KorAP: Find »[drukola/base=canapea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...192 >

4,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

cu mașina și intrând la o cafea. Vede cum colegele ei de apartament mor să filtreze cu el, dar mai vede că Ben are ochi numai pentru ea. Îl vede pe Ben apropiindu-se de locul unde stă ea pe canapea, fără să poată să-și ia ochii de la chipul ei nici măcar pentru o clipă. Îi observă gura de aproape, atunci când el se apleacă s-o sărute. După ce s-au sărutat și, apropo, vorbim de un sărut care o propulsează instantaneu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
neted în centrul încăperii și barmani tineri și arătoși discutând alene printre pahare. Mese mici din lemn cu picioare din fontă și scaune rotative din fier îi primesc aici pe cei mai arătoși oameni din Hampstead; în spate e o canapea, câteva fotolii vechi din piele tăbăcită și un șemineu imens, în care încă nu arde nimic - prea devreme pentru asta - dar e aprins, și aruncă o strălucire de aur peste cei care stau mai în spate. Ben împinge ușa, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ăsta e locul în care o să beau ceva. Se duce la barman și cere o sticlă de bere de marcă bună, după care se uită în jur, în căutarea celui mai confortabil loc unde să stea, și se îndreaptă către canapeaua din spate. Arată ușor nepotrivit locului în costumul său bleumarin, dar se cufundă în canapea, își așază jacheta de-a lungul spetezei și răsuflă cu zgomot. Bun loc, se gândește el, uitându-se în jur. Ia o gură de bere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
sticlă de bere de marcă bună, după care se uită în jur, în căutarea celui mai confortabil loc unde să stea, și se îndreaptă către canapeaua din spate. Arată ușor nepotrivit locului în costumul său bleumarin, dar se cufundă în canapea, își așază jacheta de-a lungul spetezei și răsuflă cu zgomot. Bun loc, se gândește el, uitându-se în jur. Ia o gură de bere, își scoate cartea din buzunar și se lasă pe spate, un cot sprijinit pe brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
își așază jacheta de-a lungul spetezei și răsuflă cu zgomot. Bun loc, se gândește el, uitându-se în jur. Ia o gură de bere, își scoate cartea din buzunar și se lasă pe spate, un cot sprijinit pe brațul canapelei: o mână i se odihnește chiar deasupra frunții, împingându-i părul înapoi, iar cu cealaltă ține cartea. Berea se odihnește pe masă. Dacă un fotograf de la Vogue ar fi intrat acum în bar, n-ar fi putut rezista acestui tablou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
motiv anume. Trece pe lângă bar și se uită la oamenii frumoși dinăuntru, gândindu-se că într-o bună zi și ea va fi îndeajuns de slabă pentru a li se alătura. Și apoi îi vede. Ben și Sam, stând pe canapeaua din spate, iar Jemima îngheață, gura i se deschide într-o răsuflare întretăiată. Ben și Sam se înțeleg la fel de grozav pe cât pot s-o facă două persoane care nu au altceva în comun decât atracția reciprocă. Sam flirtează fără rușine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
la dispoziție. Și-a aruncat pantofii din picioare, a citit The Guardian, pe care-l păstrase de luni, ultimul exemplar din FHM și s-a uitat la știri. Adică per total, s-a relaxat. S-a lăsat pe spate în canapea, a pornit televizorul ca să aibă și zgomot de fundal - era vreo emisiune-concurs de seară, la care Ben oricum nici nu s-ar fi gândit să se uite și a răsfoit The Guardian. Atenția i-a fost atrasă de un anunț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
a anulat întâlnirea! Vine încoace! ― Alo, Jemima, mai vrei să bem ceva? ― Da, da. Sigur. Bine. Ne vedem curând. ― Mai dă-mi o dată adresa. Așa și fac. ― Doamne, tu chiar îl placi, nu-i așa? spune Sophie, care stă pe canapea făcându-și unghiile. În cap are înfipte tot felul de obiecte țepoase și poroase, părul îi e înfășurat în noduri strânse și mici - se pregătește pentru diseară. Dau din cap fericită, când deodată, realizez ce se va întâmpla când va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
