20,803 matches
-
că vederea copilului ușurează suferința chiar și în cazul în care acesta are un handicap fizic. Este mai bine să-l vadă decât să rătăcească printre coșmaruri. Chiar dacă pruncul are mai puțin de 28 de săptămâni (prea puțin pentru a căpăta identitate juridică) îi poate da un nume căci el este o persoană și aceasta o va face să vorbească mai ușor despre el. Ea va decide dacă dorește să afle cauzele decesului și dacă este de acord cu autopsia. În
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
Vic. În urmă cu jumătate de oră, colonelul Pruritanal Îi comunicase lui Freyer, comandantul portavionului Caroline, că a pierdut opt oameni Într-o săptămînă. Șapte dintre ei se aflau la infirmerie cu o ciudată boală de ochi, iar al optulea căpătase o blenoragie. Acum se văzu nevoit să-l sune din nou, pentru a a-i vorbi despre al nouălea, care Își pierduse capul. — Ei drăcie! Vorbești serios? se miră Freyer. — Nicidecum. Pur și simplu, asta e realitatea. — Vrei să-ți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nici un fel de probleme. Cu condiția ca persoana care caută să aibă o minimă orientare În spațiul urban, iar numele străzii să nu se fi schimbat Între timp. Aceste două condiții sunt deja prea multe. Pentru Christina, o asemenea aventură căpăta de cele mai multe ori proporții dramatice. CÎteodată se putea rătăci chiar și stînd pe loc; atunci cînd gîndurile care o frămîntau și imaginile care le Însoțeau erau atît de vii și de puternice, Încît transfigurau spațiul exterior și-i atribuiau Însușiri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar fi Împiedicat-o să facă observațiile mai amănunțite pe care le plănuise. CÎnd ajunse la etaj, el tocmai stătea de vorbă cu una din fete, probabil o colegă. Naggie se tulbură imaginîndu-și că aceea era chiar prietena lui. Apoi, căpătînd curaj, Începu să probeze la Întîmplare tot felul de haine, aproape fără să le privească. În cele din urmă găsi ce căuta, o fustă scurtă și strîmtă. — Băiete, vreau să probez fusta asta, poți să mă ajuți un pic? Întrebarea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un biet profesor de provincie, În vreme ce eu alesesem cariera de inginer - nu reușisem mare lucru, dar măcar aveam din ce trăi. Pentru el eram oricum un veritabil model de reușită socială. Mă invidia deoarece fusesem primul din promoția noastră care căpătase blenoragie - dovada mai mult decît evidentă a faptului că „o făcusem“. Fusesem apoi primul care se Însurase, primul care Își Înșelase nevasta și primul care divorțase. Cred Însă că uneori mă și ura, mai ales atunci cînd se vedea nevoit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
despre ce e vorba, face Tușica ochii mari, ufff, ufff, știam eu c o să fie greu, vă mai explic imediat înc-o dată totul de la cap la coadă, ca să vedeți că nu e nimic de speriat în toată povestioara asta, își capătă Delfina iarăși stăpînirea de sine, n-am mai auzit în viața mea o istorie mai dezlînată decît asta, zice Tușica. Vorbești despre el de parcă ar fi un drac împielițat, zice Angelina, ori te hotărăști odată să ne spui limpede despre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se gîndește, mai bine că n-a ieșit. — încă unul care-a nimerit din întîmplare în afacerea asta, strîmbă din nas domnul Președinte, desfăcîndu-și șireturile, aruncîndu-și ghetele cît colo. Abia că se cunoscuseră, dom’ Roja, zice Gulie, șmecheria încă nu căpătase o formă bine definită, deși cărțile erau deja făcute. Mai aveau nevoie doar de puțină acomodare, de interacțiune, dă semne Roja că înțelege foarte bine despre ce e vorba, întinzînd mîna după paharul de rachiu plin ochi. Mi se pare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spui că a fost doar un accident, că cel mai bine e să nu-i dai nici o atenție ca și cum nici nu s-ar fi întîmplat. Însă spre surprinderea ta, la scurt timp după aceea tărășenia începe să se repete, să capete o anumită frecvență, încît pînă la urmă riști să te obișnuiești cu ea, s-o consideri ca pe un lucru normal. Uite aici n-am vrut eu să ajung, la resemnare, eu n-am putut să închid ochii așa cum fac
