6,140 matches
-
eram lîngă el, Îmi poruncea să tac În timpul manevrei, ceea ce oricum aș fi făcut, ghemuit de frică pe scaun. Accelera și zicea printre dinți: „Hai! Oricum nu mai pot da Înapoi!“ și ne năpusteam cu toată viteza drept spre un camion de cincisprezece tone. În timp ce tata ne Îndrepta glonț spre camion, eu Îl vedeam pe acesta stînd În echilibru fără să avanseze: era mai departe decît crezusem eu, așa că ne repliam fără probleme. Nu mi s-a spus niciodată că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
oricum aș fi făcut, ghemuit de frică pe scaun. Accelera și zicea printre dinți: „Hai! Oricum nu mai pot da Înapoi!“ și ne năpusteam cu toată viteza drept spre un camion de cincisprezece tone. În timp ce tata ne Îndrepta glonț spre camion, eu Îl vedeam pe acesta stînd În echilibru fără să avanseze: era mai departe decît crezusem eu, așa că ne repliam fără probleme. Nu mi s-a spus niciodată că aveam probleme de vedere stereoscopică. Am descoperit acest lucru cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Zscharnack. O reculegere care ar veni În ajutorul rezistenței dumitale... Nu sîntem aici ca să-ți iei drept paravan toată mizeria lumii. Îmi vei face plăcerea să te urci Înapoi În mașina tatălui dumitale. — Pe drum, uneori Îi semnalam apropierea unui camion de mare tonaj, alteori Îi citeam o pagină din Pascal. Nu plecam niciodată În călătorie fără ediția mea din Meditații și opuscule În micuța colecție cartonată de Clasici francezi scoasă de Hachette. Îi spuneam: atenție, două semi-remorci vin una după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vin una după alta, apoi, obstacolul fiind depășit, declamam În gura mare ca să acopăr zgomotul motorului de 2 CP: „Smerește-te, gîndire neputincioasă! Amuțește, natură stupidă, Învață că omul Îl Întrece infinit pe om“. Atenție, tată, te depășește acum un camion. „Ce va face omul În această stare? Se va Îndoi el de tot? Se va Îndoi el dacă veghează, sau dacă Îl ciupește cineva, sau dacă Îl arde? Se va Îndoi că se Îndoiește?“. Se va Îndoi cumva că acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ce va face omul În această stare? Se va Îndoi el de tot? Se va Îndoi el dacă veghează, sau dacă Îl ciupește cineva, sau dacă Îl arde? Se va Îndoi că se Îndoiește?“. Se va Îndoi cumva că acel camion și-a pus semnalizatorul În funcție? Și-a pus semnalizatorul, ți-o spun eu! Continuă să citești. Ce stil! O limbă metalică, mereu foarte sigură. Își delimitează raționamentul fără a-l Înăbuși. Continuă! — „Ce fel de himeră este omul? (Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
n-are. CÎnd se simțea ostenit, tata oprea mașina de 2 CP pe banda de refugiu a Autobahn-ului și dormeam În mașină. Eu mă instalam pe bancheta din spate. Nu aveam destui bani ca să mergem la hotel. În zori, primele camioane de mare tonaj care treceau În trombă zgîlțîiau mașina și ne trezeau din somn. „Camioanele mari circulă devreme“. Fraza asta pe care o spusesem trezindu-mă Îl entuziasmase pe tata: „Ăsta ar fi un titlu grozav! Camioanele mari circulă devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
refugiu a Autobahn-ului și dormeam În mașină. Eu mă instalam pe bancheta din spate. Nu aveam destui bani ca să mergem la hotel. În zori, primele camioane de mare tonaj care treceau În trombă zgîlțîiau mașina și ne trezeau din somn. „Camioanele mari circulă devreme“. Fraza asta pe care o spusesem trezindu-mă Îl entuziasmase pe tata: „Ăsta ar fi un titlu grozav! Camioanele mari circulă devreme! Ah! O să-mi amintesc de el! E o găselniță!“. Cinstit vorbind, orgoliul meu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În zori, primele camioane de mare tonaj care treceau În trombă zgîlțîiau mașina și ne trezeau din somn. „Camioanele mari circulă devreme“. Fraza asta pe care o spusesem trezindu-mă Îl entuziasmase pe tata: „Ăsta ar fi un titlu grozav! Camioanele mari circulă devreme! Ah! O să-mi amintesc de el! E o găselniță!“. Cinstit vorbind, orgoliul meu a fost măgulit. Tata mă admira și avea dreptate, gîndeam eu: Camioanele mari circulă devreme făcea cît La umbra fetelor În floare. O altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trezindu-mă Îl entuziasmase pe tata: „Ăsta ar fi un titlu grozav! Camioanele mari circulă devreme! Ah! O să-mi amintesc de el! E o găselniță!“. Cinstit vorbind, orgoliul meu a fost măgulit. Tata mă admira și avea dreptate, gîndeam eu: Camioanele mari circulă devreme făcea cît La umbra fetelor În floare. O altă idee a mea i-a plăcut enorm: la Întoarcerea de la Salzburg, Îi spusesem că am putea pune la punct un număr de clovnerie. L-am putea juca În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
