2,365 matches
-
în determinarea a ceea ce poetul considera a fi vina sa: oricum, e vorba de o culpa și nu de un scelus sau de un facinus. Ovidiu insistă în multe și repetate rânduri asupra acestei distincții, care ar vrea să fie categorică 86. Din această insistență, s-ar putea deduce că, într-un oarecare fel, poetul intenționa să sugereze prietenilor săi și, implicit, lui Augustus că împăratul evaluase prea dur păcatul ovidian: în loc să-l încadreze între culpae, îl inserase între scelera sau
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu rea voință: vina lui a fost din neglijență, din superficialitate și nu din rea intenție. Am vrea să scoatem în evidență că, după părerea noastră, în aceste precizări ovidiene avem de-a face nu cu o retractare a recunoașterii categorice din partea poetului a crimen carminis, de care ne-am ocupat: acel delict, admis pe deplin de poet, preuspunea și unele elemente caracteristice scelus-ului. Dar nu la acestea se referă sulmonezul în repetatele sale distincții dintre culpa și scelus, ci la
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nobis haec vetat esse manus"). Ovidiu recunoaște implicit că, de fapt, vina sa nu are nici o consistență, mai mult, e un fel de paravan care maschează adevăratul motiv al exilului său. Insinuarea este cât se poate de precisă și de categorică, ceea ce ne-ar putea face să oscilăm oarecum asupra existenței sau nu a greșelii ovidiene: ca și cum (falsa) existență a acesteia ar ține de o impunere categorică din partea lui Augustus însuși, căreia sulmonezul se străduiește să se supună, fără a reuși
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
adevăratul motiv al exilului său. Insinuarea este cât se poate de precisă și de categorică, ceea ce ne-ar putea face să oscilăm oarecum asupra existenței sau nu a greșelii ovidiene: ca și cum (falsa) existență a acesteia ar ține de o impunere categorică din partea lui Augustus însuși, căreia sulmonezul se străduiește să se supună, fără a reuși însă pe deplin în momentele sale de descurajare și de disperare. Cu privire la acest lucru, poetul pare chiar și mai precis în cele ce urmează: "Dacă eu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
considere a fi în Ars"94. Chiar dacă aceste versuri sunt adresate regelui trac Cotys și, prin urmare, se poate pesupune că au o finalitate specifică, cum se va vedea la timpul potrivit, nu putem să nu semnalăm o asemenea aserțiune categorică a poetului, care vrea să-l facă să creadă cu adevărat, măcar pe unul dintre destinatarii scrisorilor sale, că unica sa error se reduce la nimic și că scrierea operei Ars amatoria, în loc să fie adevărata cauză a exilului, trebuie considerată
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Ovidiu a fost aceea de a-l fi ofensat pe Împărat: e vorba de o ofensă directă, nu indirectă, fiindcă altfel poetul ar fi avut grijă să ne dea de înțeles acest lucru. Astfel, prin această recunoaștere explicită și categorică a lui Ovidiu, avem fără îndoială genus proximum, adică sfera cea mai amplă a infracțiunilor între care era inclusă și culpa poetului: era cu siguranță o crimen laesae maiestatis. Chiar acest termen tehnic apare la Ovidiu: Tristibus invectus verbis ita
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
luenda est, Nec veniam laeso numine casus habet 103. Evident, este vorba despre ofensele personale (în sensul propriu-zis al cuvântului), despre leso numine al lui Augustus. Mi se pare că mărturia ovidiană este cât se poate de clară și de categorică. Și se știe cât de grav este pedepsită crimen laesae maiestatis sau violatae maiestatis devenită și un sacrilegium la persoana augustă a împăratului 104. Prin urmare, expresia gratitudinii lui Ovidiu față de Augustus pentru a-i fi salvat viața 105 nu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Augustus), ci un alt Cezar, pe care-l numea fie Messalinus, fie Sextus Pompeius, fie Paullus Fabius Maximus, fie cu numele oricărui alt aristocrat cu veche tradiție nobiliară. În ciuda ambiguității sale, afirmația lui Ovidiu are un substrat politic grav și categoric. Dar Ovidiu nu se oprește aici; de la o exprimare echivocă trece la altele; el nu ar încerca să "pătrundă cu forța" în casa lui Messalinus, dacă acesta i-ar interzice-o. E deja mult dacă recunoaște că sulmonezului nu i-
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mai îndepărtat în caz de exilare. Nimeni niciodată nu a fost trimis într-un loc atât de îndepărtat de Patria sa și așa de îngrozitor ca cel în care a fost relegat Ovidiu. Trebuie remarcat că aceasta este o acuză categorică, deși implicită, la măsura luată de Augustus, care a ales ca loc de relegare (= pedeapsă mai mică decât exilul), locul cel mai incomod și mai sălbatic cu putință la acea vreme pentru un exil în sensul strict al cuvântului. Se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
