2,365 matches
-
când turmei îi e prea cald, el mulge turma când turma mai dă lapte. Un păstor bun poate face dintr-o numeroasă turmă slabă o minunată turmă mică în stare să pască și-n locurile pe unde au trecut tătarii, cazacii, leșii și cine mai trece în general, pe la noi. Am zis bine? Tot mai bine, tot mai bine! - răspunseră boierii. Mulțumit, Sima-Vodă bău cu înghițituri lungi, apoi văzând privirea pofticioasă a paharnicului, îi dădu acestuia paharul să bea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nasturi. Lupul dracului, de flămând ce era, îl mâncase pe bietul Korolev cu uniformă cu tot! — Bună ziua! - spuse atunci pan Bijinski, ce intrase neobservat de nimeni. Jupânul Macek e acasă? — Pan Bijinski! - bâigui speriat Macek, sculându-se repede de la masa cazacilor. Ce onoare! Poftiți, poftiți, vă rog! Vai de mine, cum m-ați găsit... e atâta deranj... poftiți, luați loc... — Nu mulțumesc - spuse pan Bijinski. Stau în picioare. — Mă rog, cum doriți... - se plecă Macek de spate. Cu ce vă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la Cracovia poimâine, cu rădvanul. Mâine la prânz trec să iau banii. Vă salut. Și ieși. Episodul 111 METODIU DIXIT După ce pan Bijinski ieși din han, se lăsă o tăcere de început de leat. Toți erau stânjeniți, și călugării, și cazacii, făcându-și de lucru cu mătăniile, cu săbiile, cu paharele. Un nefericit bondar bâzâi cât bâzâi prin fața lui Vasea, apoi se lăsă ușure pe masă, lângă o pată de vodkă. N-apucă însă să plece capul și să soarbă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dacă e să-l ajutăm pe jupânul Macek, pe care eu îl cunosc de mic copil, că aici, unde vezi că stăm acum, m-a înțărcat tata, fie-i stepa ușoară... — Fie-i stepa ușoară - mormăiră într-un glas ceilalți cazaci. — ... apoi nu vorbele sunt bune - continuă Vasea - ci faptele. Fapte, fapte, fapte! cum spuneau bătrânii noștri. — Ce fapte? - zise hangiul, ștergându-și lacrimile. — Din cele mai vechi timpuri - zise Vasea lăsându-se pe spătarul scaunului și făcând semn unui ortac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce să trecem la musulmani. Răpeam de toate: domnițe, slujnice, jupânese, boieroaice, ba odată, țin minte, într-o marți, tata, fiind cam matol, nu s-a uitat el prea bine și a adus o babă... Fie-i stepa ușoară! - mormăiră cazacii. — ... care a și murit. De-aia zic eu - urmă Vasea - că, dacă e s-o furăm înapoi pe Malgorzata, cel mai bine e s-o răpim. Ce ziceți? Episodul 113 MITENKA — Pare-mi-se mie - răspunse Metodiu - că aici forțăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
undeva, în vreun borcan, pe vreun stelaj? — N-am păcatele mele - se tângui hangiul - că de fiecare dată când găseam câte-un dinte îl azvârleam în stradă, ca prostu’. Ia stați! - spuse deodată Vasea și se întoarse către unul din cazaci, o matahală de flăcău fălcos, blond, care avea o continuă expresie de veselie pe chip. Mitenka! Ia vino tu încoace! — Da - se hlizi uriașul și veni spre Vasea. Cine te-a crescut pe tine, Mitenka? - întrebă părintește Vasea. — Unchiu’ Vasea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mari - zise cu îndoială hangiul. Dar, ce-i drept, sunt foarte frumoși. Mai că nu i-aș da. Episodul 114 CASTELUL Nimeni nemaiavând nimic de zis împotriva soliei celor doi preabuni călugări, Metodiu și Iovănuț își luară rămas bun de la cazacii lui Vasea, strângându-și îndelung mâinile, îmbrățișându-se cu respect, ș-apoi, liniștindu-l încă o dată pe jupan Macek în privința succesului misiunii lor, puseră cei doi dinți în traistă și o apucară teleap-teleap spre castelul Potoțki. Castelul își ridica înfricoșător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fi ascuns?” - exclamă cu ciudă cel care părea șeful lor, descălecând de pe căluț. Veni iute spre stejar, vârî brațul în scorbură, încercând să-l găbuiască, dar micul Metodiu se mistui în cotloanele copacului. Deodată, mâna păroasă a tătarului sau a cazacului sau a ce-o fi fost el îl dibui, îl apucă de după ceafă și... — Preacuvioase! Preacuvioase! — Ce-i? - sări Metodiu în capul oaselor. — Preacuvioase - șopti Iovănuț cu ochii umflați de nesomn - rogu-te, întoarce-te pe cealaltă parte, că faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