multe fraze preschimbate În plante carnivore și a căror Înflorire e permanentă: „bebelușul ăsta o să moară sau o să se smintească“, „dacă Îți pierzi credința, eu mă sinucid“, „de fiecare dată cînd fac portretul unui bărbat, la tatăl tău mă gîndesc“, „camioanele de mare tonaj circulă devreme“, „ți-e teamă că Îți vei Încornora părinții“, „n-ai nici un viitor“, „n-ai vrea să mi-o tragi?“, și alte refrene asemănătoare care răsună ca niște cîntece În bătrînul tonomat cu care aduce uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
modestă pe care o purta Kitty căpătă un decolteu mai adânc decât și-ar fi dorit ea. — Stai puțin, zise Kitty, de ce trebuie să fiu eu târfa? — Draga mea, În acest moment ești singura disponibilă. La scurt timp opri un camion. Avea număr de Mexic și steagul mexican pe bord. Era un hârb plin de imigranți ilegali, dar ce alternative aveau? — Mergeți cumva la aeroport? Întrebă Kitty. — Trec pe lângă, răspunse șoferul cu un rânjet libidinos. — Ne poți lăsa și pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
poți lăsa și pe noi acolo? plusă Desert Rose cu șarmul ei. Trebuie să prindem un avion! — Nu știu ce să zic, e destul de riscant, sunt o groază de polițai prin zonă. Kitty se uită la oamenii Îngrămădiți ca niște animale În camion. Nu era deloc o priveliște Îmbietoare. Poate ar fi mai bine să nu... Îi șopti prietenei sale. — Îți dăm cincizeci de dolari! sări Desert Rose. — Hai să așteptăm altă mașină, nu-mi plac oamenii ăștia! Îi zise Kitty printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dinți. — Nu! — Am putea... — Ce? Să pierdem avionul? În nici un caz! spuse Desert Rose și se Întoarse spre șofer. Gândește-te bine, cincizeci de dolari pentru cinci kilometri. Nu e rău deloc! — S-a făcut! zise șoferul. Urcați În spate! Camionul, plin deja până la refuz cu muncitori tineri, În salopete gri, zdrențuite, se târî Înapoi În trafic. Kitty se ținea strâns de Desert Rose și de o bară, În timp de muncitorii o dezbrăcau din priviri, chicoteau În spaniolă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Hollywood. Turnul acela Înalt, rotund, e Capital Records, prima clădire de birouri circulară din lume. Vrei să faci poze? o Întrebă el pe un ton plictisit, dar profesional. Apăsă pe un buton și deschise de tot geamul de lângă Kitty. Un camion pe care se zărea sigla FOXNEWS trecu prin fața lor, blocându-le pentru o clipă vederea. — A, și ai uitat de media, continuă el animat. Habar n-am ce se petrece În lume dacă nu mă uit la BBC. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dreptunghiulare, construite dintr-un plastic de o culoare neutră pe care vremea și praful au transformat-o încetul cu încetul în cenușiu. Înăuntru, departe de ochii trecătorilor, cresc plante. Pe drumuri secundare care dau în șosea, ies, ici și colo, camioane și tractoare cu remorci încărcate de vegetale, dar grosul transportului s-a efectuat în timpul nopții, cele de acum, fie că au o excepțională autorizație expresă să facă predarea mai târziu, fie au dormit prea mult. Marçal Gacho și-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
puteau apăra de intemperii, mai ales de ploaie și de frig, pe locatarii lor loviți de soartă. Este, după spusele locuitorilor orașului, un loc înspăimântător. Din când în când, în numele clasicei axiome care spune că și nevoia legiuiește, câte un camion încărcat cu alimente este atacat și golit în mai puțin timp decât durează s-o povestim. Metoda operativă, de o eficacitate exemplară, a fost elaborată și dezvoltată după o profundă reflecție colectivă asupra rezultatelor primelor tentative, nereușite, cum imediat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a dovedit, din pricina lipsei totale de strategie, a tacticii, dacă așa se poate numi, învechite, și, în sfârșit, a defectuoasei și dezordonatei coordonări a eforturilor în pratică. Fiind fluxul traficului aproape continuu în timpul nopții, blocarea străzii pentru a reține un camion, prima lor idee, i-a făcut pe atacatori să cadă în propria lor capcană, de vreme ce, după camionul cu pricina urmau alte camioane, adică întăriri și sprijin imediat pentru șoferul la