3,117 matches
-
să reziste, pare că multe lucruri trebuie să reziste. Apoi o desfaci și îți dai seama că lipsesc o grămadă de lucruri, rămân doar două-trei fleacuri. Ei bine, pentru mine, printre cele două-trei fleacuri, se află o farfurie adâncă de cârciumă cu trei arancini pe ea. Când mă aflam în oraș, îmi lipseau cinele mamei tale. Dar, stând în picioare, gol în mica mea baltă, îmi plăcea gustul acelei absențe. Era gustul singurătății, al unei mâini ascunse între picioare. Și trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dacă nu mai facem copii... în locul bogaților?“ „Ai dreptate - replică Augusto -, și, ca filozof ce ești, fie, ține-aici!“, și-i dădu o pesetă, pe care omul acela de ispravă se duse mintenaș să o cheltuiască în cea mai apropiată cârciumă. XXIII Bietul Augusto era consternat. Nu doar se afla, ca măgarul lui Buridan, între Eugenia și Rosario, ci dragostea pentru aproape toate femeile pe care le vedea, în loc să scadă în intensitate, se intensifica. Și ajunse să descopere situații insuportabile. — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de la cursuri, era pe la amiază și am traversat poiana din fața sălii de gimnastică, am mers de-a lungul paravanului de fagi care despărțea poiana de stradă. Am întors capul. Am văzut Chevroletul verde ca mușchiul al bunicului dând colțul la cârciumă în strada principală. Conducea foarte încet, peste capacul radiatorului trona parbrizul, ștergătoarele alunecau pe sticlă, ștergeau fața bunicului și a tatei și eu vedeam un dialog mut și cât se poate de tensionat. Mașina opri. Tata gesticula, striga, și tata-mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tata tocmai plecase într-o călătorie și stropi de ploaie băteau în geam, că „Oha“ nu semnase niciodată contractul acela la preluarea firmei. Fostul patron al fabricii, un bețivan care la sfârșit de săptămână nu se mai dezlipea de tejgheaua cârciumii din sat, cu pantalonii șiroind, se lăsase fraierit de „Oha“, care-i umflase ultimul pachet de acțiuni rămas. O fracțiune modestă, dar suficientă ca să obții o majoritate. Și „ăla din A.“, bunicul vostru, fără ajutorul căruia „Oha“ n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
jos pe râu nu abordează decât luminile de navigație. Silueta podului Albert, În josul apei spre stânga, subliniată de becuri electrice În timp de pace, abia dacă se zărește. Din când În când, ușile de la King’s Head și Eight Bells, cârciumile de la colțul lui Cheyene Walk cu Cheyene Row, se deschid și se Închid, scuipând zgomot de glasuri și muzică de pian În aerul umed al nopții. Conform tradiției, programul a fost prelungit, În ciuda Îngrijorării manifestate la nivel oficial față de efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plantații, încât ai fi putut să crezi că avea totuși sub ochi partitura cu cerneala încă udă pe ea. În afară de asta, era un decorator atât de iscusit, încât putea, cu pasiune pentru fiecare detaliu, să transforme cea mai ordinară dintre cârciumi într-un saloon din Vestul Sălbatic pregătit de filmare sau în cabinele unui vapor cu aburi de pe Mississippi; Düsseldorf-ul oferea, în afară de clienți încrezători, și terenul fertil pentru o gastronomie a iluziei. El era în același timp John Brown și sclava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trenul interzonal de Berlin. Nori de fum în compartimentul gol, cu excepția noastră. Era prea rece, era supraîncălzit? Oare încă de pe acum tuna și fulgera împotriva pictorilor fără obiect, asemenea uni iconoclast, sau abia în timpul discuțiilor de mai târziu, de prin cârciumi? Împărțeam deja friptura de miel și pâinea cu chimen? Afară depășeam un peisaj care, sub un strat subțire de zăpadă, se întindea neted fiind: pustiu de oameni, era populat cu personaje imaginate. Începând de la Magdeburg, ale cărui rămășițe în ruine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
