4,175 matches
-
a însoți psalmii „aleși” ai bizantinului Nicephoros Vlemmides, au avut un deosebit succes, atestat de răspândire (vor ajunge destul de repede a fi tipărite) și consacrare. Mai departe, însă, în secolul al XV-lea, poezia nu-i va mai tenta pe cărturari. Proza hagiografică, în schimb, devine un punct de atracție. Numeroase serii de „vieți ale sfinților” ce circulau la noi în paterice, proloage (corespondentul slavon al grecescului „sinaxar”) ori mineie, au stimulat, împreună cu alți factori, apariția primelor texte autohtone. Dacă o
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
fragment de „publicistică” patriotică și politică) de pe zidul bisericii ridicate la Războieni întru cinstirea oștenilor căzuți acolo pentru apărarea țării. Sunt de menționat, în fine, produsele aparținând oratoriei de amvon, domeniu care trebuie să fi fost bine reprezentat, căci prelați cărturari cu posibilități de a se exersa în această direcție sunt semnalați pe parcursul întregului veac al XV-lea și mai târziu. „Lecția” bizantină care a fost deprinsă de literații români fără „mijlocitorul” sud-slav a dus la instalarea în sistemul „genurilor” literare
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
direcție sunt semnalați pe parcursul întregului veac al XV-lea și mai târziu. „Lecția” bizantină care a fost deprinsă de literații români fără „mijlocitorul” sud-slav a dus la instalarea în sistemul „genurilor” literare practicate la noi a scrierii parenetice (care pe cărturarii de la sud de Dunăre nu îi interesase). După Synesios, Agapet diaconul, Vasile Macedoneanul, Constantin Porfirogenetul și Teophilact Hephaistos, șirul „sfaturilor pentru prinț” a fost continuat, în lumea postbizantină, de Neagoe Basarab cu ale sale Învățături... pentru Theodosie și apoi de
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
alte -isme), Brașov, 1913; Dr. Alexandru Bogdan, Brașov, 1926; Morții vii, Brașov, 1938; Iluzie și realitate, Brașov, 1940; Doctorul Nicolae Comșa, Brașov, 1944; Studenții academici din Cluj de acum un veac, Sibiu, 1944; Disprețuiții „ciobani valahi”, Sibiu, 1944. Repere bibliografice: Cărturari brașoveni, 25-26. I.D.
BANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285601_a_286930]
-
BĂNULESCU-BODONI, Gavriil (1746, Bistrița - 30.III.1821, Chișinău), cărturar. Este fiul Anastasiei și al lui Grigore Bănulescu; la naștere a primit numele Grigore. A făcut studii superioare la Academia Teologică din Kiev (1771-1773), continuându-le în Grecia. Predă un timp limba latină la Școala Domnească din Iași (1777-1778), apoi
BANULESCU-BODONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285611_a_286940]
-
popularizat cu rigoare științifică figuri de oameni de cultură și savanți uitați (Iordache Golescu, G. Barițiu, Gr. Pleșoianu). Monografia dedicată lui Ioan Maiorescu (1912, scrisă în colaborare cu V. Mihăilescu) este până azi una dintre puținele lucrări de prestigiu consacrate cărturarului transilvănean pașoptist. SCRIERI: Iordache Golescu. Viața și scrierile marelui vornic, Vălenii de Munte, 1910; Un capitol din istoria Mănăstirii Neamțului, Vălenii de Munte, 1910; Gheorghe Bariț. Rolul său în cultura națională, Vălenii de Munte, 1911; Corespondența familiei Hurmuzachi cu Gheorghe
BANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285604_a_286933]
-
publicisticii politice - în 1945 B. acceptă să ia conducerea ziarului „Moldova liberă” -, ca și alte câteva atitudini conjuncturale, excesive și nedrepte față de confrați, i-au pecetluit ultimul deceniu de viață. Vremea a vrut să selecteze și să păstreze însă chipul cărturarului îndrăgostit de frumusețea lumii antice. SCRIERI: Tehnica povestirii la Plutarchos în „Bioi paralleloi”, Chișinău, 1925; De Quintiliani fontibus graecis, Iași, 1927; Étude sur le style de Saint Augustin dans „Les Confessions” et „La Cité de Dieu”, Paris, 1930; Fost-au
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
