5,886 matches
-
București, 1934; Turcia nouă, București, 1935; Sonete, București, 1936; Italice, București, 1937; Poezia mării, București, 1937; Elogiul mării, București, 1938; Prin Italia, Turcia și Polonia, București, 1938; Sonnets. La Voix des eaux. Escales..., tr. V. Filoti, București, 1938; Ion Pillat, cântărețul mării noastre, București, 1940; Prin cerești vitralii, București, 1940; Gabriele D’Annunzio, cântărețul mărilor italice, București, 1941; Sonetti italici, tr. G. Villaroel și M. Vassalo, pref. Zoe Gabrea Tomellini, Milano, 1941; Spicuiri marine în poezia eminesciană, București, 1943; Zvonul anilor
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
mării, București, 1937; Elogiul mării, București, 1938; Prin Italia, Turcia și Polonia, București, 1938; Sonnets. La Voix des eaux. Escales..., tr. V. Filoti, București, 1938; Ion Pillat, cântărețul mării noastre, București, 1940; Prin cerești vitralii, București, 1940; Gabriele D’Annunzio, cântărețul mărilor italice, București, 1941; Sonetti italici, tr. G. Villaroel și M. Vassalo, pref. Zoe Gabrea Tomellini, Milano, 1941; Spicuiri marine în poezia eminesciană, București, 1943; Zvonul anilor, București, 1943; Vraja amintirilor, I-II, București, 1947. Traduceri: Paul Bourget, Cuvântul dat
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
1981), stilul efuziunilor sale e un „romantism desuet și expresionist”. Nu atât stilul, cât atitudinea situează o parte a acestei poezii în prelungirea expresionismului. Prezumtivul străbătător al infiniturilor deploră, asemenea atâtor confrați neoexpresioniști, stingerea, în mileniul nostru „târgoveț”, a „rasei” cântăreților: „O, disperații cântăreți,/ ce rană veche îi apasă? / Într-un mileniu târgoveț / se stinge blând această rasă” (Cântăreții disperați), constată consternat că, fiind „bombardat” cu rouă, pământul se degradează și mai mult, în loc de a cunoaște o regenerare: „Pe ale lumii
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
sale e un „romantism desuet și expresionist”. Nu atât stilul, cât atitudinea situează o parte a acestei poezii în prelungirea expresionismului. Prezumtivul străbătător al infiniturilor deploră, asemenea atâtor confrați neoexpresioniști, stingerea, în mileniul nostru „târgoveț”, a „rasei” cântăreților: „O, disperații cântăreți,/ ce rană veche îi apasă? / Într-un mileniu târgoveț / se stinge blând această rasă” (Cântăreții disperați), constată consternat că, fiind „bombardat” cu rouă, pământul se degradează și mai mult, în loc de a cunoaște o regenerare: „Pe ale lumii două aripi căzuse
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
a acestei poezii în prelungirea expresionismului. Prezumtivul străbătător al infiniturilor deploră, asemenea atâtor confrați neoexpresioniști, stingerea, în mileniul nostru „târgoveț”, a „rasei” cântăreților: „O, disperații cântăreți,/ ce rană veche îi apasă? / Într-un mileniu târgoveț / se stinge blând această rasă” (Cântăreții disperați), constată consternat că, fiind „bombardat” cu rouă, pământul se degradează și mai mult, în loc de a cunoaște o regenerare: „Pe ale lumii două aripi căzuse roua jucăușă, / Din ale lumii două aripi eu am văzut ieșind cenușă. // [...] Pe ale lumii
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
PLĂMĂDEALĂ, Leonida (17.XI.1926, Stolniceni, j. Lăpușna - 29.VIII.2005, Cluj-Napoca), prozator și eseist. Este fiul Elisabetei (n. Pojoga) și al lui Vasile Plămădeală, cântăreț bisericesc. Urmează școala primară în satul natal (1933-1937), înscriindu-se apoi la Seminarul Teologic din Chișinău. După ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice, vine cu familia la București, unde își continuă studiile la Seminarul Teologic, absolvit în 1945, când intră la
PLAMADEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
