19,955 matches
-
ani după, nu la doi, despre ce au făcut - E. Constantinescu a scris epopeea nefăcutului. Aici, de fapt, este și explicația. E. Constantinescu a publicat această carte pentru sine. Grandomania răvășitoare a belferului care ne spunea cum își bea el cafeaua cu Jacques și cu Bill trebuie alimentată în continuare. Nici măcar conținutul tetraevangheliarului scris de mântuitor în srl cu nevasta nu are mare importanță - esențială e priveliștea celor patru cotoare aurite, însumând 20 cm, așezate în raft... E. Constantinescu nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
picățele de lumină năpădiseră pământul, brusturii, ciupercile, lichenii și mușchiul de pe bolovani, ar fi putut foarte bine să iasă de prin scorburi zâne sau pitici (n-au ieșit), iar eu mă gândeam cât de bun e el, înalt, bronzat, cu cafeaua lui fierbinte din termos și cu ciocolățelele pentru mine, cum are el grijă până și de-un ditamai copacul, stropindu-l cu un jet gălbui, lucitor, ca o limonadă. Încet, încet, ascensiune după ascensiune, traseu după traseu, anotimp după anotimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cărți. Stăteam cocoțat În Balcon sau În Balon și studiam acest domeniu de activitate. Mă aplecam peste marginea Balonului, la un pas de a cădea, și citeam ziarul de dimineață peste umărul lui Norman. CÎteodată, cînd Își punea cana de cafea Într-un anume loc, Îmi vedeam reflexia În apa Întunecată - o priveliște nu tocmai plăcută la ora micului dejun. Și Norman era, la fel ca mine, un cititor Împătimit. BÎjbîia cu mîna pe birou după cană, ca un orb, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ora micului dejun. Și Norman era, la fel ca mine, un cititor Împătimit. BÎjbîia cu mîna pe birou după cană, ca un orb, o găsea, o apuca și o ducea la gură, fără ca măcar să-și ridice ochii de pe ziar. Aroma cafelei se Înălța spre tavan și rămînea agățată de el. Îndrăgeam acel miros, deși avea să mai treacă mult timp pînă cînd aveam să simt efectiv gustul cafelei. Un bărbat dintr-un bar m-a Întrebat odată ce gust au cărțile, „așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și o ducea la gură, fără ca măcar să-și ridice ochii de pe ziar. Aroma cafelei se Înălța spre tavan și rămînea agățată de el. Îndrăgeam acel miros, deși avea să mai treacă mult timp pînă cînd aveam să simt efectiv gustul cafelei. Un bărbat dintr-un bar m-a Întrebat odată ce gust au cărțile, „așa, În general”. Aveam un răspuns deja pregătit, Însă, ca să nu-l fac să se simtă complet aiurea, m-am făcut că rămîn cîteva clipe pe gînduri Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
răspunde „Dragă prietene, dată fiind prăpastia ce desparte toate experiențele tale de ale mele, pot să-ți spun că nu există decît o singură aromă aparte care se apropie cît de cît de cea a cărților, și anume cea de cafea.” A fost un adevăr destul de greu de digerat și mi-am dat seama după felul În care s-a Întors la cană și a Început să bea din ea că l-am cam pus pe gînduri. Acum că sînt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dat seama după felul În care s-a Întors la cană și a Început să bea din ea că l-am cam pus pe gînduri. Acum că sînt din nou singur, nu mai am parte nici măcar să simt miros de cafea, și am fost văduvit de Încă unul dintre puținele lucruri ce-mi făceau plăcere. După ziarul de dimineață, trăgeam cu ochiul la modul În care se purta Norman cu clienții lui. Mulți - probabil majoritatea - erau cititori adevărați, care sperau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pungă simplă maro pe care scria PEMBROKE BOOKS, Însă nu Înainte ca o aromă de Paris - Gauloise Bleu și vin roșu și miros de țeavă de eșapament - să iasă plutind din seiful deschis pentru a se topi În mirosul de cafea ce se ridicase la tavan. Iar eu mă gîndeam, bietul Norman, are și el nevoie să se defuleze un pic. Ceea ce arată că, Înainte chiar de a-l Întîlni pe Jerry Magoon, aveam deja porniri revoluționare. Arată, de asemenea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să Înceapă. Probabil că În zilele ploioase, cînd nu erau clienți, amenințarea plutea În aer de zece ori mai