expresii capabile să dezvăluie adevărata stare de spirit a lui Ovidiu față de Augustus și față de familia imperială sau, măcar, față de instituția imperială. Trebuie precizat, chiar cu riscul de a ne repeta, că, nici aici, nu ne putem aștepta la formulări categorice și declarații ostile, ci doar la afirmații aluzive sau de-a dreptul echivoce, care, destinatarilor mai apropiați, care cunoșteau adevărata cauză a exilării, le puteau sugera clar autentica dispoziție sufletească a sulmonezului. Ceea ce s-a spus până acum despre curentul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu Cotta sunt de prietenie, dar destul de distante: la un moment dat Ovidiu însuși exprimă îndoieli asupra existenței unei astfel de prietenii, sugerând că aceasta a fost un rod al fanteziei sale. Prietenia cu Paulus însă este afirmată în mod categoric și istoria demonstrează că aceasta a fost întărită și de rudenia cu Fabia: prin urmare, relațiile trebuie să fi fost mult mai apropiate decât pot exprima versurile sulmonezului, mult mai rezervate din evidente motive politice. Tocmai asemenea relații apropiate ne
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
un nou volum de Memorii, dacă în decursul tratării lui nu s-ar fi organizat singur sub forma ficțiunii romanțate (s.n.), fără pretenția adevărului istoric, dar cu intenția precisă și sublimată de a reconstitui adevărul psihologic în linii și mai categorice decât realitatea amorfă sau variată. Privit, așadar, sub raportul condițiilor genului epic, Bizu e mai puțin decât un roman sau, în orice caz, altceva decât un roman; privit însă prin sensul intim psihologic, prin iradierea atitudinii față de viață, vizibilă în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a.m.d. La originea actului creator (definit în studiile de antropologie drept un fenomen de "proiecție"140) stă deci dorința transfigurării realului, care se manifestă și ca obsesie a auroralului, a elementului genezic: "[...] realizarea este, negreșit, un fapt mare și categoric" dar mult mai de preț e devenirea, "momentul unic al începutului, al punctului inițial de evoluție și de metamorfoză". În locul produsului artistic finit, în locul "operei" (realitate estetică autonomă), este exaltată creativitatea in statu nascendi, virtualitatea pură. Când se referă la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
putem preciza cu certitudine existenta unui set de reguli și a unui mecanism de generare. În cazul nostru, setul de reguli cuprinde aserțiuni de genul: "Există Revoluția Română din decembrie 1989"; ,, Există evenimentele din '89"; ,,Există teroriștii". Ele sunt afirmații categorice, sigure, indubitabile. În formularea inspirată a lui lui H.R. Patapievici, regulile sunt "un șir de propoziții atomare de tip aserțiune ontologică"100. Între aceste trei reguli, în virtutea unui mecanism de generare, se pot stabili mai multe combinații logice, rezultând diverse
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
comuniste de cazan și cazarmă. Va fi fiind ea filozofică, dar nu mă consolează. și pe cine consolează sau convinge ea de fapt ? Europa a fost, este și trebuie să rămână, dimpotrivă, din acest punct de vedere foarte simplu, dar categoric și energic spus un model și un ideal de bună stare și dezvoltare economică. De organizare și productivitate. De abundență, tot mai sporită și diversificată. De orice fel, dar mai ales de cel mai mare consum posibil. Căci de la nivelul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Comunitatea europeană, F.M.I. și multe alte asemenea organisme supranaționale. Dar care este percepția reală a acestor instituții ? A clasei noastre conducătoare și, în primul rând, a opiniei publice, câtă există, în acest din urmă caz ? Reacția pare să fie de categorică respingere, cu motivație profund naționalistă. În tot cazul, de neasimilare sau de mare indiferență. Căci, de fapt, pe cine poate să intereseze Europa ca să ne exprimăm simbolic în Codrul Vlăsiei? În sfera politică la putere sau în opoziție ideea integrării
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
un angajament ideologic și politic declarat. Evident, există și apolitici structurali, indiferenți la agitația publică etc. Dar când apolitismul devine în mod evident o formă de politică favorabilă puterii, cu avantaje multiple și imediate, respingerea acestei ipocrizii devine necesară și categorică. Totul rămâne o problemă de temperament, conștiință și consecvență efectiv europeană. Care este situația scriitorului, a omului de carte, de cultură român, ce gândește în acest mod? El gândește, scrie și acționează în același timp ca român și european. Spontan
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
