3,316 matches
-
Pe mine, m-a trimis să-mi schimb șorțul și să-mi iau de la magazie altă bonetă. După masa de seară, cînd se așeza la masă personalul cantinei, serveam de obicei eu și vreo ospătară, că ceilalți doi ajutori de bucătari plecau: unul acasă, celălalt se ducea la băut, la bufetul din curtea cantinei. În seara aceea a rămas bucătăreasa să servească împreună cu mine. I-am servit pe toți, ne-am pus mîncare și nouă în două farfurii, am dus cratițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
legat sufletește de bucătăreasă, din clipa în care am văzuit-o: mi s-a părut că pot găsi în ea o altă Doamnă Ana, dar n-a fost să fie. Anul următor, cînd am fost la mare, am trecut pe la cantină. Bucătarul-șef murise de inimă; acum era șef unul care fusese, cu un an în urmă, bucătar principal. Am discutat mult cu el, iar la despărțire l-am întrebat de bucătăreasă de fapt venisem pentru ea, dar mi-a fost rușine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
găsi în ea o altă Doamnă Ana, dar n-a fost să fie. Anul următor, cînd am fost la mare, am trecut pe la cantină. Bucătarul-șef murise de inimă; acum era șef unul care fusese, cu un an în urmă, bucătar principal. Am discutat mult cu el, iar la despărțire l-am întrebat de bucătăreasă de fapt venisem pentru ea, dar mi-a fost rușine să întreb de la început. A plecat și ea anul trecut, la începutul toamnei, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
principal. Am discutat mult cu el, iar la despărțire l-am întrebat de bucătăreasă de fapt venisem pentru ea, dar mi-a fost rușine să întreb de la început. A plecat și ea anul trecut, la începutul toamnei, mi-a spus bucătarul. Și-a reluat meseria. Ce meserie?! m-am mirat eu. Profesoară de istorie. Zăăău?! Da. Nu știai? Vorbind despre istoria României, a spus elevilor, la o oră, mai mult decît scria în manual... Cînd a ieșit din închisoare, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sticluță cu oțet aromat. Nu, mulțumesc! De unde-mi știți numele? Orașul e destul de mic, și-apoi, veniți cam des prin farmacie... Voiam să vă întreb un lucru: ați lucrat vreodată pe litoral? Da. La udat florile, la construcții și... ...ca bucătar, surîde farmacista. Nu mă cunoașteți? Nu... Eram ospătară. Dormeam în aceeași cameră cu profesoara de Istorie... Mai știți ceva de ea? întreb eu, tresărind. Am rămas prietene. Datorită ei am făcut liceul, școala tehnică... Imediat ce m-am mutat aici în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pură și deplină feminitate, apoi se apleacă spre sertarul cu bani. O privesc lung și insistent cum alege din sertar banii ca să-mi dea restul. Într-o clipă trec prin mintea mea o sumedenie de imagini de pe vremea cînd eram bucătar. Încerc s-o regăsesc pe farmacista de acum, dar nu pot să-mi dau seama care dintre fetele de atunci ar fi fost ea; nu pentru că a îmbătrînit; nu arată deloc bătrînă, cred că are aproape treizeci de ani; dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ochii profesoarei atunci, seara tîrziu, cînd am stat împreună la aceeași masă. Chiar vreți s-o căutați? Mda... Mihai Vlădeanu, începe farmacista să surîdă, ducîndu-și instinctiv degetul arătător spre gropița din bărbie, prietena mea spune că, dacă sînteți același cu bucătarul de atunci, ați început deja să vă plătiți datoria. Ne mai place și nouă teatrul..., surîde ea, ducîndu-și din nou vîrful arătătorului în gropița din bărbie. Anișoara! exclam eu, arătînd spre degetul dus la bărbie. Te-am recunoscut: serveai în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
reacționar dușman al poporului să insereze În listă ceva ce contravenea moralei socialiste, cea mai avansată de pe mapamond, cu chestii de genul: „Salată á la russe cu sos á l’americaine”; „Fasole roșie chinezească bătută non-stop cu bulanele de doi bucătari: unul tibetan și altul taiwanez”, ș.a. Cert este faptul că, pe 18 noiembrie 1968, directorul Trustului de alimentație publică locală Bârlad, Vasile CÎrlan și șeful Serviciului comercial Ioan Rusu, semnaseră adresa nr.4780 pe care au trimis-o mintenaș Direcției
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
trebui, deci, să distingem între ele ? Ei bine, un răspuns foarte bun la întrebarea asta ne e dat tot de un film comercial (comentat în aceste pagini), desenul animat Ratatouille. Personajul principal e un șobolan care visează să ajungă mare bucătar. Frații lui șobolani tot încearcă să-i explice că mîncarea e un simplu combustibil pe care ți l poți lua foarte bine și din gunoi, iar el insistă că nu-i totuna de unde-ți iei combustibilul și că a ți
