2,337 matches
-
banilor. Czarniecki a participal la ultima sa campanie militarăîn 1664. El a participat la un nou conflict cu Rusia, dar polonezii au fost nevoiți să ridice asediul cetății Hluhiv și să se replieze pentru ca să facă față unei noi rebeliuni a cazacilor conduși de Ivan Sirko. Pe 22 iulie 1664, Czarniecki a fost numit voievod al Kievului, iar pe 2 ianuarie 1665 a fost numit hatman de câmp al Coroanei. Mai înainte chiar ca să primească vestea numirii ca hatman, el a fost
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
a avut loc pe 1 mai 1653, între o armată moldo-transilvăneană condusă de Gheorghe Ștefan pe de-o parte și o armată cazaco-tătară condusă de Timuș Hmelnițki. Bătălia s-a încheiat cu înfrângerea moldovenilor și ocuparea Iașiului. În aprilie 1653, cazacii și tătariii sub conducerea lui Timuș Hmelnițki au intrat în ținuturile Moldovei pentru a-l înscăuna acolo pe Vasile Lupu. Până la 28 aprilie cazacii au trecut Nistrul pârjolind pământurile din cale. După trecerea Prutului trupele cazaco-tătare întâlnesc în cale o
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
de Timuș Hmelnițki. Bătălia s-a încheiat cu înfrângerea moldovenilor și ocuparea Iașiului. În aprilie 1653, cazacii și tătariii sub conducerea lui Timuș Hmelnițki au intrat în ținuturile Moldovei pentru a-l înscăuna acolo pe Vasile Lupu. Până la 28 aprilie cazacii au trecut Nistrul pârjolind pământurile din cale. După trecerea Prutului trupele cazaco-tătare întâlnesc în cale o forță moldo-transilvăneană sub conducerea lui Gheorghe Ștefan, care a luat poziții în jurul satului Popricani, pe râul Jijia. Forțele lui Ștefan variau între 10 000
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
10 000 - 20 000 de soldați, și era compusă din moldoveni, transilvăneni, maghiari, germani, vlahi și greci, precum și civili din Iași. Armata cazaco-tătară număra aproximativ 13 000 de soldați. Bătălia a început cu atacul cavaleriei moldovenești, care a lovit tabăra cazacilor de pe malul stâng al râului Jijia, apoi moldovenii au folosit artileria, trăgând din cele 6 tunuri și arme de calibru mic. Cazacii au răspuns și ei din 11 tunuri de care dispuneau, stabilindu-se astfel o distanță între cele două
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
cazaco-tătară număra aproximativ 13 000 de soldați. Bătălia a început cu atacul cavaleriei moldovenești, care a lovit tabăra cazacilor de pe malul stâng al râului Jijia, apoi moldovenii au folosit artileria, trăgând din cele 6 tunuri și arme de calibru mic. Cazacii au răspuns și ei din 11 tunuri de care dispuneau, stabilindu-se astfel o distanță între cele două tabere, tăiată însă de atacul moldovenilor, într-o luptă de săbii. În același timp, artileria cazacă a dispersat și aceste forțe rămase
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
distanță între cele două tabere, tăiată însă de atacul moldovenilor, într-o luptă de săbii. În același timp, artileria cazacă a dispersat și aceste forțe rămase ale moldovenilor. Văzând înfrângerea Gheorghe Ștefan s-a grăbit să fugă, urmărit fiind de cazaci. După înfrângerea moldovenilor, cazacii au trecut râului, fără vreo rezistență intrând în capitala principatului, trupele moldo-transilvănene retrăgându-se în adâncul teritoriului. Înfrângerea de la Popricani a prăbușit moralul în rândurile armatei, dezertarea mare a soldaților din principat l-a făcut pe
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
tabere, tăiată însă de atacul moldovenilor, într-o luptă de săbii. În același timp, artileria cazacă a dispersat și aceste forțe rămase ale moldovenilor. Văzând înfrângerea Gheorghe Ștefan s-a grăbit să fugă, urmărit fiind de cazaci. După înfrângerea moldovenilor, cazacii au trecut râului, fără vreo rezistență intrând în capitala principatului, trupele moldo-transilvănene retrăgându-se în adâncul teritoriului. Înfrângerea de la Popricani a prăbușit moralul în rândurile armatei, dezertarea mare a soldaților din principat l-a făcut pe Ștefan să se retragă
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
Ștefan. Însă în urmă bătăliei Ștefan a fost din nou nevoit să se retragă, astfel că armata cazaca, a putut trece cu ușurință Șiretul și a intrat în Țară Românească. Dar la 17 mai, în Bătălia de la Finta moldovenii și cazacii conduși de Vasile Lupu sunt înfrânți decisiv de armatele române conduse de Matei Basarab.