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de boli mintale la marginea unei păduri de pini, și-ți vei dicta memoriile, unei infirmiere cu gât de lebădă și surâs de Giocondă,,. Antoniu Începe să râdă, amuzându-se singur la ideea, că umbra patrupedă a lui Ben, va căpăta demnitatea pe care stăpânul lui și-a pierdut-o. -Și să mai știi, copac ofilit, frunză veștejită, că această măreață Uniune Europeană va fi ca o mamă pentru noi. Își va descheia bluza și ne va da să sugem lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
le așează netezindu-le cu migală pe priciul care ține loc de pat. Adorm imediat, adăpostit În propriul vis. Câinele lui Ben roade un os, scoțând icnete de plăcere. Șuieratul trenului Îl trezește o secundă pe Antoniu, după care somnul capătă dimensiunea morții. Cartonul de cerșetoare, atestatul vieții ei nomade, nesigure, zace pe podea ca un leș. Un singur cuvânt se poate citi clar, În lumina firavă a unei raze de lună: ,,mulțumesc,,. Unsprezece -Ai mai putea face un ceai? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea, și va sta lângă el, atâta timp cât Îngerii și drăcușorii care-o mână de colo-colo se vor Înțelege și nu-și vor pune bețe În roate unii altora. Problema Uniunii Europene s-a șters deocamdată din gândurile lui Antoniu, a căpătat o nouă traiectorie probabil, dar asta nu Înseamnă că a fost pe de-a-ntregul uitată. Ceea ce Îl miră este că În ghetou nu a mai apărut nici măcar angajatul ICAB-ului, bărbatul sfrijit și sfios care este alergat de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o lumânare pe care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și lăbărțata clădire a ,,Casei Scânteii,, , orașul este un amalgam de forme arhitecturale, o explozie de culori de Început de toamnă, un furnicar disciplinat, un conglomerat viață-mișcare, greu de urmărit. Fereastra prin care redactorul -șef privește face ca lucrurile să capete o distanță constantă, apărându-l de atingerea, chiar de palparea lor. Se știe că orașele mari sunt spații ingrate, ce Îi Împing adesea pe locuitorii lor la gânduri sumbre, sinucigașe, la trăiri supradimensionate, la trufie excesivă, dar și la sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a aparaturii, a fondurilor...Cine să se lupte pentru a salva un bătrân muribund, când străzile sunt pline de copii care n-au ce mâna și unde dormi, iar În pubele sunt găsiți nou născuți abandonați? Dreptul la viață Îl capeți la naștere odată cu dreptul la moarte. Un slogan sinistru, Își mai spune Antoniu. Kawabata este un dezmoștenit care a apucat bătrânețea. A ascultat poveștile lui Antoniu, a Învățat În ultimii ani ce Înseamnă tovărășia unui suflet, ba, mai mult a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se pot spune așa, direct și tu ai talentul de-a le spune ca nimeni altul. Ele au mai adăugat niște ani peste anii trăiți Înainte de-a te Întâlni. Până și numele pe care mi l-ai dat a căpătat un rost... Ben cântă la muzicuță, un fragment dintr-o operetă celebră. Semn că e bine dispus. De când nu mai e singur, nici cârjele nu i se mai par atât de grele. Vine foarte rar În coșmelia lor, pentru că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și libertate. Era viața unui om, din care Antoniu făcuse aproape zece pagini de literatură. Acum, nici el nu-și explică de ce, vroia să-l mântuie pe Kawabata, cu această istorie care nu avea nici o legătură cu moartea lui. Povestea căpătase dimensiunile unei izbăviri, și bătrânul adormise ostenit de suferință, ferecând-o prin moarte, pentru totdeauna. Antoniu are În permanență o senzație emoțională de sufocare. A deschis ușa prin care aerul a năvălit aducând cu sine un miros de cocleală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe care le-a pus odată, de mult Într-o zi de vară, pe mormântul mamei... Adoarme, cu gândul la pictura cumpărată... ,,Șederea mea În casa de la țară.se apropia de sfârșit. Venise toamna, și dealul cocoșat și ruinele castelului, căpătau pe zi ce trece nuanțe de ocru-sângeriu, și verde-șters, iar vița-de-vie de pe deal, gemea de struguri. Cu proprietarii bătrâni, schimbam diminețile câteva propoziții scurte, de politețe, după care mă retrăgeam În camera mea și loveam cu putere În căpăcelele rotunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