veci al cartierului, vezi mai sus. Cum mă ridicam din pat, cum dădeam cu ochii de el. Nu se muta nici c-un milimetru, nici măcar În anii bisecți. Izvorul Nou. Sau Rece. Am senzația că Izvorul Rece e totuși o cîrciumă, parcă prin Piața Rosetti, În orice caz tata a ales un bloc orientat cu fața sau spatele direct spre locul respectiv care, În ’65, cînd aveam nouă ani și mă chinuiau diferiți oameni la școală, se afla și el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de amărăciune a lirei sale poetice: „iar atunci cînd nu o fac, dialogul se Încheagă anevoie: Ceva nou? Aș vrea să-ți cumpăr o carte pe care ți-ai dorit-o, dar... nu-mi ajung banii! Dacă te duc la cîrciumă, mă ruinez iar dacă-ți cumpăr flori mă tîrguiesc. Și s-a dus... iubirea noastră!” Prin intermediul semnelor de exclamație și al atît de expresivelor puncte de suspensie, tragem concluzia că n-o mai duce nimeni pe poetă la cîrciumă. Iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la cîrciumă, mă ruinez iar dacă-ți cumpăr flori mă tîrguiesc. Și s-a dus... iubirea noastră!” Prin intermediul semnelor de exclamație și al atît de expresivelor puncte de suspensie, tragem concluzia că n-o mai duce nimeni pe poetă la cîrciumă. Iubirea Însă i s-a dus de tot. Fiind Înlocuită cu „liberalizarea prețurilor, iubirea de partid și anticoncepționalele”. Astfel, Doina protestează cu vocea sa delicată Împotriva anticoncepționalelor. Preferă tehnicile străbune, ce reflectă iubirea cu adevărat, cu furtun. Dintr-o visare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
așa că se văzu nevoit să parcheze după colț. Chevroletul lui Dick era undeva În spate, cu sticle de băutură goale pe banchetă: prima dovadă de Încălcare a regulilor de eliberare condiționată. Bud găsi un loc de parcare, se apropie de cîrciumă și se uită pe geam: Stens dădea pe gît niște vin Manischewitz și pălăvrăgea cu niște foști deținuți - Lee Vachss, Dublu Perkins și Johnny Stomp. La tejghea mînca un tip care aducea a polițai: mai Îmbuca ceva, mai arunca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prima oară faurul de atelierul lui, de unde nimeni nu-l văzuse mergând mai departe de o sută de pași, cât să treacă drumul, la brutar, pentru pâine, sau la măcelar, pentru carne, sau la băcan, pentru felurite mărunțișuri, niciodată la cârciumă, nu-l văzuseră nici măcar la biserică, urmărea ceremoniile, la marile sărbători, din poarta sa, iar acum, dintr-odată, se îndepărta înspăimântător de mult, fluierând o melodie ciudată, pe urmele acelui focos armăsar, cu zâmbetul ce li se părea multora tâmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care nimeni nu și-l mai amintea, un om nici tânăr, nici bătrân, mai degrabă îmbătrânit, ușor adus de spate, cu ochii tulburi, lipsit de zâmbet, s-a oprit în fața ruinelor potcovăriei doar o clipire, continuându-și drumul până la cârciuma din apropiere, unde a aruncat un pumn de bani de aur pe tejghea, cerând să se dea băutură la toți, lui și celor de față, și s-au strâns cu mirare în jurul lui, îi priveau barba țepoasă și ochii goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se petrec lucrurile, dar nu putea fi sigur. Tot ce auzise era la a nu se știe câta mână, pentru că Mihai Marinescu nu povestea nimic. Dar gura lumii spunea că ar fi fost văzuți, el și fata președintelui, într-o cârciumă de cartier, unde cântau lăutari de pe vremuri și se petrecea până-n zori, în ciuda interdicțiilor. Altă dată ori poate alte dăți ea ar fi înnoptat în casa lui dintr-un cartier al Bucureștilor vechi, unde locuia cu părinții atât de vârstnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așa știe) nu i s-au spus cauzele, așa cum nu li s-a spus de ce nu fusese lăsat să-și mai semneze articolele. Se oprește asupra altui fapt. S-a afirmat că redacția asta s-ar fi transformat într-o „cârciumă“. Spun cu toată responsabilitatea că este un neadevăr. Probabil se aduceau, la aniversări, două-trei sticle de votcă, dar câte aniversări puteau fi? Erau singurele momente când se puteau observa „înclinațiile spre pahar“ ale unora Îcum se spune în referat), înclinații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
jos, pe perne, sau în apropierea sobei vechi de teracotă, cu lemne, și bând votcă, în vreme ce pe patul îngust era lăsată să se întindă femeia ce se afla cu ei, aproape mereu alta, pentru că puține rezistau să fie purtate din cârciumă în cârciumă în fiecare noapte fără altă variație - Cristina, balerină la nu știu care bar de noapte, întotdeauna îmbrăcată într-o rochiță școlărească pepit, sau Simona, care cânta la pian și făcuse balet până să descopere că nu are talent, sau Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
