2,570 matches
-
coș și apoi se așeza În ungherul ei și Îl ingurgita. Asemenea rațelor, găinilor și gâștelor, ciugulea pietricele din bătătură, umplându-și stomacul până la refuz. Cu brațele Întinse, stătea lângă cumpăna fântânii, gata-gata să-și ia zborul, plecând odată cu păsările călătoare spre un alt tărâm. Noaptea, Înainte de culcare, Își punea la căpătâi un ulcior cu apă, În care Își transfera toată plăcerea, toată durerea și grijile zilei de mâine. Devenea la fel de nesimțitoare ca o bucată de lemn sau o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
același glas pițigăiat Pancratie, iar batoza așezată la celalalt capăt al mesei Îl completa: „Numai cojile de cartofi și de ou lipsesc din casă, dar În curând nu vor mai lipsi...“. În sfârșit, trecea și toamna. Unchiul pleca odată cu păsările călătoare, se urca În căruță, apoi În tren, adunând atâtea bagaje, Încât nevastă-sa nu mai Încăpea În compartiment și trebuia să călătorească pe scară. Îndepărtându-se, făceau semne de rămas-bun, fluturându-și tustrei șepcile pe fereastră: unchiul Pancratie, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Corto alege să se reinventeze identitar. În Bouche Dorée, vrăjitoarea din Bahia, sau în Cush, războinicul din Dankalia, Pratt a pus, deliberat, ceva din propria sa sălbăticie vizionară. Pratt nu este doar acel Rimbaud al poeziei, ci și acel Rimbaud călător, zidindu-se în nisipul Africii de viu, ca într-un mormânt. Invocarea magiei este calea către o altă realitate, la care are acces doar prozatorul grafic ce convoacă puterile realismului magic. Capacitatea lui Pratt de a jongla cu genurile narative
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de Corto, refugiul umanității în fața rapacității și exploatării. Revoluția lor este un cocktail în care se reunesc pasiunea mesianică și aura glamour a sacrificiului pentru cauza progresului. Nava lui Sven este microcosmul în care se adună ele mentele acestei umanități călătoare, unită de pasiuni și de secrete. Pasagerul lui Sven, misteriosul om cu ochelari fumurii, italo-americanul Barnaba Moretto, este parte din fraternitatea mafiei. Pe vasul lui Sven, spărgătorul de bănci (având alura primejdioasă și misterioasă a lui Edward G. Robinson) duce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Simți că patronul WC-ului nu te jupoaie, căci fie vorba Între noi, ce Înseamnă un leu nou atunci când te apasă o nevoie veche!? Într-un cuvânt, ambianța e plăcută și totul făcut astfel ca grăbitul și vecinic nemulțumitul nostru călător să se simtă În largul său și să nu mai caute zadarnic noduri În papură; există Însă o singură hibă - fiind prea modern și prea populat la intrare, WC-ul public nu prea este folosit; În locul său călătorii preferă traversele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca În spațiul vechiului WC, aflat acum În partea de nord a edificiului, a fost amenajată Sala de așteptare Cl. I. Stând la birou, În fața ferestrei deschise, șeful de gară, un bărbat cu părul grizonat și obraji trandafirii, contemplă porumbeii călători ce ciugulesc grăunțele printre vagoane și se gândește, nici el nu știe de ce și cum, la pantofii săi proaspăt cumpărați din bazar, care posedă bizara proprietate de a ocoli de la distanță orice epolet. Numai glasul impiegatului de serviciu, care În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
moartea mea răsar, Și-adevăratul nume ce port: e unduire. Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare, Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare, În largurile vieții revarsă un trecut. Din călătoarea undă, din apele eterne, Îmi însușesc veșmântul acelor care mor, Și înnoit și ager alerg - subtil fior - Prin săli orgolioase ori umede caverne... Și astfel, în Pământuri croindu-mi vaste porți Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată, Aduc Înaltei Cumpeni
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Ați prefăcut în domuri de-argint natura moartă Și-ați pus în peisagiu un nou fior de viață, Voi blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață!... Tot plumbul meu din suflet, o forme călătoare, Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare, Căci iată, vine vremea când albe, împietrite, Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite... Cad fulgii șovăielnici, așa cum în poveste Cad stropi de piatră scumpă, ușor și leneș, peste Un strălucit războinic
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
