2,385 matches
-
care venea. Strânseseră la repezeală țoalele de pe afară. Cârciumarul a tras obloanele și a aprins lămpile. Picături mari și grele, ca o grindină, se năpustiseră peste locul sălbatic. Se făcuse frig. Bolțile se despicaseră. Apa apăsa pe acoperișuri. Muierile aprinseseră candelele. - Doamne, Maica Domnului! Scapă-ne, Doamne! se rugau. Întâi s-au umflat șanțurile. Apele gâlgâiau sub geamuri. Drumul rampei era tot un nămol, o clisă neagră. Dinspre mahalaua ceferiștilor se scurgeau șerpi galbeni de gunoaie. Pânzele ploii măturau totul. Luaseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bine, am mai trecut să vă vedem, că ne-oti fi dus dorul... - Să vă dau, bre, câte o halviță... - Nu-i nevoie, grecule, ne-am pricopsit. - Te.vorbește? - Da, o ducem bine, ne-am făcut negustori de fitile de candelă... - Nu mai spune dumneata! Grecul fi privea speriat. Nu uitase cuțitul lui Paraschiv și banii furați. Tremura și acum. Dar hoții nu aveau chef de treabă. Au plecat, iaba, că-l țineau pandaliile pe codoș, să umble. - Îmi pare rău
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
considerați drept adoratori ai Herthei sau ai Pământului: pentru că ei Îl sapă și-i lucrează tot timpul cu dragoste sânul; sau, Închiși În Oratoriile lor particulare, meditează asupră-i și manipulează substanțele extrase din el, arareori privind În sus spre Candelele Cerești și chiar și atunci cu o relativă indiferență. Pe de altă parte, ca și Druizii, ei trăiesc În locuințe Întunecoase, adesea chiar spărgându-și geamurile de sticlă, acolo unde dau peste așa ceva, și astupând ferestrele cu fâșii de stofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
curs navigabil se petrecea când ajungeam la insula patului meu. Mama urca dinspre verandă sau dinspre salon, unde viața continua fără mine, ca să-mi șoptească noapte bună cu glasul ei cald și să mă sărute. Închis Între jaluzele, cu o candelă aprinsă, Înger, Îngerașul meu, dormi În pace, copilaș, copilașul Îngenuncheat pe perna care În curând Îi va cuprinde căpșorul zumzăind de gânduri. Rugăciuni englezești și mica icoană Înfățișând un sfânt greco-catolic bronzat alcătuiau o asociere inocentă spre care privesc Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
icoană Înfățișând un sfânt greco-catolic bronzat alcătuiau o asociere inocentă spre care privesc Înapoi cu plăcere; și deasupra icoanei, sus, pe perete, unde umbra unui obiect (a paravanului de bambus dintre pat și ușă?) se unduia În lumina caldă a candelei, o acuarelă Înrămată Înfățișa o cărare În amurg, șerpuind printr-una din acele păduri de fagi europene, bizar de dese, În care singura vegetație de sub copaci este rochița rândunicii și singurul zgomot care se aude sub bătăile inimii tale. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
familiei spirituale, unicizată, singularizată, reprezentată de Sfânta Biserică, corabia cea sigură care ajunge totdeauna la țărmul ceresc, căci este păstrătoarea credinței celei drepte. În acest context, trebuie să privim și materialul epic cuprins în volumul său de debut, „La lumina candelei”, care reunește un număr de 30 de povestiri, unele de mică întindere, altele de mai mare întindere, dar care, deși separate, pot fi privite unitar, ele având același filon, am spune, autobiografic, fiind, de aceea, asimilabile, memorialisticii, gen fără pretenții
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
involuntare dar de netrecut, de nedepășit, de neocolit, în planul existării. De aceea, încă, dintru început, poemul „Rugăciune”, smerită rugă, ne face atenți, ne pregătește pentru ceea ce va urma, adică pentru spovada, care nu se poate face decât „La lumina candelei”, adică la lumina spirituală care purifică, care face vizibile înțelesurile profunde ale existenței, care dă valoare ființei, înțelepțind-o, arătându-i calea către adevăr, arătându-i calea cea dreaptă, arătându-i Calea către Lumină. Este aceeași lumină, care face mai ușoară
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