perne, sau în apropierea sobei vechi de teracotă, cu lemne, și bând votcă, în vreme ce pe patul îngust era lăsată să se întindă femeia ce se afla cu ei, aproape mereu alta, pentru că puține rezistau să fie purtate din cârciumă în cârciumă în fiecare noapte fără altă variație - Cristina, balerină la nu știu care bar de noapte, întotdeauna îmbrăcată într-o rochiță școlărească pepit, sau Simona, care cânta la pian și făcuse balet până să descopere că nu are talent, sau Ilinca, ușor limbută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau încă altele ale căror nume nu le mai ținea minte - toate iubindu-l sau străduindu-se măcar să-l suporte cât socoteau că-l iubesc, pe Dascălu, și până la urmă renunțând toate, Radu Dascălu coborând des să schimbe sticlele la cârciuma de peste drum, unde era atât de cunoscut, încât îl serveau chiar dacă închiseseră și făcuseră monetarul. Uneori apărea Meme, înalt, subțire, cu privirea ușor superioară și ușor enigmatică, atrăgând ca un magnet femeile care poate chiar i se dăruiau în secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mulți nu-i căutau seminarele sau prezența decât din snobism, dar erau și unii care îl adorau cu adevărat, ajungând să-l agaseze, să rămână ore întregi alături, să meargă după el pe coridoarele facultății, să se lase târâți la cârciumile din apropiere. Prea puțini îi simțeau disprețul sau plictiseala sau pur și simplu nevoia să rămână singur și să bea o cafea în liniște, eventual numai în compania unui om pe care l-ar fi ales el. Cemeilă zicea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu un medic scoțian și menajera lui, care ei i se părea foarte lent și provincial. Alan o informă că era unul dintre cele mai populare seriale de televiziune. Hilary n-auzise de el. — Mâine vor comenta episodul în toate cârciumile, birourile și fabricile din Anglia, spuse el. De-asta e mare televiziunea; este unul din firele care ține țara laolaltă. Doboară barierele dintre clasele sociale și contribuie la crearea sentimentului de identitate națională. A vorbit la fel de poetic despre următoarele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
meu, Michael. Imaginează-ți valul de adrenalină și năvala sângelui prin venele mele bătrâne într-un torent de mândrie și extaz. M-am simțit brusc ca un tânăr de treizeci de ani. — Și? — Firește că am ieșit să caut unul. Cârciumile se închiseseră deja, dar la câteva străzi de blocul meu era un stabiliment public, care, datorită unei decizii în mod necaracteristic înțelepte a consiliului primăriei este un paradis la orice oră din zi pentru oricine caută mângâiere sub diverse forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și neliniștită. Fiona desfăcu un covoraș și ne-am așezat la marginea apei, sprijinindu-ne unul de celălalt. Era extrem de frig. După un timp, spuse: Unde o să mâncăm? Eu am spus: — Trebuie să fie pe aici un hotel sau o cârciumă. Ea spuse: — E ziua de Crăciun. S-ar putea să fie rezervate toate. Peste câteva minute, liniștea aproape perfectă a fost spulberată de clinchetul și zornăitul unei biciclete care se apropia. Am întors capetele și am văzut un bătrân foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
își târșâi stingherit picioarele. N-am vrut să spun nimic, dar acum că mi-ai povestit, arăți îngrozitor. Și chiar înainte de a se întoarce Fiona să ne audă, adăugă: Să sperăm că nu te termină. Ne-am încercat norocul la cârciuma pe care ne-o recomandase. În zona meselor era foarte cald, foarte aglomerat și aerul era înăbușitor, dar când am menționat numele lui Norman, patronul a reușit să ne așeze la o masă într-un colț, ocupată de o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am spus: — Oamenii nu mor o singură dată. Fiona m-a privit și a spus: — Hai să lăsăm puddingul și să plecăm. A fost un fel de ceartă, chiar dacă nici unul din noi nu știm cum s-a întâmplat. Am părăsit cârciuma în tăcere și nu ne-am adresat decât câteva vorbe mergând spre mașină. În drum spre casă, nedorind să pierdem ultima jumătate de oră de lumină, am sugerat o plimbare pe South Downs. Am mers braț la braț, îngropând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și pustie în același timp. Era multă agitație. Pe trotuare era gheață și mai mulți oameni se prezentaseră cu vătămări minore în urma alunecărilor și căderilor; și pentru că era Ajunul Anului Nou, erau deja una sau două victime ale bătăilor din cârciumi cu ochi umflați și răni la cap. Mai așteptau să apară de-ăștia mai târziu. În același timp se simțea o atmosferă de veselie și de sărbătoare. Decorațiuni jalnice împodobeau pereții și aveam impresia că undeva, într-o încăpere îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]