perspectiva creației. Caietul albastru (I-II, 1998) cuprinde jurnalul autorului din anii 1954-1955, însoțit de un Remember, un alt jurnal, în marginea celui dintâi: adnotări, rememorări și reflecții târzii, din anii 1991-1998. Jurnalul este o adevărată surpriză. Scriitor matur și cărturar format încă de la 30 de ani, B. judecă lucid evenimentele sociale, politice, morale ale deceniului al șaselea și taxează cu asprime tendințele extremiste, fascismul și comunismul (în care trăia), xenofobia, lipsa de libertate, presiunea ideologiei false. Încă și mai important
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
atrăgând atenția că el este preocupat îndeosebi de „romanistica”. Curentele literare la români... este o sinteză a cercetărilor privind chestiunile controversate din epoca veche a culturii și a literaturii noastre. Cu o mare cantitate de fapte, mergând până la argumentarea microscopica, cărturarul tinde să deslușească problemele referitoare la tipurile de scriere folosită pe teritoriul românesc, la adoptarea limbii slavone (mediobulgara secolelor XI-XII) și a alfabetului chirilic, la „curentele literare” slave corespunzătoare concepțiilor despre traducere, curente preluate de literatură slavono-română. Pozitivist obstinat, suspectând
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
Bucovina. Din 1925 s-a pregătit înființarea unei regionale în Basarabia (comisar general - Onisifor Ghibu), iar în 1927 a luat ființă o regională în Dobrogea. Ca membri onorifici au fost desemnați, încă din primii ani, dar și mai târziu, numeroși cărturari de peste munți (C. Hurmuzachi, A. I. Odobescu, M. Kogălniceanu, G. Sion, Titu Maiorescu, B. P. Hasdeu, V. Alecsandri, N. Iorga ș. a.), la adunările generale participând, de asemenea, invitați din toate ținuturile locuite de români. Între membrii de onoare figurează și personalități
ASTRA (ASOCIAŢIUNEA TRANSILVANA PENTRU LITERATURA ROMANA SI CULTURA POPORULUI ROMAN). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285478_a_286807]
-
și stipendii pentru astfel de studii. Între deziderate, formulate încă în 1862, se aflau: stabilirea unei ortografii unitare, adoptarea alfabetului latin, unificarea limbii și editarea unui dicționar (idei preluate de Societatea Literară Română, viitoarea Academie Română, la a cărei fondare cărturarii ardeleni au un rol însemnat), înființarea unei biblioteci de carte veche românească (T. Cipariu), crearea unei catedre pentru cultivarea artelor plastice (G. Barițiu), elaborarea unui studiu despre familiile nobile românești din Transilvania (Ioan Pușcariu, care, de altfel, va împlini această
ASTRA (ASOCIAŢIUNEA TRANSILVANA PENTRU LITERATURA ROMANA SI CULTURA POPORULUI ROMAN). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285478_a_286807]
-
un harnic colportor. Probabil stimulat de M. Dragomirescu, poetul încerca primele tălmăciri din Kohelet (Ecclesiast) în „Convorbiri critice” (1907). Psalmii, Proverbele, Ecclesiastul rămân ca sursă favorită de prelucrări, transpuneri, parafraze succesive. Modelul publicistului e cel întruchipat mai înainte de 1900 de cărturarul medic Iuliu Barasch, pe urma căruia A. a fondat, la rându-i, mai multe periodice cu caracter științific și educativ sau cu aspect enciclopedic: „Progresele științei” (1904-1906), „Convorbiri științifice și filosofice” (1912), „Orizontul” (a fost prezent în colectivul publicației de la
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
SCRIERI: Das Sprach und Geschichtsbewußtsein in der rumänischen Literatur von 1780 bis 1880 [Conștiința lingvistică și istorică în literatura română de la 1780 la 1880], Berlin, 1967; Ein bedeutender Gelehrter an der Schwelle zur Frühaufklärung: Dimitrie Cantemir (1673 bis 1723) [Un cărturar de seamă în pragul iluminismului: Dimitrie Cantemir (1673-1723)], în Dimitrie Cantemir, Berlin, 1974; Formen, Ideen, Prozesse in den Literaturen der romanischen Völker, I-II, Berlin, 1977; ed. (Forme, idei, evoluții în literaturile popoarelor romanice), tr. Yvette Davidescu, București, 1982; Zur
BAHNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
și Eugène Labiche, Un om buclucaș, Brașov, 1898; Juin și Flerx, Idil la țară, Brașov, 1898; Goethe, Hermann și Dorothea, Brașov, 1911. Repere bibliografice: Cornel, Figuri, I, 149; Ion Gherghel, Goethe în literatura română, I, București, 1931, 43, 79, 117-119; Cărturari brașoveni, 22-23; Elena Dunăreanu, Personalități feminine, Sibiu, 1975, 11-13; Florin Faifer, Feminista, CL, 1998, 1. F.F.
