6,806 matches
-
îmi revăd în timp trăirea, Familia-mi la masa mare. Bunici stăteau în cap de masă, Ceilalți, frumoși, în jurul lor, Domnea o liniște în casă... De viața aceea-mi este dor! Se începea cu-o rugăciune Și se serveau doar bunătăți, Era și o migală anume... Și-o poftă de-a mânca cu toți. Duminica se mai gusta Și-un vin de viță din ogradă Și se ura a se-ntâmpla Ca anu-n curs să dea ofrandă. Îndestulați si fericiți
POEME DE CRĂCIUN de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370126_a_371455]
-
tot” al văzutului, ca materie în continuă transformare și al nevăzutului, ca idee în universul profund și viu. Putem spune însă că omul satului, în lunga sa evoluție, a tot fost înzestrat cu trăsături deosebite printre care înțelepciune, blândețe, dreptate,bunătate. Caracteristici ce l-au făcut să domine în timpul atât de dur al istoriei evoluției lui sociale. Familia era centrul universului satului, fiecare membru reprezentativ al familiei informa și dezbătea în interiorul casei protectoare, căminul familiei, problemele ce apăreau în comunitatea sătească
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
care se deschideau pentru a fi auziți colindătorii, iar urarea lor trebuia să pătrundă adânc în interiorul locuințelor pregătite de sărbătoare, pentru primirea tainei Nașterii Mântuitorului. În noaptea de Crăciun, în casele românilor nu doarme nimeni, mesele le sunt încărcate cu bunătăți, cu colaci, mere, nuci și cozonaci care se dăruiesc colindătorilor. În totalitatea lor, colindele au constituit o chintesență a spiritualității creștine a neamului nostru, expresii deosebit de expresive ale etosului arhaic românesc, care poartă și astăzi denumirile străvechi, în funcție de zonele țării
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
călăreț, demn de strămoșii săi, neîntrecuții sciți. Prin dragostea și educația primită de la părinții săi daci, prin zestrea sufletească, prin podoaba cumpătării, prin fascinanta putere de judecată, prin înțelepciunea dobândită, tânărul Constantin pe care nimeni nu-l putea întrece în bunătatea, frumusețea chipului său, a staturii lui, întrecându-i chiar și pe cei de aceeași vârstă cu el prin puterea lui, s-a apropiat de Dumnezeu, cinstindu-L mai presus de toate cele create și existente: aflându-L a fi Mântuitor
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
chiar și pe cei de aceeași vârstă cu el prin puterea lui, s-a apropiat de Dumnezeu, cinstindu-L mai presus de toate cele create și existente: aflându-L a fi Mântuitor și păzitor al împărăției și dătător al tuturor bunătăților. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea 1, cap. 12, în PSB, vol. 14. Ed. I.B.M. al B.O.R., București, 1991, p. 19-20; 69) Referințele oferite de cronicarii și marii istorici creștini ai acelei vremi Socrate, Sozomen, Evgarie
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
cât mai fidel: Împăratul era înalt ca statură, cu gât puternic, umeri lați și trup atletic, ceea ce îl făcea impunător, grav și majestuos; cu o înfățișare splendidă, frumos la chip și foarte impresionant, cu ochi de leu, omenos, plin de bunătate, cumpătat, dornic de a face fapte bune, indulgent, gândea liber, era blând, răbdător, generos și iubitor de armată și popor, cu spirit al dreptății, cumpătat, iertător, suflet mare, spirit neînfricat, mare strateg, profund religios, înțelept în probleme legislative, desfășurând o
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
istorici precum Philip Schaff ni-l schițează și el pe Marele Împărat creștin Constantin, astfel: Caracterul lui moral nu a fost fără însușiri nobile, printre ele aflându-se o curăție rară a trupului pentru acea vreme, o cumpătare și o bunătate nemaiîntâlnită. Toate scrierile creștine vorbesc despre înfrânarea sa. (P. Schaff, History of the Christian Church, chapter I, 14, n. 10). Cu siguranță merită să luăm aminte și părerea teologului olandez Marc Reuver: Împăratul Constantin a văzut în propria sa persoană
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
dar cei mai mulți oameni, probabil nu conștientizează această nevoie. Una dintre veștile bune pentru vremurile noastre este cred eu, cea transmisă de profetul Ieremia compatrioților săi, într-un context destul de întunecat, și pe fundalul unui tablou tragic pentru iudeii de atunci. ,,Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare! Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.” ( Plângerile lui Ieremia
MARELE BINEFĂCĂTOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353406_a_354735]