41; str. Radu dela Afumați 17. 2100. Darlau Ion și Maria, 4 apartamente, București, Cal. Șerban Vodă 196. 2101. Danciu I. Ilie, 4 apartamente, București, str. Sf. Niculae 60. 2102. Drumea Maria, 2 apartamente, București, str. Ciprian Porumbescu 2; str. Cântărețul Macarie 1. 2103. Dinescu Constantin, 10 apartamente, București, str. Dristor 92; str. Sirenelor 57. 2104. Dimitriu Dichter Artur, 3 apartamente, București, str. Maior Avram Zenovie 10. 2105. Diamandi Olga, 2 apartamente, București, Piața Dorobanți 6. 2106. Dinulescu I. Maria, 5
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
B-dul Ilie Pintilie 54, str. Constantin Aricescu 4. Herăstrău, str. Școalei 75. 3310. Georgescu Felicia și Constantă Vasile, 5 apartamente, București, str. Ghiocei 18. 3311. Gorascu Teodora, 7 apartamente, București, str. Colentina 5. 3312. Găitan Elisabeta, 7 apartamente, București, str. Cântărețul Macarie 4, str. Iliescu 48. 3313. Georgescu Sanda, 6 apartamente, București, Intrarea Armașului 8. 3314. Georgescu Petre, 2 apartamente, București, str. Jules Michelet 25, str. Episcopiei 5. 3315. Gohl Andrei și Gohl Ludmila, 6 apartamente, București, str. Serg. Nastase Pamfil
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
viața teatrală) ș.a. Între ianuarie și mai 1920 M. Sadoveanu revine, câteodată sub genericul Note și impresii, cu schițe și însemnări (Literatură „populară”, Manole și cucul, Melancolie). Sub semnătura Evandru, în două cronici (Un poet „pentru mai târziu” și Un cântăreț al toamnei, ambele din 1919) I.M. Rașcu analizează, cu observații subtile, poezia Litanii a lui Tudor Arghezi și versurile lui G. Bacovia. Alături de Rașcu fac critică literară A. Steuerman-Rodion, Eugen Herovanu, M. Sevastos, Octav Minar, iar după 1920, C. R. Ghiulea
OPINIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288547_a_289876]
-
de văpaie arzând până la mistuire lângă și pentru omul iubit. Fără a părăsi climatul dunărean, al doilea roman, Frumoșii nebuni ai marilor orașe, subintitulat Fals tratat despre iubire, își introduce lectorii într-un cu totul alt univers, cel metropolitan. Un cântăreț se îndrăgostește fulgerător de o actriță, cunoscută întâmplător într-un sat din Dobrogea, și se însoară cu ea. Actrița este iubită și de un scriitor, prieten nedespărțit al cântărețului. Amiciția începe să se clatine și se surpă de-a binelea
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
introduce lectorii într-un cu totul alt univers, cel metropolitan. Un cântăreț se îndrăgostește fulgerător de o actriță, cunoscută întâmplător într-un sat din Dobrogea, și se însoară cu ea. Actrița este iubită și de un scriitor, prieten nedespărțit al cântărețului. Amiciția începe să se clatine și se surpă de-a binelea când cântărețul află de o întâlnire, în absența lui, a soției cu scriitorul. Se destramă și căsnicia. De fapt, nici nu era validă, întrucât actrița se măritase a doua
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
îndrăgostește fulgerător de o actriță, cunoscută întâmplător într-un sat din Dobrogea, și se însoară cu ea. Actrița este iubită și de un scriitor, prieten nedespărțit al cântărețului. Amiciția începe să se clatine și se surpă de-a binelea când cântărețul află de o întâlnire, în absența lui, a soției cu scriitorul. Se destramă și căsnicia. De fapt, nici nu era validă, întrucât actrița se măritase a doua oară fără să fi desfăcut în prealabil o primă căsătorie. Romanul aglutinează tablouri
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