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
urmă fiind creatorul Codului Callimachi, tipărit în 1812 și rămas în vigoare, ca lege fundamentală, până la Unirea Principatelor Române. Bunicul scriitorului, Theodor, era văr cu Al.I. Cuza și a fost învestit cu diferite demnități de către domnitor. Tatăl său, Alexandru, cărturar și om politic, bun prieten cu N. Iorga, se retrage la moșia Stâncești-Botoșani, loc în care își petrece copilăria și C., sub atenta supraveghere a bunicii Zenaida. Martor al revoltelor țărănești din 1907, copilul își va forma de timpuriu păreri
CALLIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
Constantin Cantacuzino avem toată lărgimea sonoră, toată armonioasa șerpuire a modelelor italiene din care se inspiră. Niciodată fraza românească nu fusese mai amplă, mai complicată și mai plină de înțeles. N. IORGA Cartea Stolnicului nu este o cronică. Locul marelui cărturar nu este printre cronicari, ci categoric alături de istorici [...]. Scrierea sa se disociază vizibil de textele contemporanilor, sclipirea geniului și capacitatea de a străbate spațiile ample ale trecutului îl despart de cărturarii letopisețelor, indivizi marcați oricum de o modestie doar incidental
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
IORGA Cartea Stolnicului nu este o cronică. Locul marelui cărturar nu este printre cronicari, ci categoric alături de istorici [...]. Scrierea sa se disociază vizibil de textele contemporanilor, sclipirea geniului și capacitatea de a străbate spațiile ample ale trecutului îl despart de cărturarii letopisețelor, indivizi marcați oricum de o modestie doar incidental atenuată de aspirația spre gândul elevat. DAN HORIA MAZILU SCRIERI: Fragment dintr-o cronică pre scurt a românilor, în Istoria Moldo-României, I, București, 1858, 295-376, reed. în Cronicile României sau Letopisețele
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
deprinderi asupra stilului românesc”. Datorită vederilor sale noi, în urma unor intrigi, este scos din învățământ în 1837. Pleacă din Craiova și se stabilește la Râmnicu Vâlcea, unde e numit judecător, ocupând apoi funcții administrative mărunte. Făcând parte din grupul de cărturari care susțineau proiectele culturale ale lui Heliade, C. fusese inițiat printre primii în programul Societății Literare de la 1827. Astfel, în spiritul orientării iluministe ilustrate în primul rând de mentorul sau, el întreprinde în jurul anului 1830 o serie de traduceri, optând
CAPAŢINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286080_a_287409]
-
și valahă, la Descriptio Moldaviae), după cum umanismul stolnicului Cantacuzino rodește în discursul ce reface pertinent, concis, argumentația privind originea daco-romană a poporului și evoluția, în plan istoric și lingvistic unitară, pe teritoriul celor trei state românești. Păstrând formal anonimatul asupra cărturarului pribeag, scrierea se va difuza în Principate, apoi și în Transilvania (unde Gh. Șincai folosește textul în Hronica românilor). Din circa zece manuscrise semnalate, cinci reprezintă copii ale redacției grecești, restul vehiculând (în forme lacunare, imperfecte) o primă versiune românească
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
