte mult să citească cu glas tare - și recita zeci de stichi, strângând în mână sulul respectiv. Avea veleități de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
e neclintit, cu armele,/ celălalt cu amintirile./ Șuieră o quadrigă pe câmpia/ secundelor mele./ Are patru cai negri, are doi luptători./ Unul Își ține viața În vulturi,/ altul Își ține viața În roțile rostogolite,/ și caii aleargă, până când sparg cu boturile/ secunda,/ aleargă-n afară, aleargă-n afară/ și nu se mai văd“. Am devenit atent, mă uit acum la mișcările lui elegante, la orgoliul secret ce emană din pronunție și din gesturi și Îmi spun brusc că, iată, el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se apropie o altă femeie ce ține În brațe un câine de casă; prin gesturile ei, o copiază perfect pe țigancă. Câinele este sprijinit sub pântec cu o mână, iar cu cealaltă pe sub poponeț, În aceeași stare de abandon matern. Botul lui se află sub sânul femeii (al doamnei), aproape În aceeași poziție ca și aceea a copilului; adulmecă fin (se vede după furnicăturile nărilor) laptele de care-l desparte doar țesătura parfumată a bluzei și a sutienului. Am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
litere Îngroșate: „3 Iunie 1961 - O amintire“. Scrisul Îmi aparține. Pe aceeași pagină, cu creionul, aproape șters, se mai citesc aceste Însemnări așezate una sub alta: „120 carne 62 medic (cifra șase are o buclă și se leagă direct de botul cifrei doi) 36 ouă (trei, la fel, este ancorat de șase) 180 apă“. Nu este scrisul lui E. Pe pagina următoare sunt câteva semnături: Irina Bacon (În creion), Simca Eduard Moise (În cerneală), N. Olărescu, Nicu Olărescu (În cerneală verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Leçon la Huchette; o baracă ordinară În cel mai rău famat cartier al Parisului: numai greci, balcanici, apași, curve cu respect. Un fost garaj, unde Încap maximum 50 de persoane Înghesuite de să n-arunci un ac. Le-a rupt botul nea Jenică, vine lumea ca la urs, tot timpul e plin. Actorii nu fac doi bani, dar „e Ionescu!“; ce mai, un român la Paris! Lume, lume, pe afară-i vopsit gardu’, Înăuntru-i... Mă, și-și bate joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a corpului vasului. După aceea ar Înghiți hotelul Palace, clădirea Shell, Întregul Shanghai... Din coșurile vasului Idzumo țîșniră aburi, care apoi se liniștiră și plutiră peste apă, ca un văl delicat. Crucișătorul ridicase ancorele și se clătina pe valuri, cu botul Îndreptat În aval. După ce Îi ajutase pe japonezi să preia conducerea În Shanghai, se pregătea să plece spre un alt teatru de război. De parcă ar fi sărbătorit evenimentul, o regată de cadavre apăru odată cu fluxul. Trupurile a zeci de chinezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o liniște, ca și cum neputința ar fi o modalitate culturală și acceptarea ei, Însăși ideea de cultură. „Te iubesc!” Îi spuse acelui aproape lui de foarte departe, de neînchipuit de departe. „TE IUBESC!” spuse. Și rostind acest ireparabil prinse mingea pe bot În aplauzele celor din delfinariu... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire, care trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
afla, dar musai să știm și noi de el. Lumina! Lumina farurilor, deci aruncând În peretele de lângă pat umbra dudului crescut jumătate În curte, jumătate În stradă. Iarna, șuierul vântului printre crengile uscate, iar vara, sângele lui murdărind trotuarul și boturile lor Însetate de joacă... Tatăl mormăie În șoaptă: „Stau doar o zi. Mâine mă-ntorc, sau poimâine.” „Să ai grijă de tine să nu te puște”, Îi spuse nevasta, aranjându-i mantaua pe umeri, pe acolo e frig și o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lac, și puful scămos al scaieților vineții ascunzându-se sub frunze groase de brusturi. Iepure! Ieee-puuu-reeeee! Iee-puuuuuu-reeeeeee! Lângă zidul vechi de cărămidă, un băiețel de vreo șase ani stă În genunchi În fața unui iepure alb, clipind anesteziat de apropierea copilului. Bot În bot. Nu știi dacă este frică, bucurie sau Încercarea de a descoperi lumea În strigătul acestui copil. Întinde mâna spre urechile aduse pe spate ale iepurelui și urlă: Ieee-puuuu-reeeeeee! Și ronțăie copilul la știuletele de porumb fiert. Îi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
puful scămos al scaieților vineții ascunzându-se sub frunze groase de brusturi. Iepure! Ieee-puuu-reeeee! Iee-puuuuuu-reeeeeee! Lângă zidul vechi de cărămidă, un băiețel de vreo șase ani stă În genunchi În fața unui iepure alb, clipind anesteziat de apropierea copilului. Bot În bot. Nu știi dacă este frică, bucurie sau Încercarea de a descoperi lumea În strigătul acestui copil. Întinde mâna spre urechile aduse pe spate ale iepurelui și urlă: Ieee-puuuu-reeeeeee! Și ronțăie copilul la știuletele de porumb fiert. Îi strigă numele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cap că femeia de la toaletă o urmărea. Dintr-odată simți o bătaie scurtă pe umăr. Se Întoarse. Era față În față cu o femeie bronzată, trecută bine de patruzeci de ani, Îmbrăcată cu pantaloni scurți mulați de piele și un bot uriaș (umflat cu colagen). —Pardon, Îi șuieră ea lui Ruby, atât de tare cât să audă tot restaurantul, asta-i ideea ta de distracție: să te ascunzi În cabine de closet și să te bagi În conversațiile private la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În jurul unghiilor scurte, pe care cu siguranță și le mânca, carnea era înroșită și umflată. Mi-a venit în minte mirosul de salivă uscată pe vârful degetelor și m-a trecut un fior. Între timp, ea se aplecase. Am văzut botul unui câine ieșind de sub divan. Un cățeluș somnoros de talie medie cu părul scurt și creț și urechile lungi de culoarea ambrei. I-a lins mâna, unghiile roase, fericit ca și cum ar fi primit un premiu. Crevalcore, șopti ea, în timp ce își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de ea, de mine, de după-amiaza aceea nebună. Nu știu dacă după aceea respira greu, poate plângea. Stătea ghemuită pe jos, strângându-și genunchii cu brațele. Eu eram mult dincolo de mine, retras în cealaltă parte a camerei. De sub divan apărea botul câinelui orb, cu urechile pleoștite și ochii albi. Pe perete maimuța sugea nemișcată din biberon. Ochelarii mei se aflau pe jos, lângă ușă, cu o lentilă spartă. Am făcut câțiva pași și m-am aplecat să-i ridic. Am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]