6,191 matches
-
oleacă pân acasă! Ce cauți în șanț, ai? Mărunțelul se burica, se afunda mai tare în zăpadă, se apuca de scâncit cât să întoarcă iapa capul, apoi mai prindea la minte și ieșea din șanț! O vreme mergea spășit pe lângă căruță. -De nu te-oi lăsa eu în pădure să te mânce lupii, lasă, lasă! îl amenința bădia, strunind totuși calul să meargă în pasul mărunțelului. Când uita de sperietura ce tocmai o trăsese, iar se apuca de zburdat! Nimerea tot
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
Ia stați oleacă! Ne-am rătăcit! Nu mai zic a cui e vina! spune tare, răspicat, uitându-se țintă la mânz. Te-o prins foamea acuma, că eu am timp să stau să țocăi tu? Bădia se dă jos din căruță, cercetând locul: cărare, cărare, cărare; toate la fel, pe care s-apuci? Nu și-a terminat gândul când urletul a străpuns tăcerea codrului. În spatele saniei trei perechi de ochi prinseră a luci; parcă erau licurici, dar licuricii nu urlă! Nea
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
labele de dinapoi, lupii așteaptă . Li se deslușesc coamele zburlite și colții. Scrie luna pe colții lor! Mârâie îndârjit. Câte unul îndrăznește să se apropie. Cu toporișca într-o mână, cu cealaltă bătând cu strășnicie în alambic, bătrânul merge pe lângă căruță chiuind, lăsându-se pe baza instinctului iepei. Parcă știind că puiul ei este în pericol, iapa ține pasul cât să bată el toba aceea făcătoare de rachiu. Și-ar fi putut țâșni să-și încerce norocul! Ca să ajungă la mânz
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
unde zeii ba patronau anumite cetăți-state (zeița Atena patrona Atena, Artemis cetatea Efes, Apollo localitatea Delfi), ba diferite îndeletniciri: Hefaistos era cu fierăritul, Hermes cu negustoria, Poseidon cu navigația ș.a.m.d. Cum spuneam, ortodocșii nu vor să rămână de căruță. Așa că, ne înștiințează Al. Babeș, după decuparea ortodoxiei în biserici autocefale sau naționale, au apărut și sfinții naționali: Calinic la români, Boris la bulgari, Boleslaw la polonezi, Vladimir la ruși etc. N.B.O mențiune specială în acest sens merită Bartolomeo
CARE VA FI STATUTUL SFINŢILOR ÎNTR-O LUME AFLATĂ ÎN PLIN PROCES DE DECREŞTINIZARE? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381012_a_382341]
-
și mai mult și greu, cărarea, amprentându-i în făgașe și desăvârșind lucrarea, Să-i mai lase rezerviști, dar necombatanți, firește, în armata resemnării care, din păcate, crește, dar asudă aiurită și în contratimp cu toate, bulgărind sania vara și-apoi căruța pe roate. Prea devreme mi-e apelul, prea târzie mi-e plecarea, prea apusurile-s grele, prea beteagă mi-e cărarea, prea mi-s toate peste poate, prea mi-e poatele bolnav, prea mă arde lunecușul, prea mi-e urcușul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
și mai mult și greu, cărarea,amprentându-i în făgașe și desăvârșind lucrarea,Să-i mai lase rezerviști, dar necombatanți, firește,în armata resemnării care, din păcate, crește,dar asudă aiurită și în contratimp cu toate,bulgărind sania vara și-apoi căruța pe roate.Prea devreme mi-e apelul, prea târzie mi-e plecarea,prea apusurile-s grele, prea beteagă mi-e cărarea,prea mi-s toate peste poate, prea mi-e poatele bolnav,prea mă arde lunecușul, prea mi-e urcușul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
înjurînd de mama focului maeștrii puturoaselor ideologii, mai trăgînd pe vîrful unghiei vreo două, trei icre de știucă, mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscat al băcanului miop, în timp ce guvernantele alunecă din ce în ce mai sigur pe drumul pierzaniei și primarii beți dorm în căruțele cu ventilație specială, din foi de brusture. Așa s-a pierdut prin vreme gustul speculației, tot țesînd faldurile istoriei la nemuritoarele mașini Singer, tot depilînd fecioarele de pericolul împotmolirii în ideal, deși în orice epocă, în garajul fiecăruia se mai
RUFE PE SÎRMĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381066_a_382395]
-
în dictatură și eram de ură ros! Nu puteam uita la stele, că aveam privirea-n jos. Nu vedeam cu ochii-n lacrimi, nici frumosul curcubeu, Că de te-ndreptai de șale, aveai parte de-un croșeu. Ne-au luat căruța, boii și pământul lot cu lot Și prin dogmele impuse, au făcut din om robot. Nu aveam televizoare, nici compúter, nici mobile. Pentru noi, capitaliști se aflau în țări ostile. Multe-am pătimit în viață, însă au plecat în șuier