grea, fiindcă În acele zile cele trei capete chele se bălăbăneau grav În jurul biroului lui Norman de dedesubtul Balonului, Îi beau cafeaua, vorbeau despre ce urma să se Întîmple - și cînd avea să se Întîmple și ce Dumnezeului or să facă după ce se Întîmplă - și-și plîngeau de milă, unul pe umărul altuia. Alvin avea o slăbiciune pentru limbajul colorat, iar George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lui Alvin, de genul „mă piș pe nasul lor”, „pute pămîntul sub ei de idioți” și „le dau muie”, se amestecau cu fumul de la trabucul lui George și se ridicau toate Încet spre tavan, unde se topeau În mirosul de cafea și de Paris. Firește că aceste conversații n-au ajutat cîtuși de puțin la salvarea cartierului și, de regulă, ne lăsau pe mine și pe Norman atît de deprimați că singurul lucru de care eram În stare era să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
6 Pembroke Books era o librărie foarte cunoscută, genul de loc pe care Îl vizitează uneori celebritățile. Îl auzisem, nu o dată, pe Norman povestind cum Jack Kennedy, care devenise președinte al Statelor Unite, venea din cînd În cînd să bea o cafea și să discute cu el pe vremea cînd era un simplu congresman, ca și Ted Williams, care era un marcator faimos de la Red Sox. Nu-mi păsa prea mult de ei. Însă lui Norman Îi plăcea de asemenea să povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o luptă pe care n-aveam nici o șansă s-o cîștig. Așa cum am spus, atunci cînd trebuie, pot să fiu destul de pragmatic. Așa că am dus inelul acasă și l-am pus pe biroul lui Norman, chiar lîngă cana lui de cafea, și acolo l-a găsit a doua zi dimineață. Acesta l-a studiat timp Îndelungat, ținîndu-l Între degetul mare și arătător, și chiar l-a Încercat, Întinzînd mîna În fața lui și Întorcînd-o În toate direcțiile, ca o femeie. Apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ascunzătoare și am Înhățat un trandafir, cel care părea cel mai puțin lovit, și l-am dus acasă, unde l-am Îndreptat cît am putut. Era aproape ora deschiderii cînd am reușit să-l pun În fine În cana de cafea goală de pe biroul lui Norman. Mi-ar fi plăcut să pun și apă În ea, dar asta chiar că n-aveam cum s-o fac. CÎnd am văzut reacția lui Norman la floare, mi-am dat seama că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fac. CÎnd am văzut reacția lui Norman la floare, mi-am dat seama că s-ar putea să fi mers prea departe. Ziceai că l-a văzut pe dracu. S-a holbat la trandafirul cel galben din cana lui de cafea, cu ochii căscați, apoi s-a uitat În jur, pe urmă sub birou, de parcă ar fi fost Îngrijorat să nu-i sară cineva În spate. A luat trandafirul din cană și l-a pus pe birou. Toată dimineața a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe cap joben. Cu picioarele Încrucișate la glezne, mă aplec cu grație și-mi las greutatea pe un baston cu măciulie de argint. Vă e greu să stați atîta cu sprîncenele ridicate ? Uneori, cînd trec pe la Norman să beau o cafea cu el, port o jachetă cafenie și pantofi cu ciucurași. Mă las pe spătarul scaunului, Îmi ridic picioarele pe birou și vorbim despre cărți, femei și baseball. LÎngă această imagine am lipit expresia UN EXTRAORDINAR PARTENER DE DISCUȚII. Și, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de tot, așa că am hotărît să nu risc și să nu mă duc la Rialto noaptea următoare, chiar dacă asta Însemna să nu mănînc nimic pînă la următoarea tură, cea de marți. Norman se afla iar la birou, cu ziarul și cafeaua În față, iar eu În Balon, atent la orice semn de tristețe de pe chipul lui. L-am urmărit cum coboară Încet cana de cafea, atît de lent Încît abia dacă și-a unduit ochiul drept și obrazul, ca pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pînă la următoarea tură, cea de marți. Norman se afla iar la birou, cu ziarul și cafeaua În față, iar eu În Balon, atent la orice semn de tristețe de pe chipul lui. L-am urmărit cum coboară Încet cana de cafea, atît de lent Încît abia dacă și-a unduit ochiul drept și obrazul, ca pe niște frunze de nufăr, În apa maronie. M-am Întrebat, oare această mișcare stranie În ralenti o fi un alt simptom al suferinței ? Dată fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care Își imaginase, fie doar și pentru foarte scurt răstimp, că ar putea fi și una și alta. Muream, ca și Peewee, Însă mai lent, și nu ucis accidental, ci asasinat cu sînge rece. Am reușit să ajung pînă la cafea și s-o beau, după care mi-a luat cam o oră să mă tîrăsc Înapoi În culcuș. Nu reușeam să respir cum trebuie, nici măcar În poziție culcat. Tușeam Întruna și, cînd nu tușeam, plămînii mei scoteau un șuierat, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pregătit să aud o bufnitură asurzitoare venind de jos. Însă, În realitate, el nu voia decît să Împingă fotoliul afară, pe scara metalică de incendiu și, odată pus acolo, s-a urcat și el În urma lui, cu o cană de cafea Într-o mînă și o revistă Life În cealaltă. Pe copertă scria „Cum să supraviețuiești unei explozii nucleare”. S-a dovedit că stătea adesea acolo cînd era vreme frumoasă, citind ziarul sau moțăind. Uneori, Își dădea jos cămașa și stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
oraș. Cred că, În mintea lor, acest loc dispăruse deja. CAPITOLUL 11 Într-o dimineață superbă de septembrie, Jerry m-a luat pentru prima oară cu el În parc. Tocmai ne terminaserăm micul nostru dejun obișnuit, cu pîine prăjită și cafea tare, cînd el s-a dus și a dat jos căruciorul roșu din vîrful unui maldăr de cutii. Am crezut că o să pună În el aparatul de făcut gofre și prăjitorul de pîine care zăceau În debara de săptămîni bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și filozofia mea de viață, În fiecare zi mai slab și un pic mai dement. CAPITOLUL 12 Jerry și cu mine am petrecut multe clipe frumoase Împreună. Îmi plăcea Îndeosebi cînd luam amîndoi micul dejun, Îmi plăcea farfurioara mea cu cafea tare și lapte, și cum citeam Împreună ziarul. Într-o zi, la micul dejun, am citit un lung articol din Globe, despre Adolf Eichmann. Arăta imagini cu vagoane Întregi pline cu oameni Înfometați ce-și Întindeau brațele scheletice printre șipcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de animale, și mormane de cadavre În putrefacție - aveau chipuri de șobolan - și Jerry a zis că, privindu-le, i se face rușine că e om. Asta era o idee nouă pentru mine. Am ajuns să-mi placă foarte mult cafeaua, și apoi vinul, Însă nu consumam niciodată vin dimineața, și de obicei nici după amiaza, decît În zilele ploioase. CÎnd se apropia ora cinei, Jerry ne pregătea de regulă ceva din conserve. Felul nostru preferat de mîncare era tocănița de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vest a pieței lipseau clădiri Întregi, se vedea o porțiune Întinsă de cer, iar noaptea stelele plîngeau. Comercianții din zonă, Alvin și George și alți cîțiva ale căror nume nu le cunoșteam, clătinau din cap deasupra biroului lui Shine, beau cafea, ridicau din umeri și se jeluiau unul altuia. Alvin a zis „Mai bine era În Rusia, să fiu al dracu” și toată lumea a fost de acord cu acest punct de vedere și a bălăbănit din cap, după care cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
plînge. Înțelegeam perfect la ce se referă, chiar dacă el vorbea despre Paris, iar eu mă aflam În Piața Scollay din Boston. În clipa aceea, mi-a fost cel mai dor de Norman. Mi-a fost dor de conversațiile noastre la cafea, de picioarele mele Încălțate În pantofi cu ciucurași ridicate pe biroul lui, mi-a fost dor să stau așa, la căldurică, În prăvălia intens luminată, În timp ce afară ploua. Uneori Îl chemam Înapoi, rugîndu-l să mai treacă pe la mine, și discutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai ales În timpul zilei, aveau un aer de sălbăticiuni hăituite, pe care nu-l găseai la cei din Westminster, unde adăposturile erau mult mai solide și oamenii puteau face față bombardamentelor nocturne, extrem de violente. Chelnerița care-i aduse lui Rowe cafeaua și pîinea prăjită era palidă și nervoasă, ca un om hărțuit prea multă vreme; tresărea la fiecare zgomot, confundînd pînă și claxoanele automobilelor cu sirenele alarmelor. Cei din Gray’s Inn și Russell Square erau ceva mai calmi, din pricină că nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]