-
cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.” ( Plângerile lui Ieremia 3;22,23,25 ) Este cu adevărat fascinant acest mesaj al profetului Ieremia numit de unii comentatori ai Vechiului Testament profetul lacrimilor. Eu înțeleg de aici că bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu încă nu au părăsit lumea noastră, ci în continuare pătrund în viețile atâtor oameni prin intermediul harului Său, chemându-i la mântuire. Apostolul Pavel în cartea Romani despre care unii teologi afirmă că este cea mai mare
MARELE BINEFĂCĂTOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353406_a_354735]
-
-i la mântuire. Apostolul Pavel în cartea Romani despre care unii teologi afirmă că este cea mai mare carte dintre cele scrise de el, ne transmite un mesaj care oarecum dezvoltă mai departe idea lui Ieremia. ,,Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei
MARELE BINEFĂCĂTOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353406_a_354735]
-
unii teologi afirmă că este cea mai mare carte dintre cele scrise de el, ne transmite un mesaj care oarecum dezvoltă mai departe idea lui Ieremia. ,,Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele
MARELE BINEFĂCĂTOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353406_a_354735]
-
Americii, Virginei Zeani i s-a închinat cartea ce cuprinde dialogurile sale cu Sever Voinescu, intitulată „Canta che ti passa”. Este una dintre bucuriile ei mari, pentru că soprana Virginia Zeani tinde, într-o caldă apropiere de semeni, către trăirea iubirii, bunătății, bucuriei, în mărturisirea și împărțirea cu cei apropiați. După fiul Alessandro și soțul Nicola Rossi-Lemeni, cel care a făcut o viață parte și din constelația de voci partenere de scenă, dar din nefericire astăzi este o stea ce arde la
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
din ceruri, Lumina blândă și leruri. Îngerii cântând bucurie, Sufletul trist îmi învie. Plânsul salciilor Plânsul salciilor despletite mă doare, Mă apasă nori negri, nu-i soare. Mi-e dor de flori în roua scăldate, De o privire caldă, de bunătate. Mă-mbrățișeze un înger ca-n vise, Înalțe-mă spre bolti neatinse. Pe umărul cerului aș plânge o clipă, Aș vrea să-mi împrumute o aripă. Să înfloresc sub zâmbetul fugar, Lumina să primesc în dar. O șoaptă tainica mă
PLANSUL SALCIILOR DESPLETITE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353516_a_354845]
-
omenești, mai statornic decât umbra muntelui asupra văii de lângă genunchii lui. Unul dintre ei este interpretul Gheorghe Turda. Spune maestrul că a trecut peste ispitirile muzicii clasice pe care a studiat-o în Conservator, pentru că palinca de la Săpânța întrece în bunătate gustul berii lui Mozart. Putea maestrul să cânte operă, sigur că da. Sieși nu și-ar fi făcut un rău, dar muzica folclorică maramureșeană, fără cântecele glasului său și-ar fi numărat cântăreții cu unul mai puțin, întocmai acela ce
GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353524_a_354853]
-
au avut mediu prielnic la noi și au prins chiar la nivelul aleșilor de peste 2 metrii. Unde sunt frumoasele pilde biblice care pun baze pe muncă și pedepsirea faptelor reprobabile? Puține din povestirile germane suedeze sau finlandeze care pun munca, bunătatea și cinstea pe primul loc și sugerează aspre pedepse pentru cei care se îndepărtează de la normele civilizației au prins la noi. Mămicile ca mămicile nu au primit nici o fărâmă de puericultură și educație a puilor. Dar educatorii de profesie să
SE MERITĂ OARE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352756_a_354085]
-
când poate și noi ducem o viață în care nu ne-ar strica puțin ajutor? Când putem spune: „Am prea puțin încât să dau și altuia!”? Pr. Constantin NECULA: Nu cred că există o astfel de limită de jos a bunătății. Bunica mea era o femeie extrem de săracă și de fiecare dată tot mai găsea un cartof undeva, ascuns în cămară. Deci, eu cred că trebuie să fim lipsiți de orice fel de bucurie ca să nu mai avem ce da. Azi-dimineață
INTERVIU INEDIT DESPRE UMANITATE ŞI ONG-URI CU PREOTUL CONSTANTIN NECULA de GABRIEL TUDOR în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352795_a_354124]
-
alte cuvinte, așadar, „Părintele Dometie Manolache mărturisea Ortodoxia nu numai cu cuvântul ci și cu fapta. Că era un adevărat ucenic al lui Iisus Hristos. La cuvintele sale părintești adăuga multă milostenie, rugăciuni cu lacrimi de zi și de noapte, bunătate, răbdare, adâncă smerenie și totodată dragoste. Prin acestea toate covârșea inimile credincioșilor, câștiga pe cei slabi în credință, rușina pe hulitori și semăna peste tot bucurie, unitate și nădejde de mântuire.“ (Arhimandrit Ioanichie Bălan). În ultima vreme am vorbit de