moleșiseră, erau mai mult prin șanțuri. Chiar el, atamanul, se îngrășase oleacă, iar alaltăieri cu plosca-n pivniță, simțise o împunsătură adâncă în coșul pieptului. „Nu-i a bună, își zise bătrânul. Trebuie mișcare”. Și chiar a doua zi adună cazacii și hotărâră să calce câteva sate de pe malul drept al Nistrului, mai ales că era secetă și secara crescuse ca vai de ea. în plus, la anii lui, peste șaizeci, știa că va fi ultima plecare și trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Bătrânul, călărind în frunte, își simți nările înfiorate de aerul proaspăt al serii. Sângele începu să i se miște mai iute, trupul parcă-i întinerea. Se aplecă spre oblând, desprinse plosca și trase o dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu!” - strigară din urmă cazacii, văzând gestul atamanului, apoi scoaseră și ei ploștile. Era strict oprit să bei în expediție, dar acum bătrânul știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă și-și moaie gâtlejul ca să-și dea curaj, nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
veni să cânte. începu să murmure în barbă unul din cântecele dragi. Pe când se chinuia să-și aducă aminte un vers, auzi că și oamenii lui, în spate, lălăiau încet, legănați de cai. Atunci bătrânul porni să cânte tare, iar cazacii îl întovărășiră, în canon, umplând întinderea stepei de-o melodie divină. Mai merseră vreo două-trei ceasuri și atamanul, după ce ațipise nițel, simți boarea Nistrului. îl trecură în tăcere, deși unul din ei, făcut praștie, căzu de pe cal în apă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Roger, povestitorii Parnasie, Surduc, Gancioc și Stejeran cu hangița Stălinoaia și homunculul Buhuș, straja Dărăban, frații haiduci Stănciulescu Petre și Demeter, grupul de oaspeți polonezi format din doamna Potoțki, pan Bijinski, Malgorzata, Zbignew și hangiul din Przemysl, atamanul Vasia și cazacii lui, lipoveanul Covaliov cu micuța Știucî, grecul corăbier Ianis, venețienii Tresoro, Peleto, Toto, signora Maxima, surorile Acetosa, senzuala Amada, răzășul din Soroca, feciorul Vasâle și alte și alte siluete nedeslușite ce s-au conturat o clipă, trecătoare, pe pânza poveștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea (și, fiind o danie către mânăstire, exista de mai multă vreme), Mana a rezistat, renăscând din cenușa tuturor arderilor, a jafurilor, a trecerii tuturor „trecătorilor”: Tătari, Polonezi, Lituanieni, Turci, Suedezi, Cazaci, Ruși... Însă ceea ce nu izbutiseră focul și sabia năvălitorilor, ceea ce nu reușise armia rusească (cea care zicea că pornește războiul-sfânt Împotriva păgânilor, până la liberarea Țarigradului, dar se așeza cu nădejde În țările românești, prietene cică și uita să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Prin acea poartă au trecut, mai la trap, mai la galop - dar mereu dinspre Răsărit spre Apus - toți Încălărații deșerturilor și pedestrașii mlaștinilor: Ostro-, Viziși Goți curați, Huni și Avari, Slavi și Bulgari, Unguri și Pecenegi și Cumani, Tătari și Cazaci. Și Ruși. Și Sovietici. Locul nașterii mele a cunoscut, În aproape două mii de ani (spun: „aproape”, fiindcă mă opresc În seara zilei de 21 iunie 1941), o singură mișcare În sens contrar - dinspre Apus către Răsărit: cea a pașnicilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care nimeni nu o mai are. Părem să trecem peste nenorociri și greutăți zâmbind și cu o anumită doză de umor. Ai văzut Scripcarul de pe acoperiș, nu-i așa? Ei bine, în esență cam asta e. Evreii sunt învinși de cazaci și de ruși și ei se întorc zâmbind. De aceea cred că trebuie să avem vreo genă diferită, ceva în sânge. Sunt sigur de aceasta. Aveam 1 an când am părăsit Kievul. Așa că nu am cunoscut direct ceea ce vă spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ori, traducerile mele au fost niște comenzi venite din partea unor edituri sau reviste. Am tradus atât poezie cât și proză. Am avut curajul și ambiția să-mi încerc puterile la transpunerea în românește a câtorva proze celebre, cum ar fi "Cazacii" de L. N. Tolstoi, "Celcaș" de Gorki, "Vaporul alb" de Cinghiz Aitmatov. Este o mare bucurie să știi că ai reușit, așa cum spune Doinaș foarte exact, să transpui un "obiect estetic", o poezie sau o proză bună, dintr-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
