15,206 matches
-
1918, când s-a înfăptuit Unirea, pădurea asistă doar la trecerea și intrarea armatei române în Timișoara, pentru ca în cel de-al doilea război mondial să ofere din nou scut armatei române în lupta cu cea hitleristă. În zona de câmpie, unde agricultura constituie principala sursă de producție, pădurea a trebuit să cedeze suprafețe importante. Din hărțile vechi rezultă că multe din pădurile de atunci au dispărut complet, cum ar fi actualul trup de pădure din jurul clădirii Liceului Silvic, care este
Agenda2005-14-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283565_a_284894]
-
loc masa rotundă cu tema „Rolul colecționarului în promovarea operei de artă“, având-o drept moderatoare pe Sorina Jecza. Organizată de către Fundația Culturală First și Fundația Interart Triade, manifestarea va fi urmată de lansarea albumului „Diodor Dure - un pictor al câmpiei“, realizat de către Fundația Culturală First. ( C. D. T.) Produse agricole Luni, 21 martie, la Timișoara a avut loc o prezentare a ofertei membrilor Asociației Producătorilor Agricoli Privați din Belgrad, respectiv, produse agricole (cartofi, fructe proaspete de sezon) ambalate, destinate marilor
Agenda2005-13-05-pe scurt () [Corola-journal/Journalistic/283537_a_284866]
-
Iași este foarte diversificata. După Iași, oferta de cazare Piatră Neamț și cele de cazare Suceava , începe să ofere o diversivitate crescută a locurilor de cazare în orașele principale ale Moldovei. Privind din perspectiva atracțiilor naturale, zona Moldovei oferă atât câmpie, munți și lacuri , dar și expunere la Delta Dunării , în județul Galați. În munți trecătoarea Cheile Bicazului este printre cea mai vizitată și admirate de turiștii atracție naturală a zonei. Să nu uităm și de turismul religios, care atrage un
Turismul in zona Moldovei [Corola-blog/BlogPost/94968_a_96260]
-
cînd cu sexul din creștet desfoliat ca un lotus cu o mie de petale plutesc în carnea roșie a ochilor tăi, numai cuvintele vin să mă apere: că tu nimic nu poți, dar nimic, drăguțule! la fereastrî porumbiță temătoare din cîmpii nu știam că și aicea o să vii parcă martoră de-a pururea să fii cum îmi pun eu fața pe ferestre ca să văd dacă la locu-i este într-o de neînțeles de poveste. surioară aprig visătoare cu ochi roșu îndulcit
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
senzual suprasolicitat, Robert Șerban dă semne de nevroză, se lasă bîntuit de sentimentul golului și-al destrămării, al pierderii puterii. Din aceste căderi excavează viziuni de o sălbatică expresivitate, sub imperiul unei spaime elementare și contagioase: ŤScutul lui cît o cîmpie de pe care s-au retras apele/ și au lăsat în urmă stîrvuri de animale de oameni și pești/ face umbră// pe plitele încinse sfîrîie prada înăbușită în mirodenii/ cu toții suflăm în jar/ și gîturile noastre cresc ca niște corăbii/ ce
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
Fenomenele naturii (ninsoarea, ploaia, seceta, furtuna, căldura toropitoare a verii, nopțile fără lună) sunt proiectate mitologic. Faptele agricole ale țăranului (aratul, semănatul, prășitul, cositul, culesul recoltei) sunt evenimentele unei vieți arhaice și factori de echilibru cosmic. Peisajul geografic (pământul locului, câmpia, pădurea, Nistrul, vița de vie) are poezie și grandoare. Mari părți din roman se anunță din titlul capitolelor ca poeme ale naturii: Pădure, verde pădure; Nopți de vară, nopți de câmpie; Maci roșii, maci fierbinți; Fratele nostru, pelinul. Istoria (cele
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
și factori de echilibru cosmic. Peisajul geografic (pământul locului, câmpia, pădurea, Nistrul, vița de vie) are poezie și grandoare. Mari părți din roman se anunță din titlul capitolelor ca poeme ale naturii: Pădure, verde pădure; Nopți de vară, nopți de câmpie; Maci roșii, maci fierbinți; Fratele nostru, pelinul. Istoria (cele două războaie, apoi colectivizarea) este rezumabilă la șocurile negative pe care le produce colectivității. Poate de aceea nu există Unirea Basarabiei cu România (temă inadmisibilă pentru cenzură), ca eveniment pozitiv. Nu
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
se tânguie eminescian țăranul lui Ion Druță. Fatalismul țărănesc este rezumabil într-o frază de filosofie populară: ,hai, fie cum o fi, că frumos tot n-o să fie..." Ceea ce frapează și încântă în roman sunt marile deschideri spațiale și temporale. Câmpia Sorocii, centrul universului rural, respiră cosmic, prin canalele sale firești de comunicare: cerul, soarele, luna, anotimpurile, ciclurile agricole, omul religios. Profunzimea temporală (de la origini, adică de la începutul secolului XX, de când a nins fabulos ca o ,minune cerească", întemeietoare de lume