răbdat „multă ocară și înjosire”, „viața ei de căsnicie” fiind „o luptă în care ea a fost ca un ostaș al lui Hristos, care își apără credința de dușmani”. Dar rugăciunile și credința sa au biruit. Rugăciunile făcute „La lumina candelei”, au biruit. Puterea candelei aprinse este de nebiruit de cel rău, ține departe răul, ține departe moartea, nu cea trupească cu precădere, ci cea sufletească, căci „cei răi nu se pot apropia acolo unde este candelă aprinsă”. Acolo unde stă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
înjosire”, „viața ei de căsnicie” fiind „o luptă în care ea a fost ca un ostaș al lui Hristos, care își apără credința de dușmani”. Dar rugăciunile și credința sa au biruit. Rugăciunile făcute „La lumina candelei”, au biruit. Puterea candelei aprinse este de nebiruit de cel rău, ține departe răul, ține departe moartea, nu cea trupească cu precădere, ci cea sufletească, căci „cei răi nu se pot apropia acolo unde este candelă aprinsă”. Acolo unde stă de veghe o candelă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Rugăciunile făcute „La lumina candelei”, au biruit. Puterea candelei aprinse este de nebiruit de cel rău, ține departe răul, ține departe moartea, nu cea trupească cu precădere, ci cea sufletească, căci „cei răi nu se pot apropia acolo unde este candelă aprinsă”. Acolo unde stă de veghe o candelă aprinsă, rugăciunea prinde putere, spovada se împlinește și biruie înțelepciunea. Tanti Alexandra este pentru soțul său Leonid, soția credincioasă, prin care s-a mântuit și bărbatul necredincios, după cum spune și Sf. Apostol
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
candelei aprinse este de nebiruit de cel rău, ține departe răul, ține departe moartea, nu cea trupească cu precădere, ci cea sufletească, căci „cei răi nu se pot apropia acolo unde este candelă aprinsă”. Acolo unde stă de veghe o candelă aprinsă, rugăciunea prinde putere, spovada se împlinește și biruie înțelepciunea. Tanti Alexandra este pentru soțul său Leonid, soția credincioasă, prin care s-a mântuit și bărbatul necredincios, după cum spune și Sf. Apostol Pavel corintenilor: „Căci bărbatul necredincios este sfințit prin
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
te ajută. Iertarea nu vine poate nici azi, nici mâine, poate întârzia, dar într-o zi ea va veni. Gândul rău să nu-l hrăniți, alungați-l imediat cu un gând bun și va fugi de la voi.” - „Părinții noștri - două candele”). De aici, avem trimiterile biblice, referirile la scrierile Sfinților Părinți, abundența de rostiri proverbiale, tenta generalizatoare cu substrat pedagogic, teologic și moralizator, cât și referirile explicite, la întâmplări sau pilde din Pateric. Astfel, scurtele povestiri „Timpul pierdut” și „Cum crezi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cât și a istoricilor bisericești și nu numai, care în scrierile lor au lăsat mărturie peste veacuri cu privire la timpurile cărora le-au fost contemporani, sau despre care au cules informații. „Bunica Dosia”, adevărată rememorare de pateric, în care vizualizăm iarăși candela, arzând voios în fața icoanei Maicii lui Dumnezeu, în fața căreia, cea care fusese botezată Feodosia, dar era numită „lelica Dosia” și „bunica Dosia”, va trece pragul lumii de dincolo: „Bunica Dosia o privi ultima dată pe Cea prin a cărei inimă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
familie” - educația religioasă se face întâi în familia cea bună de creștini. Aceasta se conformează tradiției despre care dogmatistul rus Vladimir Lossky spunea că „este viața Bisericii în Duhul Sfânt”. Iată, în ce admirabil context, ne reîntâlnim iar cu lumina candelei aprinse: „Copiii noștri nu știu multe (tradiții, a. n.), eu le povestesc și mă stărui să păstrez aprinsă candela pe care părinții noștri ne-au transmis-o aprinsă. Vreau, ca și ei, s-o primească aprinsă și să o transmită
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rus Vladimir Lossky spunea că „este viața Bisericii în Duhul Sfânt”. Iată, în ce admirabil context, ne reîntâlnim iar cu lumina candelei aprinse: „Copiii noștri nu știu multe (tradiții, a. n.), eu le povestesc și mă stărui să păstrez aprinsă candela pe care părinții noștri ne-au transmis-o aprinsă. Vreau, ca și ei, s-o primească aprinsă și să o transmită tot aprinsă, la timpul potrivit, copiilor lor.”. „Părinții noștri - două candele” - evidentă continuarea ideatică cu titlul volumului. Pentru părinții
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