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
în dictatură și eram de ură ros!Nu puteam uita la stele, că aveam privirea-n jos.Nu vedeam cu ochii-n lacrimi, nici frumosul curcubeu,Că de te-ndreptai de șale, aveai parte de-un croșeu.Ne-au luat căruța, boii și pământul lot cu lotși prin dogmele impuse, au făcut din om robot.Nu aveam televizoare, nici compúter, nici mobile.Pentru noi, capitaliști se aflau în țări ostile.Multe-am pătimit în viață, însă au plecat în șuier!Dar
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
că acasă ne moare cu zâle! o lămuri ea. Se apucă să-l îmbrace grăbită pe băiat. Îl înfofoli cât putu mai bine, apoi îl înveli pe deasupra într-o pătură de lână. - Îs patru kilometri până-n haltă! Cum îl ducem, căruța îi la tata și afară îi neaua până la genunchi? întrebă Sofica, uimită. - Nu-i bai, ne-om descurca noi, ne-o ajuta bunu` Dumnezău! o încurajă mama, încurajându-se pe sine, în același timp. Apoi îl luă pe Ionică în
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
când mai ieșim din văgăuna noastră și pe aici iarna vine devreme și tot mai trebuie sare, ulei, fidea, bulion, orez și oleacă de zahăr, că vin sărbătorile”. Porumb și grâu își luaseră mai de pe la sfârsitul verii, când coborâseră cu căruțele la târgul cel mare ce se ținea de Sfânta Maria mică, vânduseră ciuberele, donițele, putinicile și ce mai ciopliseră ei din lemn și cumpăraseră grîu, porumb, bucate, cum le spuneau ei. Ciobanii vânduseră putine de brânză, caș închegat, urdă, strânse
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
scurtă descriere a situației din preajma anului 1960 redată prin trăirile personajului principal: Marius Valinescu. Inginerul, originar din Ardeal, este proaspăt absolvent al Facultății de Agronomie și este repartizat într-un sătuc izolat, din Moldova. Până în sat este adus de o căruță trimisă de președintele gospodăriei sătești. În sat inginerul este primit în gazdă de moș Frunză și soția acestuia, doi bătrânei cumsecade care-i vor fi sprijin mai tîrziu tânărului inginer. Poveștile lui moș Frunză și mai pe urmă și ale
O LUME UITATA-LUMEA ROMANULUI ,,LUMEA ARE GLAS A SCRIITORULUI OCTAVIAN VOICU de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381493_a_382822]
-
nume. Era blândă Leana, “nepotu’ îi trece pe sub burtă”, le spunea tata oamenilor. Și vrednică, nu te lăsa la greu. Când era deal, odată se încorda și-și ducea capul spre piept trăgând continuu. Eu nu puteam să stau în căruță, coboram înainte să înceapă dealul și împingeam și eu. Cel mai mult îmi plăcea că nu suporta ca tata să vină băut lângă ea. Scutura capul, ca fata mare când nu stă la pupat. Mama, așa era ea, cu vorbe
LEANA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381536_a_382865]
-
în dictatură și eram de ură ros! Nu puteam uita la stele, că aveam privirea-n jos. Nu vedeam cu ochii-n lacrimi, nici frumosul curcubeu, Că de te-ndreptai de șale, aveai parte de-un croșeu. Ne-au luat căruța, boii și pământul lot cu lot Și prin dogmele impuse, au făcut din om robot. Nu aveam televizoare, nici compúter, nici mobile. Pentru noi, capitaliști se aflau în țări ostile. Multe-am pătimit în viață, însă au plecat în șuier
M-AM NĂSCUT ÎN DICTATURĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380953_a_382282]
-
și cum o consideră nelocuită, cred că-i necuratul pe acolo. Ne gospodărim singuri. Muncim cu ziua pe la cine ne primește și pe urmă împărțim ce am câștigat. Astăzi am plecat departe de noua mea locuință. M-am urcat în căruța lui Ion și am ajuns la oraș. Nici nu a cunoscut Ion că m-a purtat și pe mine printre sacii plini cu cereale. Era întuneric când a plecat din sat și eu m-am ascuns printre marfa comerciantului. Trebuia
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
