14,936 matches
-
Dar mai întâi doresc să te văd pe tine domnișoară mare, cuminte și frumoasă, studentă și mireasă și abia după aceea pot să mor... Dal eu vleau mai lepede, bica, ca să am si eu un molt! Moltul meu!... Înțeledze odată! Bunica a avut tăria s-o aducă pe fetiță, de mânuță, până acasă și, cu ochii în lacrimi, să-i spună fiicei sale că de mâine n-o mai duce și nici n-o mai aduce la și de la grădiniță. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
coarnele, nu-i așa, tata? Așa-i, așa-i... Dar uite că îți povestesc și bunicii câte ceva, că eu mă duc să-l sun pe Moșu, că poate vine și pe la noi cu toate că-i criză. Nu uita să le spui bunicilor să te aducă acasă odată cu seara. Bunicule, da ce-i o nălucă? S-a interesat nepoțica în timp ce se descheia la nasturii de la paltonaș, după ce a refuzat ajutorul bunicii. Este ceva ce se deplasează foarte repede, ca vântul și ca gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vine și pe la noi cu toate că-i criză. Nu uita să le spui bunicilor să te aducă acasă odată cu seara. Bunicule, da ce-i o nălucă? S-a interesat nepoțica în timp ce se descheia la nasturii de la paltonaș, după ce a refuzat ajutorul bunicii. Este ceva ce se deplasează foarte repede, ca vântul și ca gândul. Aproape că nu îl vezi pe acel ceva și de aceea se mai zice că năluca este o arătare, o vedenie sau o închipuire, ceva ce nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cadouri sub brăduț. Acum trebuie să ne aducă mai multe, că suntem două! Și eu vreau să-l văd și să vorbesc cu el!... Mai încet, Sabinuța, că doarme Simina! Vezi să n-o trezești, i-a atras atenția bunica-bica. Bunica! Să știi că mi-a mirosit a tocinei cu smântânică când ai deschis ușa de la bucătărie... Dar mănânci și un mic cârnăcior cu puțină grăsime și brânză de oi cu mămăliguță caldă ca să te căptușești pe dinăuntru și să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pământ și locuri cu verdeață pe lumea cealaltă. Cu toate acestea, fenomenul proliferează... Că vorba înțeleptului, răul se află în noi înșine și în zadar încearcă unii să se așeze de-a curmezișul în fața naturii umane, lucru confirmat încă de la bunica Eva, care a nesocotit interdicția și a săvârșit păcatul primar, neiertat niciodată, cu toată bunătatea și iubirea Ziditorului față de oameni, care continuă să-și asume niște riscuri dintre cele mai mari. Ba unii își dau cu părerea că fără amanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i strice tinerei neveste căsnicia... Dar acum nu vei mai avea încotro și va trebui să-i povestești totul, până la cele mai mici amănunte că altcum nu vei scăpa pentru că mamă-ta-i curioasă din fire... Asta o știu de la bunica... Tot ea mi-a spus că ai o mamă tare pretențioasă... Se vede că îi era cunoscută și ei faza cu Ioana!.. Las' pe mine, Mariuță, că mă descurc eu! Cu siguranță mă voi descurca! * * * Dar cum, fătul mamei, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Când venea vorba despre ocrotitorul ibovnicii, soțul ei, toate se complicau și mai mult. Vorbea despre el ca și cum ar fi fost un sfânt ademenit în chinurile iadului. Atunci nu mai pricepeam nimic. De ce să fie pedepsit astfel apărătorul unei sfinte? Bunica îmi spusese că Dumnezeu este ființa care răsplătește drept. Când intrau în hora conversației și celelalte ninetiste, prima mea percepție despre ibovnică se spulbera. Vorbeau despre o ființă sulemenită, despre o zgripțuroaică, despre talpa iadului, despre... Ninetista, posesoare de soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
specifică, pentru a mă salva din mrejele depravării, după un sfat de taină la care n-am fost chemat să-mi dau cu opinia, aripa înțeleaptă a familiei a hotărât să mă deporteze cumva, în scopuri educative, în sânul familiei bunicilor, la țară. Era de neconceput că aș putea fi înscris în clasa I cu eticheta de depravat, cu vocabularul acela îngrozitor de ninetist și cu fițe de Casanova abia evadat din scutece. Ultima apreciere era rostită de tata pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de Casanova abia evadat din scutece. Ultima apreciere era rostită de tata pe un ton doctoral, dar, pentru că nu știam deocamdată ce înseamnă nici Casanova, am amânat bucuria epistemică a decriptării mesajului. Sincer să fiu, abia în ziua plecării către