le povestesc și mă stărui să păstrez aprinsă candela pe care părinții noștri ne-au transmis-o aprinsă. Vreau, ca și ei, s-o primească aprinsă și să o transmită tot aprinsă, la timpul potrivit, copiilor lor.”. „Părinții noștri - două candele” - evidentă continuarea ideatică cu titlul volumului. Pentru părinții săi, autoarea are o prețuire totală, fiind conștientă de sprijinul, greu definibil pe un singur plan, pe care aceștia i l-au oferit: „Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
două candele” - evidentă continuarea ideatică cu titlul volumului. Pentru părinții săi, autoarea are o prețuire totală, fiind conștientă de sprijinul, greu definibil pe un singur plan, pe care aceștia i l-au oferit: „Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ideatică cu titlul volumului. Pentru părinții săi, autoarea are o prețuire totală, fiind conștientă de sprijinul, greu definibil pe un singur plan, pe care aceștia i l-au oferit: „Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aceștia i l-au oferit: „Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
neuitat” și „Minunea”. „Hoții”, credem noi, este cea mai bine realizată din perspectiva obiectivității, fiind stranie prin cele două tipologii de hoți pe care le înfățișează. „Calomniatorii” - text de Pateric; în fața defăimării, smerenia este cea mai bună conduită. Revine imaginea candelei, devenită acum, candelă a mărturisirii adevărului, care se reaprinde în suflet smerit și pocăit („Mâhnește-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire.”). „Cojocul” - povestire foarte bine închegată, scrisă cu necesară vervă, pentru situația hazlie înfățișată, totodată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Hoții”, credem noi, este cea mai bine realizată din perspectiva obiectivității, fiind stranie prin cele două tipologii de hoți pe care le înfățișează. „Calomniatorii” - text de Pateric; în fața defăimării, smerenia este cea mai bună conduită. Revine imaginea candelei, devenită acum, candelă a mărturisirii adevărului, care se reaprinde în suflet smerit și pocăit („Mâhnește-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire.”). „Cojocul” - povestire foarte bine închegată, scrisă cu necesară vervă, pentru situația hazlie înfățișată, totodată cu profund caracter
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nostru să le vadă pe cele bune, căci ochiul bun vede cele bune, iar cel rău vede cele rele.” Poate, de la acest text, ar fi trebuit să ne începem prezentarea cărții Lidiei Vrabie, cu titlul acesta, absolut inspirat, „La lumina candelei”. Ne gândim, însă, că potrivit este și să o încheiem, adăugându-i, totuși, un altul, aflat și el nu prea departe de acesta, ambele fiind desprinse din proza cu imperativ mesaj, „Să nu facem rău!”, concluziv: „Aceasta vrea Dumnezeu de la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
puțin pe alt pat și adormi. Trecu vre-un sfert de oră și soțul o strigă: - Alexandra, hai să facem rugăciune, că e târziu, deja! Ea se trezi și-i zise cu blândețe: - Imediat, Leonid, imediat facem, numai să potrivesc candela. Mare a fost bucuria așteptării. Atât de mult și-a dorit acest început! Știa că va veni. Și acum a venit. Așa, câte puțin, s-a deprins soțul ei cu rugăciunea, după care, cum spunea el, i se făcea mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Mi s-a părut că au lătrat mult câinii, dar ce? S-a întâmplat ceva? - Nici nu știu ce să zic și ce să cred... Uite, ce am pățit eu. Înainte de a mă culca, m-am uitat dacă era destul ulei în candelă și, văzând că ajunge până dimineață, m-am culcat. Noaptea, am auzit gălăgie prin ogradă și câinii lătrând. Imaginează-ți că intră cineva în casă. Eu stăteam nemișcată în pat, de frică nu puteam să zic nimic. Simțeam un cuget
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
s-a dezlegat cugetul și am început a zice: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-mă!” Cel mai important dintre ei i-a oprit cu un gest și le-a zis: „Nu putem să-i facem nimic, nu vedeți că arde candela? Nu ne putem apropia de ea. Dacă n-ar fi fost să ardă candela, i-am fi arătat noi ei, dar așa nu putem.”. Unul din ei a privit spre candelă și a zis: „Abia mai pâlpâie, acuș se stinge
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]