Bătălia de la Tecuci () [Corola-website/Science/327064_a_328393]
-
a avut loc între 21 august - 9 octombrie 1653. Cetatea a fost apărată de cazacii lui Timuș Hmelnițki, ginerele lui Vasile Lupu, și a fost ultimul episod din timpul luptelor pentru tron dintre oștile domnitorului Vasile Lupu și cele ale lui Gheorghe Ștefan, pretendent la tronul Moldovei. Cetatea suferă grave avarii și în cele din
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
Vasile Lupu, și a fost ultimul episod din timpul luptelor pentru tron dintre oștile domnitorului Vasile Lupu și cele ale lui Gheorghe Ștefan, pretendent la tronul Moldovei. Cetatea suferă grave avarii și în cele din urmă este cucerită, iar hatmanul cazac este rănit grav și moare sub zidurile cetății la 15 septembrie 1653. Cetatea a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea de domnitorul Petru I și apoi reconstruită ulterior de Ștefan cel Mare (Secolul XV). Suceava
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
urmare, înainte de fugi în Ucraina, la apropiatul său, hatmanul Bogdan Hmelnițki, el a ordonat ca cetatea să fie apărată cu orice preț. Pe 21 august 1653 armata lui Gheorghe Ștefan a ajuns la Suceava și a încercat să atace tabăra cazacilor aflată sub zidurile cetății. Această încercare a eșuat, deoarece în câteva zile apărătorii au construit fortificații solide. Odată cu începerea asediului. Tătarii (2000), care au venit cu Timuș, au pus condiția să părăsească cetatea, cît timp mai au încă încă cai
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
și a ucis un murza tătar, însă pe 25 august toți tătarii au părăsit tabăra și au fugit din Suceava, prin Cernăuți la Moghilău. Cu Timuș au rămas doar 300 tătari, 1.500 de moldoveni și cca. 4.500 de cazaci. Până cînd cetatea nu era complet blocată, Timuș a făcut ieșiri bruște prădând pământurile și perturbând inamicul. Nu întotdeauna însă aceste atacuri sau încheiat cu rezultat pozitiv, astfel în timpul unui atac asupra Dragomirnei un detașament cazac a fost anihilat în
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
cca. 4.500 de cazaci. Până cînd cetatea nu era complet blocată, Timuș a făcut ieșiri bruște prădând pământurile și perturbând inamicul. Nu întotdeauna însă aceste atacuri sau încheiat cu rezultat pozitiv, astfel în timpul unui atac asupra Dragomirnei un detașament cazac a fost anihilat în totalitate. Armata aliaților în prima lună de asediu număra doar 3.000-4.000 de infanteriști și dragoni, însă în septembrie a venit detașamentul lui Henryk Denhoff cu 600 de dragoni polonezi și 6 tunuri. Spre sfârșitul
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
august Hmelnițki a primit cu îngrijorare scrisoare, care solicita întăriri. Cu toate că acesta avea 10.000 de soldați în Cihirin, de teama unui atac din parte polonezilor nu a îndrăznit să trimită forțe de mari dimensiuni la Suceava (câteva mii de cazaci nu ar putea salva situația). Prin urmare, Timuș a decis să ție apăre până vor sosi ajutoarele. Deasemenea există relatări potrivit cărora, Bogdan Hmelnițki a încercat să-și ajute fiul trimițînd soli la Istanbul și la hanii Crimeii, pentru ai
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
Acesta a format un grup de atac, numărând până la 5.000 de ostași, și a atacat pozițiile transilvanienilor. Moldo-cazacii au reușit să rupă rândurile, și chiar să acapareze câteva tunuri, însă contraatacul aliaților le-a respins înaintarea mai departe. Escapada cazacilor i-a inspirat pe comandanții aliaților să pună în acțiune asaltul general asupra cetății. Pe 12 septembrie în timpul asaltului, Timuș Hmelnițki a fost rănit în șold, moare pe 15 septembrie de cangrenă, iar peste trei zile vestea s-a răspândit
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
și în tabăra adversă. În cele din urmă asaltul (cu mari pierderi de ambele părți) nu a reușit. Armistițiul dintre Gheorghe Ștefan, aliații lui și apărătorii cetății, a avut mai multe condiții. Comandantul cetății a jurat că nici el, nici cazacii nu vor lupta împotriva domnitorilor, Moldovei, Țarii Românești și Transilvaniei, vor ceda trezoreria lui Lupu, iar pământurile boierilor loiali și ale lui Timuș Hmelnițki, vor fi cedate mercenarilor germani și tătari, care au luptat în Suceava. Comandamentul moldo-căzăcesc, nu fost
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
din parte transilvanienilor conduși de Ioan Kemény, care a sosit la începutul lunii octombrie și a adus arme de asediu, declanșând un bombardament asupra cetății. Pe 8 octombrie negocierile au fost reluate, iar pe 9 octombrie acordul a fost semnat. Cazacii au lăsat toate armele (cu excepția muschetelor) inclusiv, șapte tunuri de câmp, peste 50 de "arme grele", mai multe steaguri de luptă, au trebuit și să jure credință noului domnitor. Deasemenea garnizoana (moldovenească) a Sucevei și boierii au fost iertați de