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Brad Bird Hai să vă zic una tare : cel mai frumos discurs elitist la care am asistat în ultima vreme într-o sală de cinema vine din partea unui film hollywoodian de animație despre un șobolan care ajunge cel mai mare bucătar din Franța. Spre deosebire de frații săi, care în materie de hrană se mulțumesc cu orice gunoi, el are gust și încearcă din răsputeri să și-l rafineze, umblînd pe două labe și păstrîndu-le pe celelalte două numai pentru manipularea mîncării, citind
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în materie de hrană se mulțumesc cu orice gunoi, el are gust și încearcă din răsputeri să și-l rafineze, umblînd pe două labe și păstrîndu-le pe celelalte două numai pentru manipularea mîncării, citind cărți și uitîndu-se la emisiunea marelui bucătar Gusteau. Mîncarea e doar un carburant, îi spune tatăl său. Dacă devii pretențios, ți se oprește motorul. Nu știu cînd am mai văzut un film hollywoodian din care să reiasă că a fi pretențios e o calitate, că a nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
desprinde de el. Tot așa, atunci cînd vaporul se huțupește să reziste unei furtuni, nu-l vedem din afară ; rămînem înăuntru, unde pasagerii se ciocnesc de toți pereții și unii de alții de parcă ar fi bătuți cu telul de un bucătar uriaș. Ralantiul eternizează chinurile lor ; parcă ne-am uita la schingiuiții din infern. După furtună rămîn cu toții pe unde au căzut și ascultă gemetele dinozauriene ale vaporului rănit. Printre ei se află și familia Mancuso, compusă din Salvatore (Vincenzo Amato
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu toții, vechi stereotipuri hollywoodiene : sălbaticul cu suflet nobil, complet devotat eroului (își jertfește viața pentru el) ; puiul de metis care vorbește stîlcit engleza, dar are puteri șamanice ; alcoolicul care-și recîștigă demnitatea în acțiune (și el își jertfește viața) ; un bucătar chinez numit Sing-Song și un cîrciumar rus numit Ivan. E evident că, aici, recursul la stereotipuri nu e inocent (cum e, de pildă, în Titanic) ; ele sînt folosite ca stereotipuri (iar hocus-pocusul șamanesc e folosit ca hocus-pocus) Luhrmann le scoate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
afară ajungeau și la noi. Numai că noi mai aveam și probleme specifice. M. M.: Da, că neajunsurile erau peste tot. S. B.: Când eram în PC, mergeam noaptea, că noaptea se făcea mâncarea, și aveam acolo niște cunoștințe, între bucătari. Aveam un camarad din Constanța fomist tare, un tip scund și gras, cu un nume contrariant: Subțirică Lucian. Când eram de serviciu cu el (el era radiotelegrafist) nu se putea să nu facem o vizită pe la bucătărie. El știa bine
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
că a plătit 50 de dolari pentru cina de revelion și e sigură că „ăștia” o să-i dea fasole fiartă chiar și atunci. Câte-un căpșor negru și speriat mai apărea de după vreun colț, dar dispărea imediat. Toți chelnerii, picolo, bucătarii etc. s-au ascuns, iar noi ne plângeam unii altora, la fel de neputincioși ca și ei. În cele din urmă, Marga s-a dus la o oală cu apă și-a scos o cană din ea, iar eu am luat castroane
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Spectatorul o simte și intervine un disconfort. căutare, nesiguranță (nu se interzice); nu lăsa regizorul să caute personajul; nu există principal -secundar; sufleurul vine în calitate de spectator la ultimele repetiții (asta nu se interzice); regizorul nu trebuie să fie ca un bucătar; se interzice teatrul de bulevard, teatrul francez; găselnița este admisă; invidia - da; fără alcool și ciupeli. (Ion zice că pe Alexander îl cheamă Haosvater.) Spectatorul nu mai știe ce să creadă și nu mai are o ierarhie a ceea ce se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
poată lua masa la cantină, contra cost. S-a consultat cu ministrul chimiei și ne-a dat aprobarea, precizându-ne că atunci când vom auzi elicopterul să fim prezenți "la datorie". Amicii mei au mâncat pe săturate, i-au lăudat pe bucătari și au rămas uimiți de prețul mesei. Abia terminaseră când au apărut elicopterele erau două! Din unul a coborât Ceaușescu, din celălalt "suita", între care Oprea și Ștefan Andrei. Ceaușescu era în salopetă, cu cizme de cauciuc și binecunoscuta-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai dădeam și eu din când în când mese în ambasadă pentru șefi de misiuni, directori din ministere, oameni de afaceri, membri ai diasporei. Mobilizam toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un meniu și apoi pregăteam totul în ambasadă, fără restaurante, bucătari sau chelneri. Saloanele ambasadei erau primitoare, grădina arăta splendid după plantările de trandafiri și palmieri inițiate de subsemnatul, aveam încă servicii de masă de porțelan și tacâmuri de argint masiv (aveau să fie ulterior trimise în țară la ordinul expres