citate), excepție mai fantezistul preambul ce tinde, în virtutea unui exercițiu încă agreat în epocă, la mitizarea îndepărtatelor origini, bizantine, ale neamului. Textul (datat în manuscris 1787 și editat, grație lui N. Iorga, în 1902) dezvăluie, în plus, stilul evoluat al cărturarului, ce povestește dezinvolt, și tenta de spectacol narativ, învederând destinul romanesc - dramatic, alteori shakespearean - al unor „personaje” ca străbunul aventurier Andronic sau influentul său urmaș, postelnicul Constantin Cantacuzino, cel suprimat, compensator, între zidirile de la Snagov (un veritabil „turn al Londrei
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
au apărut Istoria ieroglifică (1973), Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul (1974), Historia moldo-valachica (1983), prima traducere în limba română a tratatului Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane, publicată inițial în 1977, și alte opere ale cărturarului; prin expuneri de ansamblu ale vieții și operei lui Cantemir în lucrări precum: Dimitrie Cantemir (1673-1723) (1973), Locul lui Dimitrie Cantemir în cultura românească (1974) ș.a. Totodată, relevă noi dimensiuni ale personalității lui Cantemir, aceea de prim arabist în cultura
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
treizeci și cinci de ani. La Londra, sub influența poetului italian Paolo Rolli, adoptă, pentru tălmăciri în limba rusă, versul liber corespunzător rimelor italiene (limba italiană o vorbea; îi erau, la fel, familiare limbile clasice). L-a convins pe pastorul Nicholas Tindal, cărturar cu studii la Oxford, să traducă în englezește cartea tatălui său Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae, gest fundamental pentru faima europeană a prințului. Tălmăcirea, apărută în 1734-1735, a stat la baza versiunilor franceză și germană. C. însuși a început
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
și S. Opreanu), Sibiu, 1930; Marii cântăreți: Vas. Alecsandri, Gh. Coșbuc, Grig. Alexandrescu, Sibiu, 1931; Pentru temeiul țării, Sibiu, 1932; Răbojul lui Sf. Petre, București, 1934; Minunea, București, 1936; Asociațiunea transilvană pentru literatura și cultura poporului român (Astra), Sibiu, 1936; Cărturarii români, Sibiu, 1937; Povestiri, București, 1938; Sectarii, București, 1938; Pustnicul și ucenicul său, cu desene de Lena Constante, București, 1938; Licean... odinioară, București, 1939; ed. îngr. și pref. Aurel Sasu, Cluj, Dacia, 1972; ed. îngr. Marian Barbu, Craiova, 1994; Amintirile
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
ROMÂNE, În cultura română s-a scris în trei alfabete: chirilic, de tranziție (chirilico-latin) și latin. Alfabetul chirilic (creat la sfârșitul secolului al IX-lea, după modelul literelor majuscule din alfabetul grecesc, de către ucenici ai lui Constantin-Chiril și Metodie, primii cărturari ai slavilor) a fost folosit pentru redactarea textelor slavo-române, adică texte în slavonă (limbă de cultură, folosită mai întâi în biserica ortodoxă românească, începând cu secolul al X-lea, apoi și în mediul laic, în cancelariile voievodale, din secolul al
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
singura nădejde a literaților și a savanților e patro najul celor cu bani. — Și a cezarului... Urechea ei fină sesizează o neregulă. Țeapănă, își crispează degetele pe marginile catedrei. — Ei, aș! răspunde prima voce. Tu nu vezi câți poeți, altădată cărturari cu renume, au ajuns franzelari sau patroni de băi? Nu-i adevărat! se indignează Vipsania. Împăratul îi privește cu ochi plini de bunătate pe cei ce așteaptă ca iedera să le încununeze bustul. — Numai bogații pot face risipă de cuvinte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]