declarația vamală Iat-o ca și valiza-mi pe jumătate goală Mă privește bănuitor de parcă-aș fi cine știe ce infractor O prinde-ntre dește ca între clește și-o tot răsucește scuturându-mi în aer ciorapii murdari chiloții cămașa de parcă un cazac și-ar flutura cravașa Ca pe o ladă de cartofi răstoarnă pe tarabă periuța de dinți crema de pantofi ochelarii săpunul mașina de ras cravata stiloul batistuța de nas și dintr-o pungă învelite aparte niște bucate un ou fiert
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
deci acolo, sorbind cu un apetit de invidiat din cel mai fin Bordeaux băut vreodată, zâmbind și lăudând gazda pentru inspirata alegere a vinului... bla, bla, bla... când s-au auzit țipetele slugilor și ne-am trezit deodată înconjurați de cazaci. Am crezut că era vreo farsă, că totul făcea parte din organizarea petrecerii, până când mi-am văzut prietenul privind uimit spre Zass. „Dar ce se petrece, generale? A dat năvală turcimea de ne-ai adus, foaie verde și-o lalea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
totul altă lumină decât atunci când zărise, pentru prima oară, întinderea arămie a stepei. Doar nesfârșire aspră, neprimitoare, presărată cu rare fire uscate de vegetație. Undeva, în față, întrezărise dosul unor cai dispărând la orizont. Atunci râsese cu satisfacție. Patrulele de cazaci se temeau, fugeau mâncând pământul din calea lui. Acum priveliștea aceea revenea ca un semn rău prevestitor. Totul îi mergea așa cum n-ar fi trebuit să meargă. Totul îi ieșea pe dos. Cam la aceeași concluzie ajunsese și Dimitrie Moruzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ce neglijență condamnabilă! Gerul creștea cu fiecare noapte. Cei care cădeau nu se mai ridicau. Mureau înghețați. Ori de câte ori cădea cineva, oamenii îl priveau ciudat, iar lui îi era din ce în ce mai greu să le susțină privirea. Toate îi mergeau altfel decât plănuise. Cazacii, partizanii și, mai nou, acel Ciciagov, cu toată armata retrasă de la Dunăre, îl hărțuiau, silindu-l să-și disperseze forțele și așa împuținate. Ah, blestemata aia de pace de la București! Ce naiba făceau toți agenții lui? Împăratul sări drept în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
m-a cuprins curând... De această dată, un vis stăruitor mă purta pe Ulița Mare a Iașilor... Priveam dus la un călăreț care se vedea bine că fusese trimis de vodă cu o poruncă anume, fiindcă a ieșit pe “Poarta Cazacilor” ca vântul... Fără să-mi dau seama, o mână moale mi s-a încolăcit în jurul brațului. Întorc capul, să văd cine-i. Mi-a sărit inima din loc. De brațul meu încătușat acum de două mâini se sprijinea fata pe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
muceniței Aleksandra Fiodorovna. Strînși În jurul focului, soldații se aciuiau pe lîngă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari depărtări, nechezatul cailor cazacilor. „Cum orice stat are doi dușmani - răsuna vocea cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă, de ce astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sînge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sînge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blîndă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținînd degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mîna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unde au căzut cele trei bombe. în casă nu era nimeni, cu toții erau băgați într-un beci, geamurile de la casă erau sparte de cele trei bombe căzute foarte aproape. Am bătut la ușa beciului, s au speriat crezând că sunt cazacii. în pădurea din apropiere se dădeau lupte crâncene. în beci erau numai femei cu copii. Bărbații lor erau la luptă, poate chiar acolo în pădure. Am spus să plecăm din zona cât mai repede și cât mai departe. Stăpâna casei
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
zisa noastră libertate. în jurul orelor 16 vine să-l vadă pe erou Tamara Suniță și fratele ei. Ilie Ilașcu ne povestește prin ce torturi groaznice a trecut, în cei nouă ani de detenție. în noaptea arestării sale a văzut cum cazacii săreau gardul, iar unii dintre aceștia se culcaseră, în poziție de tragere, chiar peste căpșunii pe care voia să-i culeagă a doua zi pentru fetițele sale. La ora 16,20 l-am rugat pe patriot să facem câteva fotografii
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]