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
pod Korsuniem"), a fost a doua bătălie din punct de vedere al însemnătății din timpul Răscoalei lui Hmelnițki. Bătălia a avut loc în apropierea localității Korsun-Shevchenkivskyi din Ucraina centrală. Aici, hetmanul Bogdan Hmelnițki, aflat în fruntea unei armate formate din cazaci și tătari, a înfrânt forțele polono-lituaniene comandate de hatmanii Mikołaj Potocki și Marcin Kalinowski. La fel ca în cazul bătăliei precedente de la Apele Galbene, forțele inferioare din punct de vedere numeric ale polono-lituanienilor au încercat să ocupe poziții defensive, dar
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
de sub comanda lui Stefan Potocki în bătălia de la Apele Galbene. Tatăl lui Stefan, marele hatman al Coroanei Mikołaj Potocki, nu a reușit să-i trimită fiului său la vreme întăririle necesare. Pe de altă parte, după ce aproximativ 5.000 de cazaci înregistrați au dezertat alăturându-se lui Hmelnițki, este puțin probabil că unitățile trimise de Mikołaj Potocki ar fi putut să asigure un sprijin suficient împotriva celor 15.000 de răsculați ai lui Hmelnițki. Mikołaj Potocki a fost obligat să înceapă
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
unde a pregătit integrarea în rândurile forțelor proprii a noilor recruți și a dezertorilor din armata poloneză. După un popas scurt, Hmelnițki și-a continuat înaintarea spre tabăra polonezilor de la Korsun. Forțele Rzeczpospolitei au reușit să respingă primul atac al cazacilor. Hetmanul Potocki a hotărât însă să se retragă lunând în considerație superioritatea zdrobitoare a forțelor lui Hmelnițki și influențat de zvonurile care circulau în rândurile cazacilor cu privire la sosirea în ajutorul răsculaților a întregii armate a Hanatului Crimeii. Această hotărâre avea
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
spre tabăra polonezilor de la Korsun. Forțele Rzeczpospolitei au reușit să respingă primul atac al cazacilor. Hetmanul Potocki a hotărât însă să se retragă lunând în considerație superioritatea zdrobitoare a forțelor lui Hmelnițki și influențat de zvonurile care circulau în rândurile cazacilor cu privire la sosirea în ajutorul răsculaților a întregii armate a Hanatului Crimeii. Această hotărâre avea să ducă la un dezastru al trupelor poloneze. Hmelnițki i-a ordonat polcovnicului Maxim Olșanski „Krivonis” („Nas coroiat”) să organizeze pe drumul de retragere al polonezilor
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
-lea murise cu doar 6 zile înaintea bătăliei de la Korsun, aruncând țara în haos. Luptele pentru tron au favorizat rebeliunea lui Hmelnițki. În ținuturile ucrainene aflate încă sub controlul polonez au izbucnit revolte țărănești și noi recruți s-au alăturat cazacilor răsculați. În fața înaintării forțelor cazaco-tătare, administrația poloneză și numeroși locuitori ai Kievului, dar și din voievodatul Bracław/Brațlav, au fost evacuați în regiunile aflate ferm sub controlul forțelor lituaniene. Țăranii răsculați au atacat moșiile nobililor, proprietățile clerului și populației evreiești
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
mănăstiri și biserici catolice și ortodoxe, aceste atacuri încetând doar odată cu intrarea forțelor lui Hmelnițki în Kiev. Numeroase familii de șleahtici au fost masacrate de răsculați, iar de această soartă au scăpat doar aceia care au fost luați prizonieri de cazacii aflați sub comanda directă a lui Hmelnițki.
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
din apropiere . Luptele s-au desfășurat la aproximativ 36 km nord de Jovti Vodî, un oraș din zona central sudică a Ucrainei. Aici, armata polono-lituaniană aflate în plin marș sub comanda lui Stefan Potocki a întânit forțele superioare numeric ale cazacilor conduși de Bogdan Hmelnițki, aliați cu tătarii comandați de Tuhay Bey. După ce cazacii înregistrați, care făceau parte din armata polono-ucraineană, au dezertat trecând de partea lui Hmelnițki, Stefan Potocki a hotărât să se retragă, iar forțele sale au fost înfrânte
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
Vodî, un oraș din zona central sudică a Ucrainei. Aici, armata polono-lituaniană aflate în plin marș sub comanda lui Stefan Potocki a întânit forțele superioare numeric ale cazacilor conduși de Bogdan Hmelnițki, aliați cu tătarii comandați de Tuhay Bey. După ce cazacii înregistrați, care făceau parte din armata polono-ucraineană, au dezertat trecând de partea lui Hmelnițki, Stefan Potocki a hotărât să se retragă, iar forțele sale au fost înfrânte după o luptă de 18 zile. În momentul înfrângerii, trupele trimise în sprijinul
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]