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
lui Ion Druță nu cred, profetic, într-un viitor mai bun, nu speră într-o răzbunare a timpurilor sau într-o mântuire colectivă care să schimbe sensul nefast al istoriei. Unde duce totul o spune concluziv ultimul paragraf al romanului: ,Câmpia Sorocii... O zare rotundă de horboțică albastră, întinsuri largi, fermecătoare, o soartă grea și încurcată, un suflet blând, împovărat de propria sa bunătate - atâta primește acest fiu al pământului în ziua nașterii sale, atâta poate porunci pe patul de moarte
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
băuseră cu nesimțire vin roșu, Bordeaux veritabil, ceea ce medicinistului Felix îi dă sugestii hematologice - apoplecticului trebuie să i se ia sînge. Tot vin roșu bea Ioanide cu latinistul Hagienuș într-un cavou de la Bellu. În "Moromeții" și povestirile conexe, la cîmpie, țuica e proastă, vinul și mai prost. Se bucură de preț doar țuica "de la munte", luată în schimbul grîului, cu care Ilie și Bălosu parafează vînzarea salcîmului. Totuși, personajele sînt consumatori serioși. }ugurlan bea cu jandarmul un kil de vin înainte de
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
care bâjbâiam nepricepută Doar ca să nu dezamăgesc Așa cum mai târziu scriam poezii Numai după ce iubiții aveau să adoarmă M-am născut după potop și înaintea dezghețului Nici noapte nici zi La intersecție de imperii care nu duc niciunde Acolo unde câmpia mușcă din piatră Și fiecare strop de ploaie e o conspirație împotriva deșertului Ziua se plânge înfundat în pumni Și noaptea se fură blana ursului din pădure Eroii pământului meu nu au gât își ascund ouăle de aur adânc în
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
Ca o lumină-n noaptea grea, opacă; Și peste zarea spartă ce nu mai încape Se-nalță-nvingătoare întâia-ne baracă. Luceafărul, nr. 5, 1 martie 1963 Viața cercurilor literare: Andrei Steiu Cântec de dragoste Iată am venit. Și ți-am adus câmpiile și vântul Și răsăritul lunii în ceasurile rare Și ți-am adus puterea de-a umple tot pământul Cu porumbei și păsări lungi de mare Și ochii tăi albaștri mă fac mai pur, mai bun Și palmele mi-s pline
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
mi-am amintit de casă și de suavii mei gutui și pruni... perforatoarele țipau, vibrând la orizontul altei viziuni. Luceafărul, nr. 19, 14 septembrie 1963 Din caietele elevilor: Andrei Steiu (Școala medie, Sibiu) Cântec de femeie Ruguri au izbucnit în câmpie. Iubitule, se ard vrăjitoarele, Se ard vrăjitoarele, Ascunde-mă în începuturile pământului, în umbra deasă a mărului. Fă-mi o boltă din dulci păsări tainice, sau o scorbură în carnea pădurii, clădește-ți săgețile zid și ucide soarele. Ruguri au
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
ard vrăjitoarele, Se ard vrăjitoarele, Ascunde-mă în începuturile pământului, în umbra deasă a mărului. Fă-mi o boltă din dulci păsări tainice, sau o scorbură în carnea pădurii, clădește-ți săgețile zid și ucide soarele. Ruguri au izbucnit în câmpie, iubitule se ard vrăjitoarele... N-ajunge brațul tău, n-ajunge arcul trupului tău de bărbat ca să le stingă luminile? În cetate foșnesc jivine roșcate sau sunt numai ruinile... Ruguri au izbucnit în câmpie. Au părul lung, luna răsare din el
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
și ucide soarele. Ruguri au izbucnit în câmpie, iubitule se ard vrăjitoarele... N-ajunge brațul tău, n-ajunge arcul trupului tău de bărbat ca să le stingă luminile? În cetate foșnesc jivine roșcate sau sunt numai ruinile... Ruguri au izbucnit în câmpie. Au părul lung, luna răsare din el, dar de o viață nu mai e lună, e numai o zare de lupi înflorită, înflorită. Se aud vorbele străjilor și lăncile lucitoare, amarele... Ruguri s-au aprins în câmpie, iubitule, se ard
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
au izbucnit în câmpie. Au părul lung, luna răsare din el, dar de o viață nu mai e lună, e numai o zare de lupi înflorită, înflorită. Se aud vorbele străjilor și lăncile lucitoare, amarele... Ruguri s-au aprins în câmpie, iubitule, se ard vrăjitoarele. Decembrie Iarna sticlim crunt adunați în triunghiul cărnii pregătite să înnebunească de ger. Ninge cu femei fără trup Smulse neterminate din cer. Casa s-ar aduna într-o nucă de aur și nuca ar fugi printr-
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