frânturi de stâncă, lut, Cadavre ale florei uriașe Monument au un nenturnat trecut... Și nicăieri în goana pătimașe Reflexul liniștit nu locuia Cu lumea lui năvalnicele ape... Dar anii au trecut... Din matca ta, Prea strîmtă-atunci, ai dispărut aproape. Oglindă călătoare, cer mobil, Te-ai încadrat într-o ușoară spumă Și-ți porți acum cristalul tău steril Spre-a mărilor îndepărtată brumă. Dar murmurul, acord eternizat, Neîncetat mărirea ta o plânge; Și-ntregul tău trecut, pietrificat, În unda potolită se răsfrânge
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
disponibilitățile... Continuam totuși să mă mișc, tăcut și prudent, printre oamenii care se grăbeau spre vizuinile lor. Tramvaiele încremeniseră pe linii, n-aveau curent. Deasupra noastră, Ființa-furtună stătea gata să se năpustească... * La Walnut Creek un mare număr de păsări călătoare se reped în automobile și în ferestrele caselor. Experții sunt de părere că păsările se îmbată consumând unele fructe sălbatice care conțin toxine cu efecte asemănătoare cu ale alcoo lului. 13. Maria mă aștepta cine știe de când, mi-a deschis
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ai desenat șarpele și pasărea, dar astea nu sunt motive de internare cu forța. „În roman, ai umplut - din rațiuni de siguranță - un lazaret!”: te faci că nu auzi spusele pseudo-Castelanului. „Nu sunt nebun, doctore; în Saludos, Sey - dublul meu călător - ocolea planeta în vremea când din țară nu ieșea nici musca! Am posibilități nelimitate, doctore; scriu, acum, o carte în care dialogurile se poartă la persoana a IV-a, iar termenii început și sfârșit nu operează, fiindcă nu există! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Cu tine vorbesc, te doare ceva? Cum te cheamă, câți ani ai? Vorbește! Tinere, deschide ochii, nu ai pățit nimic, trăiești! Tu ești cerul meu, eu sunt cerul tău! Izvor călător, te aștept în pridvor, că mi-e dor, izvor călător... Săracu, a sărit de pe fix, este absent, privește în gol, parcă-i din piatră, să mă ajute cineva! Copile, mă auzi, cu tine vorbesc! Izvor călător, izvor... A împins-o, l-am văzut eu, a împins-o, acum o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mulțumire lui Isus Mai târziu doinind aleanul Stelele pe cer apar Înflorind ca și tăpșanul Alungă dorul amar Genele se zbat în șoapte Trase-n fire de balsam Petice negre de noapte Lin alunecă pe geam Mă surprind cu încântare Călătoare prin tării Iar mă plimb în Carul Mare Până înspre zori de zi
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
noi nevoie. I-am spus florii mele: mă întorc curând. Am acoperit vulcanii, și pe cel stins, și pe cel care fumegă. Cu vulcanii nu se știe niciodată... Am plecat. M-au luat cu ele, până la primul asteroid, niște păsări călătoare. Pe urmă am trecut ușor de pe un asteroid pe altul, sunt doar la un pas distanță. Scade lumina, fond muzical discret, de preferință gen "muzica sferelor". Lumina scade aproape total, în plan depărtat strigăte de păsări călătoare. Poate fi lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
asteroid, niște păsări călătoare. Pe urmă am trecut ușor de pe un asteroid pe altul, sunt doar la un pas distanță. Scade lumina, fond muzical discret, de preferință gen "muzica sferelor". Lumina scade aproape total, în plan depărtat strigăte de păsări călătoare. Poate fi lăsată o cortină translucidă. Omul și Micul Prinț vor ieși discret. Decorul se schimbă din mers. Se scoate avionul, se așază, în semicerc, egal depărtate între ele, șase semisfere, ca niște găoace de ou cu partea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dar o accept — deocamdată. Dar dacă o să apară ceva ce ar putea să pună în pericol termenul de publicare, vreau să știu. Nu contează la ce oră din zi sau din noapte, dacă e prin FedEx sau printr-un porumbel călător, eu vreau să știu. Ne-am înțeles? — Desigur! Henry, nu trebuie să-mi explici cât e de important, crede-mă. Pe cuvântul meu că am situația sub control. Îmi pare rău că trebuie să scurtăm conversația, dar simt că parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ei ca o rămășiță a lacrimilor. Și își recapitulă toată viața de copil, când făcea parte din mama sa și trăia sub ocrotirea ei, și moartea aceea lentă, gravă, dulce, nedureroasă a bietei doamne, când a plecat ca o pasăre călătoare ce-și ia neauzită zborul. Apoi își aminti sau visă din nou întâlnirea cu Orfeu și-n scurt timp se pomeni cufundat într-o stare de spirit în care prin față îi treceau, cinematografic, cele mai stranii viziuni. Lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