bunici, când am zărit-o, de pe trotuar, pe Nineta, privind îngrijorată de după perdele, am realizat că nu-i a bună cu vizita asta a mea. Am fost însă primiți foarte bine. Prima grijă a bunicii a fost să-mi dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fiu, abia în ziua plecării către bunici, când am zărit-o, de pe trotuar, pe Nineta, privind îngrijorată de după perdele, am realizat că nu-i a bună cu vizita asta a mea. Am fost însă primiți foarte bine. Prima grijă a bunicii a fost să-mi dea o gardă de corp, o iconiță din hârtie, cu un sfânt care se lupta cu balaurul, și să-mi explice că nici în somn nu trebuia să scap de ea. M-a asigurat apoi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
imaginam că erau niște broscoi minunați îmbrăcați în superbe fracuri verzi. Când concertul lua sfârșit, îmi luam notițe în memorie, îngânam uneori acordurile, îmi imaginam că sunt Dirijorul de Verde sau prim-solistul acestui extraordinar cor. Într-o seară, când bunica a închis, în plin concert, fereastra, am slobozit ca un apucat același NUUUUUUUUUUUU care îmi scăpase și în biserică. Poate și din cauza asta, târziu, în noapte, l-am auzit pe bunicul spunându-i bunicii ceva în genul: depravatul ăsta mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
NUUUUUUUUUUUU care îmi scăpase și în biserică. Poate și din cauza asta, târziu, în noapte, l-am auzit pe bunicul spunându-i bunicii ceva în genul: depravatul ăsta mic s-a țicnit de tot, trebuie dus din nou la oraș. Dar bunica, puțin mai sensibilă, a aruncat un potop de vorbe cu surdină asupra lui, solicitându-i, imperativ, să nu mă mai eticheteze așa, pentru că, la urma-urmei, cu ce este de vină copilul, cui să-i semene, dacă nu lui bunică-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lipesc de niște inși de seama mea, pentru că aceștia îmi scoteau limba și îmi întorceau iute spatele. La început chiar am crezut că scosul limbii este o formulă specifică de salut în acest sat. Am și stat îndelung în fața oglinzii bunicii și am repetat acest inedit gest de politețe, pentru a-i conferi valențe mai afective. Repetițiile mele au atras atenția bunicii, care a și ascuns oglinda și i-a spus, tot șoșotind, bunicului, că dau semne de ușoară țicneală. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
crezut că scosul limbii este o formulă specifică de salut în acest sat. Am și stat îndelung în fața oglinzii bunicii și am repetat acest inedit gest de politețe, pentru a-i conferi valențe mai afective. Repetițiile mele au atras atenția bunicii, care a și ascuns oglinda și i-a spus, tot șoșotind, bunicului, că dau semne de ușoară țicneală. Singura ființă din sat care nu scotea limba la mine era o codană blondă cu ochi verzi, bucățică bună, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cartea aceea de rugăciuni cârpită, lipită cu făină de grâu, cu litere pe care doar el le mai deslușea, căuta încă o rugăciune potrivită de acolo și începea s-o citească. De fapt, nu citea, ci recita, motiv pentru care bunica îl ironiza mereu, spunându-i că, probabil, Dumnezeu îl va selecționa pentru trupa de teatru a tărâmului celuilalt, numai că, vezi tu, omule, nu se știe dacă trupa asta va avea sediul în Rai sau în Iad... După cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
numai Tu, Doamne, mai poți repara ceva în sufletul acestui păcătos". Brusc, spre final, glasul său era aproape un tunet. Parcă nu se mai ruga, parcă nu mai "pâra", ci, pur și simplu, îi poruncea lui Dumnezeu, motiv pentru care bunica îl persifla mereu: "Te porți cu Dumnezeu de parcă ți-ar fi ordonanță în armată..." "E păcătoasă, Doamne, zicea bunicul, Andra aceasta a mea. Știu că n-are voință, tragere de inimă, dar ajut-o, că numai în puterea Ta stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