primă căsătorie. Romanul aglutinează tablouri ce se succedă în ordine calendaristică pe cuprinsul a aproape doi ani, unele intră în planul întâi al narațiunii, pe altele le recompun (mental sau verbal) doi dintre protagoniști. Retrăindu-și aventura cu Asta Dragomirescu, cântărețul Radu Zăvoianu reface, implicit, cu minuție, cadrul și ambianța în care s-au consumat principalele momente ale acestei relații: într-un sat dobrogean, pe șantierul de la Mogoșoaia, la Pustnicul, pe Bărăgan, la o vânătoare neobișnuită (de câini) în Balta Brăilei
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
Valeriu C. Neștian, „Stăpâna viselor”, IL, 1969, 6; Dan Cristea, „Păstorul de umbre”, RL, 1971, 51; Sanda Radian, „Păstorul de umbre”, VR, 1972, 9; Crohmălniceanu, Literatura, II, 431-433; Doina Uricariu, „Lăuta” și „goarna” poetului, LCF, 1977, 47; Al. Raicu, Un cântăreț al mării, TMS, 1978, 3; Liviu Călin, Euforie imagistică, SPM, 1978, 377; Grigurcu, Poeți, 432-435; Mara Nicoară, „Păsări de fum”, RL, 1983, 27; Simion, Scriitori, III, 62-65; Liviu Papadima, „Păsări de fum”, TBR, 1984, 267; Emil Manu, „Arbori cu aripi
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
scriitor”, colaborând apoi, și cu pseudonimele Alla, Aner, Anaïs Ner, la „Gazeta literară” (din București și din Erevan), „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Revista muzeelor”, „Arta plastică”, „Nor Ghiank”, „Ararat”, „Ani”. În 1973 îi apare cea dintâi plachetă, Cântărețul de sticlă, urmată de alte nouă: Stampe lirice (1975), Sigiliul trecerii (1978), Balanța solară (1980), Alb și negru (1982), Singurătatea spectacolului (1983), Bolta glisantă (1986), Înstrăinatul solstițiu (1987), Terase de apă (1991), Cu fața la zid (1996). A mai publicat romanul Parfumul
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
comune inerente începutului, fără dependențe stilistice. E de adăugat mobilitatea și anvergura figurativă - imaginație mitică, fast al peisagisticii simbolice, caligrafie sigură a ambientului domestic, rustic sau citadin, funambulie carnavalescă. Poetica sa e obsedată de metafora existențială, de praguri, esențe, transsubstanțieri. Cântărețul de sticlă, poemul titular al primei plachete, rezumă metoda prin care descrierea unor sinestezii - sunetele „de sticlă” ale bluesului unui jazman virtuoz - primește reverberări magice: „și el despică arșița/ Cu pasul jaguarului/ [...] trompeta se-ntoarce spre umăr,/ vibrațiile cerului se
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
din avatarurile fertilei vocații culturale a etniei. Cartea furnizează și istoriei literare românești detalii și abordări insolite ale unor figuri precum Lazăr Asachi, căminarul Gheorghe Eminovici, membrii armeni ai Junimii, I. L. Caragiale și Petru Th. Missir, G. Ibrăileanu ș.a. SCRIERI: Cântărețul de sticlă, București, 1973; Stampe lirice, București, 1975; Sigiliul trecerii, București, 1978; Balanța solară, București, 1980; Alb și negru, București, 1982; Singurătatea spectacolului, București, 1983; Bolta glisantă, București, 1986; Înstrăinatul solstițiu, București, 1987; Terase de apă, București, 1991; Parfumul rochiei
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Cu fața la zid, București, 1996; Armenii în istorie și cultură, București, 2003. Traduceri: Cântece ale trubadurilor armeni, pref. trad., București, 1997. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Jurnal de lectură, LCF, 1974, 10; Nicolae Manolescu, Debuturi în poezie, RL, 1974, 12; Daniel Dimitriu, „Cântărețul de sticlă”, CL, 1974, 6; Ulici, Prima verba, I, 107-109; Nicolae Manolescu, Tineri poeți, RL, 1976, 5; Daniel Dimitriu, „Stampe lirice”, CL, 1976, 1; Dumitru Micu, „Stampe lirice”, CNT, 1976, 24; Felea, Aspecte, II, 180-186, III, 112-117; Ilieș Câmpeanu, „Sigiliul