să explodez în râs. Lisa aleargă înapoi sus, urmată în grabă de Sophie. ― Pa-pa, fetelor, strig eu în timp ce-l urmez pe Ben spre ușă. O seară plăcută. Jemima nu primește nici un răspuns, pentru că Sophie și Lisa s-au prăbușit pe canapea, fiecare gemând de rușine. ― O, Doamne, strigă Sophie. ― O, Doamne, murmură Lisa. L-ai văzut? ― Dacă l-am văzut? Dacă l-am văzut? Tocmai am văzut cel mai superb bărbat pe care mi-au căzut ochii în toată viața mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
plin de fum și râsete delicate; Jemima îl urmează pe Ben la bar, iar pantofii îi tropăie pe plăcile finisate din lemn. Oglinzi vechi și picturi nepotrivite acoperă peretele, iar într-o cameră mică, separată de barul principal, sunt câteva canapele din piele tăbăcită și fotolii. Ben duce băuturile îndreptându-se spre această încăpere - o halbă de bere blondă pentru el și o sticlă de bere Sol pentru Jemima. Jemima nu e amatoare de alcool; gustul nu i-a plăcut niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
la sticlă, pentru că de-acum, Jemima nu trebuie să se mai gândească ce să bea: cere pur și simplu o sticlă de Sol, sau Becks, sau Budweiser, sigură fiind că va fi o alegere bună. Ben se așază pe o canapea maro din piele, plină de crăpături, situată imediat sub fereastră, după care se trage într-o parte ca să-i facă loc Jemimei; ea se așază în fotoliul de lângă canapea. Jemima se stercoară pe lângă Ben, simțind mai mult decât o adiere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
că va fi o alegere bună. Ben se așază pe o canapea maro din piele, plină de crăpături, situată imediat sub fereastră, după care se trage într-o parte ca să-i facă loc Jemimei; ea se așază în fotoliul de lângă canapea. Jemima se stercoară pe lângă Ben, simțind mai mult decât o adiere de leșin la o așa apropiere, și-și toarnă bere într-un pahar; deși știm cu toții că e mult mai tare să bei berea direct din sticlă, Jemima nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
putea să merg direct acasă, asta aș fi făcut acum câteva săptămâni, dar acum mă uit la strada asta, mă uit la ultimele raze de soare. E o seară minunată și nu vreau să merg acasă și să stau pe canapea uitându-mă la televizor, nu încă. Și în timp ce hoinăresc pe Queensway, printre mulțimile de turiști, încep să mă simt de parcă aș fi în concediu, și atunci ce e mai plăcut să faci în concediu decât să stai la o cafenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ciudate în păr? râde el. Sophie oftează. ― Te rog, nu-mi mai aminti. Amândouă arătam oribil, dar să știi că eu eram cea cu chestiile ciudate în păr. Lisa își ridică privirea din revista pe care o citea, așezată pe canapea. Ochii i se măresc în timp ce mimează: ― El e? Sophie dă din cap. ― A, spune Ben, căruia nu-i vine altceva în minte. ― Dar eu nu arăt așa de obicei, adaugă Sophie, care vrea să-l țină de vorbă pe Ben

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ai de gând să mă întrebi? spune el. Să-l întreb eu pe el? Ce ? Atunci îmi aduc aminte. ― Am uitat, îmi pare rău, am uitat. Cum a fost, cum a mers, ai obținut postul? Ben se așază înapoi pe canapea și-i spune totul Jemimei Jones. Îi povestește despre toate lucrurile pe care ar fi vrut să i le spună lui Richard, și își poate da seama auzindu-i respirația întreruptă de uimire și sunetele de încurajare că stă lipită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
dacă-mi vine să cred. De altfel, cine poate crede că Jemima, draga noastră Jemima Jones, ar putea trece ca o vijelie? ― Ce să crezi? spune Jemima distrată. Și-a ochit vechea ei haină neagră și imensă, pe jos după canapea. O scoate și și-o înfășoară în jurul trupului ca să-i țină de cald: Jemimei Jones îi e deseori frig, pentru că nu mai are căptușeala care-i încălzea oasele. ― Uită-te la tine, spune Geraldine. Ești slabă. ― Nu fi ridicolă, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
până și prin vitrină că e scump. Oglinzile în fața cărora se gătesc clienții sunt plasate pe fiecare perete, iar între ele, două mese vechi și rotunde susțin niște vaze chinezești, pline de crini albi imenși. Mai sunt acolo și niște canapele imense de pluș, așezate una în fața celeilalte, pe care stau nervoase persoanele cu programare, răsfoind reviste specializate ca să-și găsească coafura perfectă înainte de întâlnirea cu foarfeca. Geraldine merge direct spre un bărbat tânăr, cu părul închis la culoare, castaniu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