așa, riști să rămâi un urechist talentat". În ora următoare, probabil că orgoliul meu rănit a ridicat toate barierele cenzurii, fără să mă anunțe, și, din această cauză, spontan, ca și cum aș fi fost în fața corului negreselor de la biserica din satul bunicilor, l-am corectat pe ferentaristul muzician care încerca să descifreze o partitură. Am crezut că mă aflu la începutul unui nou război cu profesorii, ca și cum celălalt nu-mi fusese de ajuns. Dar ferentaristul m-a uimit: "Z, m-ai tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zâmbind politicos, avem o prăvălie cu jucării. Ne-am uitat la rafturile goale și tare ne-am bucurat... Marcel e haham, omul care taie găinile evreilor din cartier. La bunicul, la țară, e o nebunie: toată lumea taie găini; până și bunica, dacă bunicul este aghesmuit binișor. Marcel e un artist. Când taie o găină, parcă face o onoare necuvântătoarei. O prinde ușor de aripi, o înalță la nivelul ochilor, rostește câteva vorbe duioase, o mângâie, îi smulge prietenos câțiva fulgi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sus e un vis frumos al cuiva ce era fericit. Ea trăia. Sau se va păstra urma a ceea ce a avut întotdeauna nobil rasa albă: intelectualitatea, istețimea, frumusețea, securitatea? "Miorița", Coșbuc, Arghezi, C. Petrescu, Hortensia P. Bengescu, Rebreanu. Drumul de la bunica. De câte ori nu am mers pe el și de câte ori nu am simțit acea liniște și bucurie interioară pe care numai o imensă dragoste de viață ți le poate da.... Și de câte ori nu a fost decât el singur, drumul, cel care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și de câte ori nu am simțit acea liniște și bucurie interioară pe care numai o imensă dragoste de viață ți le poate da.... Și de câte ori nu a fost decât el singur, drumul, cel care mi-a alinat suferințele.... Ah! Drumul la bunica. Parfumul său, culorile sale, sufletul său.... Cuvintele sale de bine pe care le avea totdeauna rezervate pentru mine, locușorul meu pe care mi-l păstra cu drag, mirosul său îmbietor, toate erau pentru mine. Nu era pic de durere între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
conținând celebrul refren preluat de naziști, Deutschland, Deutschland über alles), prefăcându-se că a uitat versurile, Chikako se miră candid când îi povestesc despre atrocitățile comise de niponi în Asia de Sud-Est, spunând că nimeni nu se mai preocupă astăzi de greșelile bunicilor și că, în plus, Japonia a plătit zeci de miliarde de dolari în reparații de război, în special Chinei și Coreei. Faptele sunt, așadar, dezarmant de simple în ochii unui homo ethicus astăzi: o fi omul valoarea supremă, dar, ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai țin prea bine minte dacă ne-am întors acasă "cu scut" sau "pe scut", ca să parafrazez celebra expresie elină (oricum, rezultatul final este irelevant), dar îmi amintesc în chip clar că eu am răcit destul de serios. Remediul imbatabil al bunicii mele era une tasse de tisane: băutura fierbinte în care se amestecă frunze de tei și puțină miere pe care o numim cu toții, superior și neglijent, "ceai". Însoțită sau nu de o aspirină, ceașca aburindă nu lipsea aproape niciodată de pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a pierdut totuși vechea aură inițiatică, fiind practicată de cei mai mulți dintre străinii curioși ca pe un soi de sport popular, la concurență cu judo sau cu sumo. Mărturisesc sincer că extractul din plante al copilăriei mele, celebra tisane preparată de bunica, precum și ceaiul negru englezesc, pe care, ajuns în Anglia, aveam să-l consum îngrețoșat, într-un amestec revoltător de lapte și zahăr, mă lasă indiferent. Să nu vă închipuiți nici măcar o clipă că m-am îndrăgostit, spontan și neașteptat, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
oamenii pot pleca fără grijă la munca câmpului. Acum vă las, auziți și voi că mă strigă tatbătrân. -Magnolia! Magnolia! Pe unde umbli trancaleuca? își striga de zor bunicul nepoata. De când i-au murit părinții, Magnolia a rămas în grija bunicilor Grigore și Saveta Anastasie și, de mult ce o iubeau, nici când dormeau liniște nu aveau. -Tu, Saveto, n-ai văzut-o pe Magnolia? și-a întrebat moș Grigore, nevasta care bătea de zor snopi de cânepă la meliță. -Dar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mă protejează sau mă învață să mă feresc de pericolele care ne înconjoară. De multe ori Magnolia se plângea bunicii că fetele nu se joacă cu ea și că o vecină i-ar fi zis: -Tu, copchilo, ești lucrătura diavolului! Bunica cu înțelepciunea-i caracteristică, o mângâia și o încuraja, zicând: -Mai bine să fii mândră că ești frumoasă și lasă lumea să vorbească, bine că-i adevărat. Magnolia neînțelegând tâlcul vorbelor bunicii o întrebă: -Cum vine asta mambătrână, eu sunt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]