ani de perfecționare, producerea vinului a fost ridicată în present de către unii producători la rangul de artă. Localizată între râurile Buzău și Teleajen, străbătuta de paralelă 45, regiunea Dealu Mare îmbină perfect două unități ale reliefului și anume: subcarpatica și câmpie. Orientarea sudică a viilor din regiune îmbinata cu climatul temperat-continental cu influențe sporadice ale maselor de aer cald mediteraneean din S și SE, tipicitatea și varietatea solurilor (pornind de la brun-roscate, rendzine calcaroase, pseudorenzine argiloase până la cernoziomuri) conferă o structură viguroasa
Vinul saptamanii: Merlot Roze demisec de la Domeniile Sahateni [Corola-blog/BlogPost/95702_a_96994]
-
sacru Răgazul de rugă și odihnă... După ploile pline de har, Toate secundele pământului Dispar Și începe veșnicia. Doar ea ticăie pentru nemuritori Ca o muzică vie. Cluj Napoca, 14 februarie 2016 Viața cu Tine Viața cu Tine e cântec... Prin câmpii înverzite mereu E orchestră de îngeri Care cântă în sufletul meu. Viața cu Tine e pace Prin încercări și necazuri. E mângâierea ce aduce, A Duhului Sfânt sacre daruri. Viața cu Tine e soare, E Viață, lumină, iubire. E senin
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
sau de ploi clătinat zile vin, zile trec,se deșiră furtuni ce în grindini se-ntrec și-alte lumi în genuni. Ca și cum n-ai fi scris pe nisipul lui ieri cu tăciuni niciun vis trec prin pleoape-adieri, pe-ale clipei câmpii cad și astăzi ninsori, rup de liniști hârtii însă tu tot mă dori... Referință Bibliografică: Consecvență / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1768, Anul V, 03 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate
CONSECVENŢĂ de AURA POPA în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373733_a_375062]
-
stele cules-am în suflet Lumina din astre-i albastrul vioi Cu tâmple senine versul e clinchet, Ce aduce cu sine a iubirii ninsori.. Cluj Napoca, 10 ianuarie 2016 Scrisoarea iernii A scris iarna cu degetul ei alb Un vers pe câmpia de nea îmbrăcată... Brazii din munții înalți i-a pictat, Într-o notă de viață curată. Pe cerul albastru a mai scris, Un stih de iubire și viață. Cu brațe de aer zarea a deschis, Razelor de soare dimineață. A
ZĂPEZILE IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373742_a_375071]
-
lupi străbuni, Când furi ne șterg istoria, vezi bine Și-ar vrea să ne transforme în păgâni... * Mă doare laptele supt de la mamă, În el tot neamul meu se răsvrătește Când dragostea de țară se destramă Și somnul nepăsării stăpânește. * Câmpiile și verdele pădurii Și Marea Neagră și cerul înnorat, Mă doare c-am intrat sub semnul urii Ce murdărește totul cu păcat... * Mă doare c-am uitat cum se iubește, Că frații nu mai simt că ar fi frați, Că peste
MĂ DOARE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373790_a_375119]
-
Articolele Autorului Cu ce-aș putea să te uimesc Când toamna e atât de generoasă Și-n zarea cea îndepărtată de privesc Văd porumbeii în volută drăgăstoasă? Cum aș putea din nou să te alint Când vântul cald adie din câmpie Și suflul său pe lacul de argint Devine sărutarea zării ce te-mbie? Unde-aș putea să merg stingher Când în juru-mi e atâta bogăție Cum să nu mă bucur de atâta cer Când mă aflu-n Verdea Împărăție? Care
ALINTUL TOAMNEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384752_a_386081]
-
am fost la ei acasă, băiatul descărca căruța de porumb. Arăta, obosit și foarte necăjit. Desculț, murdar! Ei, Doina, așa este la țară, o să mai vezi tu copii munciți de părinți, nu este el primul. Noiembrie își intră în drepturi. Câmpiile au rămas dezbrăcate, pomii nu mai șoptesc iubirile târzii, florile s-au uscat, aerul e rece și umed. Stă să ploaie, norul negru plutește deasupra satului. Doina simte frigul ce-i pătrunde în oase. Să-ți cumperi, lemne, îi spuse
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
recunosc. Cum ai fi reacționat? Eu, unul, te-aș fi îmbrățișat, ți-aș fi sărutat obrajii, poate încă palizi ca și cum n-ar fi trecut nici o zi. Priveam de sus, de aici de pe platoul levantinului oraș, fluviul care curgea spre răsărit, câmpia, bălțile, orizontul, înflăcărate de pâlpâiala apusului de soare. În după amiaza aceea de septembrie, am rămas așa până la ivirea primelor stele; era una din acele rare clipe ale lumii când spiritul se simte aidoma naturii care l-a zămislit și
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
când tot așa făcea hiii, cum a tras acum aerul printre dinți. Stolnicul mergea mic și subțire și drept ca un sfredel și țanțoș în șaua calului, spre Dâmbul Melcilor, dincolo de care se întindea satul. Moșia ar fi fost o câmpie întinsă, dacă fantezia naturii n-ar fi așezat gruiețe pe ea, botezate de oameni în fel și chip, Dâmbul Merelor, Colnicul Vătafului (numit așa pentru că de aici îi urmărea vătaful toamna la seceriș, cu pălăria dată spre ceafă și ștergându
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]