exprimă neaprobarea ideii de progres social, totala neaderență la noile forme instituționale, la importul superficial de civilizație și cultură i-a fost totuși unanim atribuită, faptul vine de acolo că Titu Maiorescu i-a dat stringență deosebită, o formulare precisă, categorică, de la înălțimea unui mare prestigiu cultural, social și politic, la care nu se ridicase nici unul dintre precursorii săi incontestabili. În materie de circulație a ideilor, în timp și în spațiu, originalitatea constituie o noțiune foarte relativă. De acest adevăr ne
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
celulă și cânt, ca cel al lui Radu Pădure din Cântece de temniță: «Stau singur În celulă și cânt despre soare, despre lumină, despre vânt și despre revolta ce o simt oricând În oamenii acestui pământ!» Se concentrează aci o categorică replică la Florile de mucegai ale lui Arghezi (Ă). Tonul poemelor lui Radu Pădure (Ă) păstrează din gravitatea momentului tocmai acea combativitate (Ă) care se transmite nemijlocit lectorului ca la citirea poemului Margheritei Aligher, care imortalizează eroismul Zoiei Kosmodemianskaia sau
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vezi dumneata, totușiă Despre Negura nu s-a scris În anumite publicații de cultură vreme de câteva luni de la apariție, iar când s-a scris evaluările au fost În linii generale mărginașe și minimale, formulele și sentințele la fel de sumare, expeditive, categorice. Exemplele se pot Înmulți și ele sunt de natură a produce Îngrijorare. Căci rădăcinile acestui exces criticist nu sunt doar nepriceperea, confuzia, pierderea sensului politic, a obiectivului tactic al acestei activități, - uneori exigențele dezlănțuite, arbitrare, ale criticului pornesc de pe pozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
apropierii lui se citau o serie de opere care legitimau constatarea acestui Început, o serie de opere scrise de pe pozițiile clasei muncitoare, un contingent masiv de scriitori trecuți sau născuți pe aceste poziții. De ce Scânteia nu vorbea despre o trecere categorică În calitate, ci numai de un Început de cotitură? De ce Partidul și-a intensificat atenția sa pentru oamenii scrisului dând cunoscuta Hotărâre, propunând guvernului o serie de măsuri de natură să amelioreze considerabil condițiile de muncă ale creatorului? Firește, consecvent
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
criteriile vii, sănătoase, ale criticii masselor cititoare. Acolo ar fi aflat nu numai cu ce, dar și cum se face critica unei creații. Căci, iată aici o altă problemă a excesului criticist de care vorbeam la Începutul acestui articol. Formula categorică, sentința, ironia, iată o parte din argumentele frecvente de care vorbeam mai sus. Iată În ele și o parte din argumentele tov. Crohmălniceanu În articolul amintit. Cu asemenea mijloace sumare și categorice, expeditive, sunt condamnate cele 5-6 nuvele de care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de care vorbeam la Începutul acestui articol. Formula categorică, sentința, ironia, iată o parte din argumentele frecvente de care vorbeam mai sus. Iată În ele și o parte din argumentele tov. Crohmălniceanu În articolul amintit. Cu asemenea mijloace sumare și categorice, expeditive, sunt condamnate cele 5-6 nuvele de care vorbeam. Iată, de pildă, o diagramă critică a unei povestiri, altminteri discutabilă ca realizare: «muncită poveste fantastică din care fantasticul lipsește, siluire a imaginației sortită a conlucra la două concluzii formulate cuprinzător
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
chiaburului. Aici o Întreagă tehnică a nuvelisticii: Nu indivizi „stereotipi”, organici, de o simplitate biologică, ci implicarea autorului prin selectarea și autolimitarea, urmărind a Înfățișa caractere tipice prin situații reprezentative. Nuvela urmărește așadar a releva caractere punând personagiile În situații categorice, În care trăsăturile tipice ies la iveală”. * Așadar ce reține critica literară despre nuvela Dușmănie? Coroborate și cu celelalte păreri despre nuvelă, menționate de noi În capitolele anterioare, să sintetizăm: În primul rând că nuvela echivalează cu o ruptură definitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
moderat-Încurajatoare (Viața românească, Flacăra, Contemporanul). Spre sfârșitul lunii februarie, Însă, Flacăra trage un semnal de alarmă asupra nuvelei În discuție, semnal venit din partea „criticii de massă”; nimeni nu-l bagă În seamă; după exact o lună, Flacăra revine, justițiar și categoric, deviind cu totul albia interpretărilor critice spre un negativism virulent nu numai asupra nuvelei lui Marin Preda ci și asupra unei bune părți a prozei. Dar să dăm citire documentelor celor mai reprezentative pentru acest caz, În ordinea producerii lor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]