adăpostul: — Am o odăiță pe colț, ocupată de un student, cere-i să-ți facă loc. Se Îndreaptă Într-acolo, ușa e Închisă. Hangiul o Întredeschide fără să bată, o lumânare pâlpâie, o carte se Închide În grabă. Acest nobil călător a pornit din Samarkand acum mai bine de trei luni, m-am gândit că puteți Împărți odaia. Dacă tânărul este nedumerit, evită s-o arate și se dovedește politicos, deși fără curtenie. Khayyam intră, salută, Își spune precaut numele: — Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oraș, cel mai populat din lumea persană, Îi atrage pe toți cei care caută puterea, averea sau cunoașterea. Spun „acest oraș”, dar nu e vorba, la drept vorbind, de un oraș. Se istorisește Încă, prin partea locului, povestea unui tânăr călător din Rey, atât de grăbit să vadă minunățiile din Isfahan, Încât se despărțise, În ultima zi, de caravana sa ca să galopeze singur, În goana mare. După câteva ore, aflându-se pe malul râului Zayandé-Roud, „Fluviul dătător de viață”, merse de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Împăratul Nabucodonosor Îi așezase aici pe evreii pe care-i exilase din Ierusalim; alții susțin că soția evreică a unui șah al Persiei Îi adusese aici, Înainte de epoca Islamului, pe cei din comunitatea ei. Numai Dumnezeu știe adevărul! Tânărul nostru călător se Îndepărtă, așadar, Împăcat cu gândul de a-și continua drumul, chiar dacă ar fi trebuit ca bidiviul să i se prăbușească sub picioare, când bătrânul Îl strigă: — Unde gonești astfel, fiule? — La Isfahan! Bătrânul izbucni În râs. — Nu ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu pasiune și rafinament. Să Înveți să-ți ascunzi pumnalul, să-l scoți cu un gest fulgerător, să-l Înfigi direct În inima victimei sau În gâtul acesteia, dacă pieptul Îi e apărat de zale; să te deprinzi cu porumbeii călători, să memorezi alfabete codificate, instrumente de comunicare rapidă și discretă cu Alamutul; să Înveți uneori un dialect, un accent regional, să știi să te introduci Într-un mediu străin, ostil, să te volatilizezi acolo săptămâni, luni În șir, să adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
primăvara... Te‐ ai cumințit? Ai azvârlit ghitara Ce‐ a proslăvit atât pe adorată? O mai asemeni pietrei din Carrara Venerei între oameni aruncată? Mai socotești iubirea nesecată Poet îndrăgostit de Dona Clara? Visând, întreabă‐ te ce mai rămâne Pe urma călătoarei tale zâne Din toate câte‐au fost odinioară? Un fir uscat din floarea dăruită Din ce‐ ai cântat ‐ ecouri de ghitară Din ce‐ ai simțit - o strofă nesfârșită... Paris, martie 1910 Din „Falanga literară și artistică, 21 III, 191 0
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Vezi, mamă, cine bate? Sunt foi întârziate Ce pică din castan Pe geamuri an de an, Tot pică să ne‐arate Că visuri și palate În van clădim, în van. Vezi, mamă, cine bate? E vântul, altul cine, E vântul călător. Copii trudiți ca tine, N‐ aștepte nici un bine Venind la pragul lor. Vezi, mamă, cine plânge? ‐ E ploaia care‐și frânge În geamuri stropii grei, Așa ca ochii cei Ce‐ n lacrimi se vor stânge Că n‐ au putut răsfrânge
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
univers fără sfârșit și-o lume, A spulberat eterna armonie. Și mii de țăndări au sărit din el, Mii de cuvinte au umplut eterul, Cu nimburi de văpăi încoronate, Ca să vestească-ntregii lumi misterul. De-atunci, prin mii de veacuri călătoare, Înaripate de-o chemare-naltă Cuvintele, prin orfice poeme. Se-ntorc în armonia de-altădată. Iar armonia primordială, armonia neînceputului, este vecină cu transposibilul. Fenomenologia creației poetice Sublimul adevăr noi l-avem din cer. Eminescu O problemă esențială a poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu are nici o stea") și dincolo de transcendent ("nu are nici un înger"); nici în moarte nu se află lumea sa ("dincolo de groapă imperiu n' ai o lume"), iar visul său de idealitate se află dincolo de aceste trei nivele ontologice (Povestea magului călător în stele, titlu mai adecvat Lume și geniu). Astfel, geniul e "o lume e în lume". Într-o însemnare Eminescu notează: În planul eternității sunt o greșală (punct fără destin). (Sunt un univers necunoscut). Dumnezeu în adițiunea lui a greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]