ananghie. Soluția problemei, într-adevăr genială, cum în șoaptă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sfârșit, a defectuoasei și dezordonatei coordonări a eforturilor în pratică. Fiind fluxul traficului aproape continuu în timpul nopții, blocarea străzii pentru a reține un camion, prima lor idee, i-a făcut pe atacatori să cadă în propria lor capcană, de vreme ce, după camionul cu pricina urmau alte camioane, adică întăriri și sprijin imediat pentru șoferul la ananghie. Soluția problemei, într-adevăr genială, cum în șoaptă au recunoscut până și autoritățile polițienești, a constat în a se împărți atacatorii în două grupuri, unul tactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
coordonări a eforturilor în pratică. Fiind fluxul traficului aproape continuu în timpul nopții, blocarea străzii pentru a reține un camion, prima lor idee, i-a făcut pe atacatori să cadă în propria lor capcană, de vreme ce, după camionul cu pricina urmau alte camioane, adică întăriri și sprijin imediat pentru șoferul la ananghie. Soluția problemei, într-adevăr genială, cum în șoaptă au recunoscut până și autoritățile polițienești, a constat în a se împărți atacatorii în două grupuri, unul tactic, altul strategic, pentru a stabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cum în șoaptă au recunoscut până și autoritățile polițienești, a constat în a se împărți atacatorii în două grupuri, unul tactic, altul strategic, pentru a stabili două baraje în loc de unul, mai întâi grupul tactic ocupa rapid șoseaua după trecerea unui camion situat la suficientă distanță de celelalte, apoi grupul strategic, aflat la câteva sute de metri mai în față, informat expres de un semnal luminos, la fel de ușor monta cel de-al doilea baraj, vehiculul condamnat de destin fiind nevoit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dintre atacatori, jurându-se pe toți sfinții că n-au nici un amestec în cele întâmplate, ajutau după aceea să fie cărate pe marginea drumului, Oamenii ăștia strică bunul nume al cartierului nostru, noi suntem oameni cinstiți, spuneau, iar șoferii celorlalte camioane, nerăbdători să-și vadă curățată calea ca să nu întârzie la Centru, le răspundeau doar, Bine, Bine. De astfel de accidente de parcurs a fost scutită furgoneta lui Cipriano Algor, mai ales pentru că circula ziua. Cel puțin până azi. Adevărul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
însă avantajul să ocup un loc bun în rând, poate voi fi chiar primul, își spuse. Nu fusese niciodată primul, întotdeauna se găseau alții mai matinali decât el, unii dintre șoferi își petrecuseră probabil o parte din noapte în cabina camionului. Urcau în stradă când se lumina de ziuă să cumpere o cafea, pâine și ceva de mâncare, o tărie în diminețile umede și reci, apoi se învârteau pe acolo, sporovăind unii cu alții, până cu vreo douăzeci de minute înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o să rămân aici, spuse Cipriano Algor cu glas tare. Dădu înapoi furgoneta de parcă, la urma urmei, n-ar fi avut nimic de descărcat și ieși din rând, Așa nu voi mai fi al treisprezecelea, se gândi. După câteva momente, un camion coborî rampa și ocupă locul pe care furgoneta îl lăsase liber. Șoferul ieși din cabină, se uită la ceas, Mai am timp, trebuie să-și fi spus. Când dispăru sus, pe rampă, olarul făcu o manevră rapidă și se mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rampa și ocupă locul pe care furgoneta îl lăsase liber. Șoferul ieși din cabină, se uită la ceas, Mai am timp, trebuie să-și fi spus. Când dispăru sus, pe rampă, olarul făcu o manevră rapidă și se mută în spatele camionului, Acum sunt al paisprezecelea, își spuse, mulțumit de istețimea lui. Se rezemă de spătar, suspină, deasupra auzea zumzetul traficului de pe stradă, de obicei ieșea cu ceilalți să bea o cafea și să cumpere un ziar, dar azi n-avea chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i-ar fi pe plac răspunsul, unul chiar își scoase o țigară ca să arate limpede că nu-l interesa subiectul, de îndată își aminti că aici nu se poate fuma, atunci se întoarse cu spatele și se retrase în cabina camionului, departe de evenimente. Olarul înțelese că nu va avea decât de pierdut dacă își va continua protestele, vru să liniștească apele pe care chiar el le tulburase, dacă vindea jumătate era oricum mai bine decât deloc, lucrurile se vor rezolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]