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Întreg. Oamenii din mediul rural se cunosc mai degrabă unul pe celălalt mai mult ca persoane În totalitate decât ca jucători ai unor roluri singulare. Ei cunosc un gospodar ca fiind tatăl lui Ionel, soțul Mariei, jucător de popice și cântăreț amator de muzică populară. Dar aceste relații holistice rămân numai familiare. De aceea, În comunitățile rurale există tendința de a susține mai mult dezvoltarea relațiilor familiare care apropie oamenii, sunt empatice, lucru ce poate face ca relațiile active să pară
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, când mama sa, Tomaida, rămasă văduvă, pribegește cu copiii în nordul Dunării, așezându-se o vreme la Chișinău și, din 1812, la București. Tânărul Antonie, cu vocea lui neobișnuit de frumoasă, își începe cariera de cântăreț de biserică la Chișinău. O continuă la Biserica Sfinților și la biserica Olari din București. Câțiva ani la școala de psaltichie a lui Petru Efesiu (1816-1819), unde învață și meșteșugul tiparului, și, abia la 36 de ani, o încercare de
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
volumul Alte fragmente din Muzeon (1992). Cezar Ivănescu s-a impus în lirica actuală drept unul dintre poeții cei mai profunzi. Prin el s-a reîntrupat, într-un fel, imaginea de odinioară a trubadurului, a poetului pasional, deopotrivă literat și cântăreț, amplificată însă de o sensibilitate subtil-cinică și de o imaginație când voit naivă când erudită, pe care epoca lui Jaufré Rudel nu o cunoscuse. PETRU POANTĂ SCRIERI: Rod, București, 1968; Rod III, București, 1975; Rod IV, București, 1977; La Baaad
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
o sfeclească în orice moment), fie amplificate burlesc, rivalizând ca lungime cu înseși poemele, ca acest titlu cu tâlc poietic: poetul plagiază, adică fură de stinge din leonard cohen - lars gustafsson - ion mureșan - virgil mazilescu - și dintr-un foarte abil cântăreț de pe meleagurile italiei. folosește prea mult diminutivele. se află în același timp sub influența muzicii de toate felurile. În chip de fragment de „artă poetică” a unui autor care - cu excepția recenziilor „de serviciu” scrise pentru revista la care lucra - evita
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
baladă, Iași, 1982; Călătoriile lui Făt-Frumos, Iași, 1985; Vântul suflă liber peste câmpuri, Craiova, 1986; Lumini din vremuri, Craiova, 1987; Căciula fermecată, Craiova, 1989; Portretul dragostei, Iași, 1989. Traduceri: Ruth Lissai, Sol, nota fugară, București, 1959; Cum a ajuns lupul cântăreț. Povești populare săsești (din Transilvania), București, 1962 (în colaborare cu Virgil Teodorescu); Waldemar Bonsels, Albina Maia și aventurile ei, București, 1966; Karin Michaelis, Copiii doamnei Gormsen, București, 1970; Hedi Hauser, Spiridușii pădurii, București, 1975; Povești populare românești și săsești, îngr
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
continuă drumul. Ianoș își trimite voinicii după viteazul Miu. Întâlnindu-se, cei doi benchetuiesc, urmând să se întreacă în luptă dreaptă pentru a alege pe cel vrednic a fi căpetenia cetei. Lupta bărbătească a celor doi viteji este sugerată de cântărețul popular și prin ecoul ei în natură: „Vântul vâjâia, / Frunza șuiera, / Codrul răsuna”. În unele variante, Ianoș încearcă prin viclenie să îl omoare în somn pe Miu, dar calul, credincios, îi dă de veste. Miu îl învinge în luptă pe
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
a-i păzi turmele risipite. Admirând istețimea haiducului, rapsodul îl compătimește ironic pe domnitorul atât de ușor păcălit. Punctul culminant este momentul judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția variantelor acestui cântec bătrânesc. În culegerea lui V. Alecsandri, domnul, mustrat de Miu, se căsătorește cu sora haiducului, codrul preamărindu-l ca pe un erou. La G. Dem. Teodorescu, acțiunea evoluând mai firesc și mai aproape de
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]