izbită de frumusețea luminii, de sunetul oceanului, de toată atmosfera californiană, proaspătă și scânteietoare. Îmi arată locurile, bucătăria modernă cu inox și lemn de fag, îmi arată pânzele moderne și imense de pe pereți, mă pune să mă așez într-o canapea albă supradimensională, atât de adâncă, încât practic mă înghite pe de-a-ntregul. ― Mă gândeam să gătesc la cina aici, spune Brad. Cred că ești prea obosită să mai ieșim în oraș. Eu încuviințez din cap, spunându-i că e perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pot să mă duc înapoi acasă, pentru că le-am zis tuturor că de data asta e vorba de alesul meu, așa că am rămas aici. Am un mic apartament mizerabil, și în fiecare noapte visez să mă întind pe una din canapelele de la Groucho, să beau ceva la Westbourne sau să iau cina la Cobden și mi-e tare dor de casă, dar trebuie pur și simplu să mă lupt cu asta. Tu? ― Asta e din ce în ce mai ciudat, am râs eu, scuturând din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Unde ai fost? ― Întâlnirea s-a tot prelungit, și s-a prelungit, și s-a făcut atât de târziu încât am rămas să dorm la birou. ― Unde la birou? ― Jur, spune Brad, văzând că nu-l cred. Am dormit pe canapeaua din hol. Nu le-a venit să creadă femeilor de serviciu când au intrat azi-dimineață. ― De ce n-ai sunat, să-mi spui măcar pe unde ești? Vorbele mele sună ca un scâncet, trebuie să țin minte să par mai furioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
de băieți care stau lângă un casetofon de ghetou, ne continuăm plimbarea, până ce dăm de Shutters on the Beach, cel mai tare hotel din zonă, după cum spune Brad. Mergem prin hol, și chiar că e frumos. Podele de lemn strălucitoare, canapele umflate, tapițate cu damasc alb, vaze frumoase cu trandafiri proaspeți, așezate pe mobila veche. Mergem prin hol și ne așezăm pe terasa care cu vedere la ocean, desfătându-ne cu mâncarea delicioasă, și desfătându-ne unul pe altul. După prânz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
meu, frecându-mă delicat pe spate. ― Uite-aici, spune Lauren, dându-mi niște șervețele. Îți aduc un pahar cu apă. Vine înapoi și mă ajută să mă ridic în picioare. ― Sărăcuța de tine, spune ea. Tremuri toată. Mă conduce pe canapea, după care dă fuga înapoi în dormitorul ei și vine înapoi cu o pătură cu care mă învelește. Lauren nu spune nimic, stă doar lângă mine și-și pune brațele în jurul meu. Când în sfârșit mă lovește durerea și șocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
bine, acum chestia asta chiar să mă sperie. Pot să-mi găsesc un loc de stat, poate chiar un apartament, sau vreun hotel ieftin, spun eu. Ceea ce desigur că nu pot, pentru că n-am bani. ― Ce? Când am eu o canapea perfectă extensibilă? Stai aici, pe gratis, pentru că am mai mult decât destul pentru ambele. Și cu asta am încheiat discuția. Mulțumesc lui Dumnezeu. E exact ceea ce am sperat că-mi va spune. ― Lauren, ce m-aș face eu fără tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Simon se uită la echipa de filmare și-și ridică ochii în tavan. Și cu asta încep să filmeze, iar Ben începe să-i pună întrebări. Stă într-un fotoliu mare, alb, așezat în fața Alexiei, care stă tolănită pe-o canapea, cu o mână odihnindu-i-se pe brațul canapelei și cealaltă încolăcită în jurul genunchilor. ― Povestește-ne despre ultimul tău film, începe Ben, păstrându-și tonul profesional. Încearcă s-o liniștească înainte să-i pună vreo întrebare personală, pentru că trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ridică ochii în tavan. Și cu asta încep să filmeze, iar Ben începe să-i pună întrebări. Stă într-un fotoliu mare, alb, așezat în fața Alexiei, care stă tolănită pe-o canapea, cu o mână odihnindu-i-se pe brațul canapelei și cealaltă încolăcită în jurul genunchilor. ― Povestește-ne despre ultimul tău film, începe Ben, păstrându-și tonul profesional. Încearcă s-o liniștească înainte să-i pună vreo întrebare personală, pentru că trebuie să capete încredere în el. Ben știe că ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]