ca dotă, odată cu intrarea lor în G.A.C. De la comuna noastră - Pecineaga - până la lacul Tatlageac era o distanță cam de șapte - opt kilometri pe care pescarul nostru o parcurgea de câte ori mergea la pescuit, pe drum de țară, cu cotiga[ cotigă = căruță scurtă și joasă, cu roți metalice, folosită la transportul încărcăturilor ușoare (n.aut.)] la care înhăma măgărușul, singurul său mijloc de transport. Era un om sărac, care nu prea avea pământ să-l cultive, ca să-i ocupe timpul. Comuna - după
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
a sosit prima migrație de țărani din Crimeea. Ei s-au oprit pe o așezare deja existentă, cu populație româno-tătară, numită Gherengic, care în limba turcă înseamnă „nu te apropia, mireasă”. Legenda spune că pe acel loc s-au întâlnit căruțele a două nunți și cum nu era voie ca cele două mirese să se vadă, a urmat o luptă între nuntași. Pe acel loc a luat ființă, conform legendei, comuna Pecineaga de astăzi. A doua migrație a fost în 1884
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns la lotul nostru de vie într-un bordei și se ducea acasă numai noaptea, să ia alimente pentru a doua zi de muncă la câmp și nutreț pentru cai. Lăsa căruța la părinții mamei, megieși[ Megieși = vecini. (n.aut.)] cu noi și apoi venea acasă pe furiș, să nu-l prindă milițienii și să-l aresteze. Eu, fiind în vacanța de vară, păzeam lotul nostru de vie, ca și pe cel
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
și avea mereu cai tineri, grași și frumoși, cu care se fălea prin comună, când îi plimba mergând în buiestru[ Buiestru = mers al calului sau al altor animale, în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. (DEX)] la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan și ciucuri tot din piele, de franjurile cărora erau prinse, de asemenea, mărgele albastre, harnașament pe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
dorința de a merge și eu la pescuit. In imaginația mea de copil, mi se părea o aventură deosebit de interesantă, pe care abia așteptam s-o experimentez. Era vară, după treierat și aveam vreo șapte-opt ani, când tata a pregătit căruța, a umplut-o cu lemne de foc, ciocănei de la știuleții de porumb curățați de boabe, albia de spălat rufe, canapeaua pe care se odihnea bunica în fața casei, lâna tunsă de pe cele cincisprezece oi, preșurile și cuverturile țesute de mama la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
la război. Cum acasă cu bunica nu aveau curajul să mă lase, bunica având cam 97-98 de ani pe-atunci, ea decedând la 104 ani, am aflat că plecăm la lac, la Tatlageac, să spălăm oile și cele puse în căruță de către mama. Mi se împlinea astfel și mie, dorința de-a ajunge pe malul lacului să prind pește. Fiindcă în casă nu se găsea nicio sculă de pescuit, am plâns pe lângă tata să-mi pregătească și mie o undiță. Ca să
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
eu la pescuit pe baltă, am dat fuga în curte și am căutat râme cu un cuțit de bucătărie în grădinița cu flori a mamei din fața casei, astfel că mi-am asigurat o provizie îndestulătoare de momeală. Cu mama în căruță, care mâna caii și cu mine tronând peste toate bagajele ce umpluseră căruța, precum și cu tata pe jos, conducând oile, am parcurs cei opt kilometri până la lac. Ajunși acolo, ai mei și-au ales un loc mai accesibil pentru coborât
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
râme cu un cuțit de bucătărie în grădinița cu flori a mamei din fața casei, astfel că mi-am asigurat o provizie îndestulătoare de momeală. Cu mama în căruță, care mâna caii și cu mine tronând peste toate bagajele ce umpluseră căruța, precum și cu tata pe jos, conducând oile, am parcurs cei opt kilometri până la lac. Ajunși acolo, ai mei și-au ales un loc mai accesibil pentru coborât la nivelul apei, în vederea instalării pirostriilor[ Pirostrie = ustensilă de gospodărie făcută dintr-un
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
Pirostrie = ustensilă de gospodărie făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc.( DEX)] pentru cazanul de fiert apă și a canapelei pentru spălat preșurile. Căruța a rămas în vârful coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea mult de căruță. Soarele bătea cu putere pe capul meu, așa că mi s-a făcut o poftă teribilă de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]