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de masă erau Rosenthal, tacâmurile de argint erau produse în Anglia, paharele de cristal erau fabricate de meșterii de Bohemia, bucătăria era dotată cu instalație automată care spăla 3000 de farfurii pe oră, cu filtre de apă și fuseseră aduși bucătari din Franța și brutari din Germania. Piria a murit la 86 de ani, la 3 ani după inaugurarea Hotelului "Argentinos", lăsând în urmă un oraș care-i poartă numele, o bogată istorie, o averea imensă și 50 de moștenitori fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
original, care să fie integrat În meniul internațional care trebuia inventat. Nu știam să gătesc, nu am talent pentru bucătărie, dar am fost mereu sensibil la imaginile culinare pe care Brook le folosește adesea În teatru. Metafora de regizor ca bucătar e frumoasă, dar acum mi se cerea să fiu bucătar fără metaforă. Am cumpărat câteva vinete, ceapă, ulei și o plită, pe care le-am urcat pe furiș În liftul hotelului meu, căci la recepție era scris cu litere groase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
inventat. Nu știam să gătesc, nu am talent pentru bucătărie, dar am fost mereu sensibil la imaginile culinare pe care Brook le folosește adesea În teatru. Metafora de regizor ca bucătar e frumoasă, dar acum mi se cerea să fiu bucătar fără metaforă. Am cumpărat câteva vinete, ceapă, ulei și o plită, pe care le-am urcat pe furiș În liftul hotelului meu, căci la recepție era scris cu litere groase: Interzis mâncatul În camere. În timp ce coceam ilegal vinetele, Încercam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
socoteală, constituiau scenele pe care evolua o fantastică tiribombă a furturilor. Conform unor mătuși bătrâne și curioase, cărora nimeni nu le dădea atenție, dar care până la urmă s-a dovedit că aveau dreptate, cei care conduceau din umbră operațiunile erau bucătarul-șef, Nikolai Andreevici, și grădinarul-șef, Egor, amândoi niște bărbați cu ochelari, cu figuri serioase și cu tâmple cărunte, ca niște slujitori respectabili. Când era confruntat cu niște note de plată surprinzătoare și de neînțeles sau când se pomenea că
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
străduță lăturalnică și și-a croit drum până În Crimeea cu un rucsac pe care i-a poruncit valetului lui, Osip, să i-l aducă Într-un colț retras Împreună cu un pachet cu sandviciuri cu icre negre pe care bunul nostru bucătar, Nikolai Andreevici, Îl adăugase din proprie inițiativă. De la mijlocul anului 1918 până la Începutul lui 1919, Într-o pauză dintre două ocupații bolșevice și Într-un conflict permanent cu elementele zurbagii din armata lui Denikin, a fost ministru de Justiție („al
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Vera Evseevna vezi Slonim (soția autorului): , passim. Nabokov, Vladimir Dmitrievici (tatăl autorului): , passim. Nabokov, Vladimir Vladimirovici (autorul): Nabokov, Vlas: Nabokov’s Pug: vezi Lepidoptera. Nabokov’s Regiment: Nabokov’s River (râul Nabokov): Nanny (doică): Natașa (menajeră): *Nesbit: , passim. Nicolai Andreevici (bucătar): Nisa: „Norcott“, Miss: Nouă *povestiri: Novaia Zemlia: , passim. Nova Zembla vezi Novaia Zemlia. „Noyer“: Oak avenue: Onia vezi Nabokov, Sofia. „Ordo“: Oredej (râu): Vezi și Rojestveno și Vira. Ospip (valet): Osten - Sacken, Eleonore Margarethe, baroneasă von der vezi Korff. Paris
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Alexa, nu mai puțin înspăimântat. De ce tocmai noi?!... Eu... eu nu-s decât dregător de-al doilea. Așa-așa! afirmă Alexa. O așa mare cinste se cuvine unui om greu. Eu... eu ce sunt? Un amărât de stolnic mai-mare peste bucătarii Măriei sale... Domnia ta ești boier mare, cumnat chiar, îi spune lui Isaia. Rămâi în istorie ca un mântuitor... Așa-așa, se repede Negrilă, "Cumnat! Mântuitor"! Isaia, posomorât, mestecă un mormăit: S-o lăsăm... Hotărâm noi... Om vedea... Toate la timpul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]