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
ai spune-o, oricum s-ar preface ca niște farisei și ar lua o poziție de smerenie falsă, de te-ar podidi lacrimile, numai că... „răutatea lor se va descoperi în adunare”. Și știți de ce? Atunci când oamenii privesc cu sinceritate, bunătate și iubire, trăiesc în dreptate și adevăr. Și până nu vom fi autentici, nu are rost să facem paradă nici de vorbe, nici de fapte, pentru că motivația care stă la baza tuturor lucrurilor este esențială. De aceea, dacă nu faci
DESPRE PREŢUIRE ŞI DISPREŢUIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352966_a_354295]
-
suntem drepți și buni și promovăm valorile bune, dar ... pe care le anulăm prin traiul nostru plin de sine. A prețui înseamnă: încredere, acreditare, admirație, stimă, recunoaștere ca valoare, respect față de viața cuiva, atât personală cât și profesională, solidaritate, înțelegere, bunătate, dorință de a proteja, a sprijini, a ajuta, a promova... și toate acestea împreună se cheamă a iubi. A disprețui, înseamnă reversul celor enumerate anterior. Am văzut persoane pe care nu le interesa că distrug viitorul cuiva prin minciunile lor
DESPRE PREŢUIRE ŞI DISPREŢUIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352966_a_354295]
-
mers agitat, cu pași mari, un fel de a vorbi sacadat, avântat, de parcă i-ar fi greu să țină pasul cu șuvoiul gândurilor sale, cuvintele se rostogolesc, se suprapun, dând glas unor formulări incisive și precise. Un om de o bunătate deplină”. Pictorul, omul politic Eugen Mihăescu a amintit de curând cutremurătoarea întâlnire cu filozoful, în ultimele zile ale vieții sale: „În vara lui ’94 m-am dus, ca de obicei atunci când mă aflam la Paris, să-l iau pe Cioran
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
amintit puțin în versetele în care se redă necazul lui Lazăr. Lazăr nu s-a învrednicit de pomenirea numelui său în casa bogatului, iar numele bogatului s-a învrednicit în versetele care erau pentru Lazăr. De aici vedem diferența între bunătatea Dumnezeiască și cea lumească, diferența între natura divină și cea umană! Săracul Lazăr sa învrednicit de puține lucruri în viața de zi cu zi, de aceea situația lui s-a învrednicit de o descriere în două versete. Pe când bogatul a
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
bubele lui." Atât de lipsit ce era Lazăr de putere că nu mai putea nici măcar câinii să-i alunge de la corpul lui. Mă încântă ideea să vă spun că poate din această lipsă de alungare a câinilor se poate vedea bunătatea lui Lazăr. Era prietenos chiar și cu animalele. El nu avea de unde să se hrănească însă era bun cu animalele lăsându-le să se hrănească din izvorul hranei lor. Câinii puteau să mănânce resturile de la masa bogatului, câinii erau sprinteni
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
mare, pentru că a fost învrednicit bogatul să vadă chipul lui Lazăr în sânul lui Avraam. Dar și mai mult, bogatul l-a văzut și pe Avraam. De ce mare cinste a fost învrednicit bogatul, deși nu merita el mai nimic, totuși bunătatea lui Dumnezeu nu se compară cu cea a noastră. Deci Lazăr a fost văzut în sânul lui Avraam, în sânul drepților. Dacă în lumea pământească Lazăr era neputincios și fără apărători în sânul lui Avraam era înzestrat cu de toate
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
îndrăznit bogatul să strige la Lazăr. Comunicarea bogatului este directă cu Avraam. Ași spune că pare a se prevedea aici o interdicție de comunicare între bogat și Lazăr. Și din ce cauză ași spune eu aceasta? Gândindu-mă la multa bunătate a lui Lazăr. La sigur Lazăr, dacă avea să fie rugat de bogat, avea să insiste în rugăciuni pentru stropirea buzelor bogatului. Și din această cauză, din marea dragoste a lui Lazăr, discuția era directă cu Avraam. Deci bogatul discută
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
numai la cele pământești, cele pentru trup, ci și la rațiune și la liberul arbitru(libertatea de a alege). Bogatului i se aduce aminte numai ce a avut și câte a avut de pierdut prin toate câte a avut.. Aceste bunătăți l-au îndepărtat pe bogat de sânul lui Avraam: "între noi și voi s-a întărit prăpastie mare". Bogatul (din pildă) îi cerea lui Avraam să-l lase pe Lazăr să-i potolească setea. Răspunsul lui Avraam ne interesează acum
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]