uluit, și iar să aștepte. Așteptarea, a fost pentru el, cel mai ușor lucru. N-a fost o așteptare grăbită, a fost una lungă și plină de Întâmplări. Și-a dorit-o, a luptat pentru ea. Încet, Încet, cuvintele au căpătat Înțelesuri noi, magice și, În viața lui, Cel de Sus a strecurat cu multă dibăcie mizeria, ca pe o Încercare, ca pe o cruce. Nu i-a păsat. S-a adaptat perfect, dar nu a amestecat cuvintele În mocirlă. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asemănată cu jocul razelor de soare reflectate de apă pe o veche pardoseală venețiană, căci există totdeauna ceva fluid și înfiorat, ceva mobil și parcă vibrant în persoana ei. A îmbătrânit, mai ales în ultimul timp, iar chipul ei a căpătat oarecum un aspect „fanat”, care se asociază în general, după câte am observat, cu ofilirea și descompunerea unor trăsături rafinate prin însăși natura lor - lucru valabil și în cazul ei. După părerea mea o asemenea înfățișare poate fi, și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu juca teatru cu mine, zise Rosemary. Mergeam cu mașina pe strada St. Giles. Zăpada cădea constant din cerul roșiatic. Stratul alb accentua negrul auster al platanilor golași și făcea ca fațadele galbene înalte ale caselor din epoca georgiană să capete străluciri de teracotă. — Aproape că nu-mi vine să cred, spuse Rosemary. Să vă despărțiți voi, tu și Antonia, după atâta timp! Crede-mă, am fost grozav de surprinsă. Satisfacția ei era aproape insuportabilă. M-am uitat în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sârmă este umplut numai în linii mari, iar peste el sunt așternute fâșii lungi de lut în toate direcțiile până ce apare doar schițat conturul unui cap. Această fază mi s-a părut totdeauna stranie, faza în care imaginea fără chip capătă o personalitate cvasiunanimă care te duce cu gândul la felul în care se concep monștrii. Cine este? Nu știu! răspunse Alexander. Nu e un portret. Și totuși îmi dă un sentiment ciudat, ca și cum aș fi în căutarea persoanei căreia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
indicii care, interpretate prin prisma informațiilor de curând dobândite, îmi sugerau cât de mare ar putea fi această iubire a lui Honor. Pe mine însumi mă vedeam ca fiind pierdut fără urmă, înecat într-un ocean de iubire care acum căpăta accente de nebunie, lipsit de orice urmă de speranță. Nu puneam prea mult preț pe afirmația lui Palmer că ceea ce văzusem nu se va mai repeta. Eram convins că voința lui Honor, acționând asupra lui Palmer, va face să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aceasta mi-a deschis un fel de canal prin care dorințele mele s-au scurs, cu o violență sporită, spre Honor. Parcă totul fusese plănuit; și, în această lumină, gestul lui Georgie, deși nespus de dureros și de răscolitor, a căpătat semnificația unui sfârșit de capitol. Se pare că nu aveam să mă bucur de nici un fel de alinare. Urma să fiu jupuit, tranșat și împachetat ca o victimă sigură; și o așteptam pe Honor așa cum unii așteaptă, fără nici o speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vechii alchimiști după ce le ungeau cu uleiuri și le puneau pe limbă o bucată de aur ca să le facă să rostească profeții. Și cine știe dacă nu cumva, stând prea mult în compania unui cap retezat, aceștia nu ajungeau să capete o stranie putere de cunoaștere. Pentru o asemenea cunoaștere se plătea scump. Dar toate astea se găsesc undeva foarte departe de iubire și viața normală. Ca oameni adevărați, noi nu existăm unul pentru celălalt. — În relația cu tine cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rănit profund și n-a putut merge mai departe. Am înțeles, am înțeles. Bietul Palmer! În final însă a fost cea mai bună soluție, nu-i așa? — Fără îndoială! Fără îndoială! răspunse Antonia, și trăsăturile i se îmblânziră din nou, căpătând o strălucire de rouă. E o mare ușurare pentru mine că n-am să-l pierd pe Alexander. Într-un anume fel, episodul cu Anderson mi-a arătat care sunt adevăratele mele sentimente. De aceea trebuie să le fac acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]